Home - qdidactic.com
Didactica si proiecte didacticeBani si dezvoltarea cariereiStiinta  si proiecte tehniceIstorie si biografiiSanatate si medicinaDezvoltare personala
referate baniLucreaza pentru ceea ce vei deveni, nu pentru ceea ce vei aduna - Elbert Hubbard





Afaceri Agricultura Comunicare Constructii Contabilitate Contracte
Economie Finante Management Marketing Transporturi

Administratie


Qdidactic » bani & cariera » management » administratie
Institutii implicate in reforma administratiei publice



Institutii implicate in reforma administratiei publice


Institutii implicate in reforma administratiei publice


Actorii implicate in procesul de reforma a administratiei publice urmatorii:

Primul Ministru are rolul de a coordona reforma de ansamblu a Guvernului si de a delega sarcini catre toti ministri responsabili. In ceea ce priveste politicile publice In domeniul politicilor publice, Cancelaria Primului-Ministru are urmatoarele atributii principale:
- coordonarea procesului de corelare a politicilor publice cu prioritatile Guvernului;
- implicarea in coordonarea si monitorizarea regulata a implementarii Programului de
guvernare;
- prevenirea unor posibile situatii critice in politicile de guvernare;
- asigurarea sistemului de control al implementarii sarcinilor date de primul-ministru;
- crearea unei interfete de comunicare eficienta cu societatea civila, cu sectorul privat, cu
institutiile internationale si mass-media, privind exercitiul puterii executive din Romania.de asemenea contrasemnatura primului ministru este vitalǎ pentru validitatea decretelor prezidențiale deși existǎ legi care confer presedintelui atributii iar “pentru actele fǎcute in exercitarea acestora nu este necesarǎ contrasemnǎtura premierului”.[1] Ministerul Administratiei si Internelor coordoneaza intregul proces de reforma a functiei publice si a procesului de descentralizare.Asigura, prin structurile de specialitate din subordine, aplicarea strategiei si a Programului de guvernare in domeniul managementului functiei publice si al functionarilor publici, formarea si perfectionarea pregatirii profesionale specializate in administratie, activitatea de evidenta a persoanelor, precum si activitatea de prevenire si gestionare a situatiilor de urgenta civila. Consiliul Superior pentru Reforma Administratiei Publice Coordonarea Politicilor Publice si Ajustare Structurala analizeaza strategiile sectoriale pentru fiecare minister in parte sau in ansamblu si face sugestii catre ministere si recomandari catre Primul Ministru. Ministerul Finantelor Publice elaboreaza si implementeaza strategia Guvernului in domeniul finantelor publice, impreuna cu MAI sunt responsabile pentru derularea procesului de descentralizare fiscala si pentru asigurarea suportului tehnic la nivelul Comitetului tehnic inter-ministerial si a grupurilor de lucru privind problemele financiare specifice procesului de descentralizare. Are de asemenea un rol important in sustinerea financiara a masurilor privind reforma functiei publice. Secretariatul General al Guvernului prin Unitatea de Politici Publice contribuie la intarirea capacitatii Guvernului de coordonare a procesului de formulare , implementare si monitorizare a politicilor publice. Acesta asigura interfata intre diferitele institutii cu rol determinant in domeniul formularii politicilor publice. Unitatea Centrala pentru Reforma Administratiei Publice asigura suportul tehnic si monitorizarea intregului process de reforma, precum si derularea procesului de descentralizare si deconcentrare. Disemineaza bunele practici nationale si europene la nivelul administratiei publice si asigura suportul pentru introducerea instrumentelor moderne la nivelul administratiei coordonand in acelasi timp Reteaua Nationala de modernizatori. Agentia Nationala a Functionarilor Publici este responsabila pentru managementul functiei publice Activitatea Agentiei Nationale a Functionarilor Publici vizeaza autoritatile si institutiile administratiei publice, functionarii publici, mass-media, organizatiile sindicale, organizatiile nationale si internationale, precum si alte institutii straine similare Agentiei. Institutul National de Administratie este responsabil cu elaborarea si asigurarea implementarii strategiei de formare continua a functionarilor publici, acesta asigura impreuna cu centrele regionale si cu sprijinul institutiilor partenere, formarea continua a grupurilor tinta strategice. Grupurile de monitorizare a reformei administratiei publice din judete si ministere constituie interfata intre administratia publica centrala si locala, intre nivelul politic si aparatul tehnic din administratia publica. Departamentul pentru Afaceri Europene (DAE) analizeaza proiectele de acte normative nationale si propunerile legislative care prezinta relevanta din perspectiva compatibilizarii legislatiei nationale cu acquis-ul comunitar, analizeaza legislatia nationala in vigoare si formuleaza propuneri privind compatibilizarea legislatiei, asigura reprezentarea Departamentului pentru Afaceri Europene la grupurile de lucru pentru elaborarea actelor normative cu relevanta comunitara si a documentelor de politici publice cu relevanta comunitara ori pentru solutionarea problemelor legate de compatibilizarea legislatiei nationale cu dreptul Uniunii Europene, notifica Comisiei Europene masurile nationale de transpunere a directivelor comunitare, in scopul indeplinirii obligatiei de notificare a acestor masuri.







[1] Dana Apostol Tofan, Puterea discreționarǎ și excesul de putere al autoritǎților publice, Editura All Beck, Bucuresti, 1999, pag 283, apud. T. Drǎganu, Drept constituțional și instituții politice. Tratat elementar, vol. II, Editura Lumina Lex, București, 1998, pag 229


Datorita acestui aspect, pe de-o parte, si in raport cu o bogata doctrina, rezultat al unei practici excesive in aplicarea acestei institutii, pe de alta parte, din considerente didactice, vom incepe analiza pornind de la dispozitiile initiale in materie.

Astfel, potrivit art.114 din Constitutia din 1991: “(1).Parlamentul poate adopta o lege speciala de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonante in domenii care nu fac obiectul legilor organice. (2). Legea de abilitare va stabili, in mod obligatoriu, domeniul si data pana la care se pot emite ordonante. (3). Daca legea de abilitare o cere, ordonantele se supun aprobarii Parlamentului, potrivit procedurii legislative, pana la implinirea termenului de abilitare. Nerespectarea termenului atrage incetarea efectelor ordonantei. (4). In cazuri exceptionale, Guvernul poate adopta ordonante de urgenta. Acestea intra in vigoare numai dupa depunerea lor spre aprobare la Parlament. Daca Parlamentul nu se afla in sesiune, el se convoaca in mod obligatoriu. (5). Aprobarea sau respingerea ordonantelor se face printr-o lege in care vor fi cuprinse si ordonantele ale caror efecte au incetat potrivit alineatului 3.”

Din analiza acestor prevederi, rezulta ca, ordonantele Guvernului pot fi de doua feluri: simple si de urgenta.

Ordonantele simple sau legale se adopta intotdeauna in baza unei legi de abilitare care contine doua elemente obligatorii si un element facultativ.

Cele doua categorii de dispozitii obligatorii privesc perioada de abilitare si domeniile in care se pot adopta ordonantele, domenii care nu pot intra in sfera legii organice, domenii identificate prin eliminare, sfera legilor organice fiind expres si limitativ prevazuta in art.73 alin.(3) din Constitutia republicata. Elementul facultativ lasat la libera apreciere a parlamentarilor se refera la supunerea acestora, spre aprobare Parlamentului.

Desi, norma constitutionala nu contine vreo precizare expresa in acest sens, in practica de stat s-a format regula abilitarii Guvernului, pe perioada vacantei parlamentare. Nimic nu opreste insa, ca Parlamentul sa abiliteze Guvernul sa adopte ordonante si in timpul sesiunilor sale.

In varianta initiala a Constitutiei, ordonantele de urgenta sau constitutionale trebuiau adoptate doar in cazuri exceptionale si intrau in vigoare numai dupa depunerea lor spre aprobare la Parlament, iar daca acesta nu se afla in sesiune, trebuia convocat in mod obligatoriu.

Spre deosebire de ordonantele simple care se supun aprobarii Parlamentului, numai daca legea de abilitare o cere, ordonantele de urgenta se supun toate, fara exceptie aprobarii forului legislativ, situatie ramasa neschimbata si in urma revizuirii.

In urma dezbaterii, Parlamentul poate adopta o lege de aprobare a ordonantei in forma initiala (situatia cea mai convenabila sub aspectul efectelor juridice dar si cea mai rar intalnita in practica), o lege de aprobare cu modificari si completari a ordonantei (situatia cea mai frecvent intalnita in practica) sau o lege de respingere a ordonantei (practica intensificata mai ales, in ultimii ani).

O problema controversata, care a dus la conturarea a doua pozitii fundamental opuse in randul autorilor de drept public privea posibilitatea adoptarii de ordonante de urgenta in materia legii organice. Dupa cum vom vedea, aceasta problema a fost rezolvata ca urmare a revizuirii.

Pe scurt, in absenta unor precizari exprese, printr-o interpretare per a contrario a dispozitiilor art.114 alin.(4) din Constitutia din 1991, o parte a specialistilor s-a pronuntat in favoarea admiterii acestei posibilitati, incurajata fiind in timp si de pozitia ado



Contact |- ia legatura cu noi -| contact
Adauga document |- pune-ti documente online -| adauga-document
Termeni & conditii de utilizare |- politica de cookies si de confidentialitate -| termeni
Copyright © |- 2024 - Toate drepturile rezervate -| copyright