Administratie
Institutii implicate in reforma administratiei publiceInstitutii implicate in reforma administratiei publice Actorii implicate in procesul de reforma a administratiei publice urmatorii: Primul
Ministru are rolul de a coordona reforma de ansamblu a Guvernului si de a
delega sarcini catre toti ministri responsabili. In ceea ce priveste politicile
publice In domeniul politicilor publice, Cancelaria Primului-Ministru are
urmatoarele atributii principale: [1] Dana Apostol Tofan, Puterea discreționarǎ și excesul de putere al autoritǎților publice, Editura All Beck, Bucuresti, 1999, pag 283, apud. T. Drǎganu, Drept constituțional și instituții politice. Tratat elementar, vol. II, Editura Lumina Lex, București, 1998, pag 229
Datorita acestui aspect, pe de-o parte, si in raport cu o bogata doctrina, rezultat al unei practici excesive in aplicarea acestei institutii, pe de alta parte, din considerente didactice, vom incepe analiza pornind de la dispozitiile initiale in materie. Astfel,
potrivit art.114 din Constitutia din 1991: “(1).Parlamentul poate adopta o lege speciala de abilitare a Guvernului
pentru a emite ordonante in domenii care nu fac obiectul legilor organice.
(2). Legea de abilitare va stabili, in
mod obligatoriu, domeniul si data pana la care se pot emite
ordonante. (3). Daca legea
de abilitare o cere, ordonantele se supun aprobarii Parlamentului,
potrivit procedurii legislative, pana la implinirea termenului de
abilitare. Nerespectarea termenului atrage incetarea efectelor ordonantei.
(4). In cazuri exceptionale,
Guvernul poate adopta ordonante de urgenta. Acestea intra
in vigoare numai dupa depunerea lor spre aprobare Din analiza acestor prevederi, rezulta ca, ordonantele Guvernului pot fi de doua feluri: simple si de urgenta. Ordonantele simple sau legale se adopta intotdeauna in baza unei legi de abilitare care contine doua elemente obligatorii si un element facultativ. Cele doua categorii de dispozitii obligatorii privesc perioada de abilitare si domeniile in care se pot adopta ordonantele, domenii care nu pot intra in sfera legii organice, domenii identificate prin eliminare, sfera legilor organice fiind expres si limitativ prevazuta in art.73 alin.(3) din Constitutia republicata. Elementul facultativ lasat la libera apreciere a parlamentarilor se refera la supunerea acestora, spre aprobare Parlamentului. Desi, norma constitutionala nu contine vreo precizare expresa in acest sens, in practica de stat s-a format regula abilitarii Guvernului, pe perioada vacantei parlamentare. Nimic nu opreste insa, ca Parlamentul sa abiliteze Guvernul sa adopte ordonante si in timpul sesiunilor sale. In
varianta initiala a Constitutiei, ordonantele de urgenta sau constitutionale trebuiau adoptate doar in cazuri exceptionale si intrau in vigoare numai dupa
depunerea lor spre aprobare Spre deosebire de ordonantele simple care se supun aprobarii Parlamentului, numai daca legea de abilitare o cere, ordonantele de urgenta se supun toate, fara exceptie aprobarii forului legislativ, situatie ramasa neschimbata si in urma revizuirii. In urma dezbaterii, Parlamentul poate adopta o lege de aprobare a ordonantei in forma initiala (situatia cea mai convenabila sub aspectul efectelor juridice dar si cea mai rar intalnita in practica), o lege de aprobare cu modificari si completari a ordonantei (situatia cea mai frecvent intalnita in practica) sau o lege de respingere a ordonantei (practica intensificata mai ales, in ultimii ani). O problema controversata, care a dus la conturarea a doua pozitii fundamental opuse in randul autorilor de drept public privea posibilitatea adoptarii de ordonante de urgenta in materia legii organice. Dupa cum vom vedea, aceasta problema a fost rezolvata ca urmare a revizuirii. Pe scurt, in absenta unor precizari exprese, printr-o interpretare per a contrario a dispozitiilor art.114 alin.(4) din Constitutia din 1991, o parte a specialistilor s-a pronuntat in favoarea admiterii acestei posibilitati, incurajata fiind in timp si de pozitia ado
|