Istoria si politicile Uniunii Europene

T E M A I

INTRODUCERE IN CURS

1. De ce un Curs despre istoria si politicile Uniunii Europene?

2. Clarificarea unor expresii si notiuni.
3. Sensul si continutul unor concepte.
4. Izvoarele Cursului si elemente de bibliografie.

TEMA I

INTRODUCERE IN CURS

De ce un Curs despre istoria si politicile Uniunii Europene

Unii dintre dumneavoastra s-ar putea intreba: de ce un Curs despre istoria si politicile Uniunii Europene ?

Raspunsul este simplu: pentru ca nimeni nu poate face azi abstractie de o problema fundamentala de care depinde viitorul pasnic, democratic si prosper al Romaniei si anume aderarea la Uniunea Europeana.

De la Revolutia din Decembrie 1989 incoace, integrarea europeana a reprezentat, alaturi de aderarea la NATO, unul din obiectivele cele mai importante ale politicii externe si interne romanesti. Dumneavoastra, generatia de pe bancile Universitatii, veti ajunge cu siguranta sa traiti si sa lucrati intr-o Romanie integrata in Uniunea Europeana. Pentru aceasta este insa nevoie sa cunoasteti ce este si cum a luat fiinta Uniunea Europeana, cum lucreaza, si ce politici promoveaza, care sunt avantajele si costurile aderarii Romaniei la aceasta structura.

Studenti fiind, cu preocupari intelectuale, cunoasteti ca lumea de azi este o lume a interdependentelor. Nici o tara din lume nu mai poate trai izolat, in mod autarhic. Fenomenul globalizarii, forta economica si politica extraordinara a companiilor transnationale ne arata ca interdependenta economica si politica a luat locul independentei absolute, care practic nu mai exista nicaieri. Interdependenta in plan economic genereaza interdependenta in plan politic. Tarile lumii se sprijina unele pe altele, coopereaza intre ele, dar se si concureaza. Structurile economice mondiale si regionale sunt un rezultat nemijlocit al interdependentei.

Nici Uniunea Europeana nu face exceptie de la aceasta evolutie. Tarile membre ale Uniunii au hotarat sa exercite in comun unele atribute ale suveranitatii lor nationale pentru ca aceasta sa nu constituie o piedica in fata trendului general, dar mai ales pentru a face fata consecintelor globalizarii.

Evolutiile care au loc, azi, in Europa erau de neconceput inainte de prabusirea regimurilor comuniste, la sfarsitul anilor’80. Prabusirea acestor regimuri a facut posibila tranzitia tarilor din Europa Centrala si de Est spre democratie si economia de piata si implicit, participarea lor la construirea noii arhitecturi europene pe continent. Suntem, asadar, participanti la transformarea politica si economica profunda a continentului, la construirea unei structuri tot mai complexe, care va asigura pacea, stabilitatea, democratia si bunastarea cetatenilor. Aceasta inseamna nu doar o piata unica, cat mai ales o comunitate de valori si obiective puse in slujba cetateanului.

Parcurgerea cursului de fata va va ingadui sa va familiarizati cu cateva probleme fundamentale care preocupa, in egala masura, popoarele continentului european, ca si comunitatea internationala in ansamblul sau.

Intre acestea, am in vedere mai ales urmatoarele:

Care este contextul international in care traim si cum a evoluat lumea in ultimii 60 de ani ?

Care au fost principalele structuri economice, politice si de securitate create pe continent, in Vest si in Est, urmare declansarii „razboiului rece” ?

Cum s-a ajuns la crearea Uniunii Europene si ce loc ocupa aceasta structura in lumea de azi ?

Ce raport exista intre globalizare si Uniune ?

Care au fost etapele principale ale constructiei europene si care sunt perspectivele Uniunii, mai ales dupa esecul adoptarii Constitutiei Europene in cateva tari membre ?

Ce semnificatie are largirea/extinderea Uniunii Europene? Care sunt costurile si avantajele acestui proces?

Care sunt principalele politici promovate de Uniunea Europeana ?

Ce etape a parcurs si unde se situeaza Romania in procesul de aderare si, apoi, de integrare in Uniunea Europeana ?

Cursul reflecta evolutia insasi a Uniunii Europene, care se afla intr-o dinamica rapida, dar complexa. Lucruri valabile azi isi pierd actualitatea maine. De aceea, apare absolut necesara reactualizarea periodica a unor capitole. Cursul va fi adaptat, operativ, la ultimele evolutii intervenite in functionarea institutiilor si in politicile promovate de Uniune.

Clarificarea unor expresii si notiuni

Inainte de abordarea propriu-zisa a problematicii Uniunii Europene se impun clarificari asupra unor concepte si notiuni cu care vom opera in discutiile noastre viitoare. De exemplu:

Ce se intelege prin „integrare europeana” si „integrare euro-atlantica” ?

Integrare europeana inseamna integrarea/aderarea la Uniunea Europeana. Apare aici, asadar, doar dimensiunea europeana a integrarii.

Integrarea euro-atlantica inseamna, in limbajul comun, aderarea la NATO, care are si o dimensiune trans-atlantica, intrucat din aceasta structura fac parte si doua tari de dincolo de Oceanul Atlantic, respectiv SUA si Canada.

De retinut insa ca aderarea este doar primul pas, desigur foarte important, pe calea integrarii in Uniune. Integrarea propriu-zisa reprezinta un proces mult mai indelungat.

Structuri vest-europene sau structuri europene.

Desi unele structuri despre care am vorbit, precum NATO, Uniunea Europei Occidentale, Comunitatea Economica Europeana si Consiliul Europei au fost, la creare, doar structuri vest-europene, in timp, acestea au devenit general-europene sau pan-europene. In aceste conditii, nimeni nu mai ridica obiectiuni privind denumirea acestora. Prin largirea lor spre Europa Centrala si de Est, aceste organisme reprezinta mai mult sau mai putin intreaga Europa. Totusi, singura organizatie cu adevarat pan-europeana, care reprezinta intreaga Europa, este Consiliul Europei.

Lucrare: Scoala geopolitica romaneasca Referat: Organizarea Tribunalul de Prima Instanta

O situatie particulara prezinta Organizatia pentru Securitate si Cooperare in Europa (OSCE), in care pe langa statele europene se regasesc SUA si Canada.

Ce inseamna „acquis comunitar” si „armonizare legislativa” ?

Termenul „acquis communautaire” sau „acquis comunitar” este practic intraductibil. S-ar putea traduce prin „obtinut”, „cucerit”. Englezii au incercat sa-l traduca prin „community patrimony”, dar au renuntat. Acesta inseamna totalitatea normelor juridice care reglementeaza activitatea institutiilor Uniunii Europene, actiunile si politicile comunitare, adica:

Continutul tuturor tratatelor fundamentale ale Uniunii (de la Roma, la Nisa);

Legislatia secundara adoptata de institutiile UE pentru punerea in aplicare a prevederilor tratatelor (regulamente, directive, decizii, avize si recomandari), care vizeaza, cu deosebire, Piata Unica, politicile comune (in agricultura, comert, concurenta, transport) si masurile menite sa sprijine regiunile defavorizate si diferite categorii ale populatiei.

Declaratiile si rezolutiile adoptate in cadrul UE;

Pozitii comune in cadrul Politicii Externe si de Securitate Comuna (PESC), cooperarii in justitie si afaceri interne;

Acordurile internationale la care Uniunea este parte.

Preluarea in intregime a „acquis-ului comunitar” este o conditie obligatorie pentru aderarea unei tari candidate la UE, fiind unul din criteriile pentru aderare stabilite in 1993, de Consiliul European de la Copenhaga.

Exceptiile si derogarile de la „acquis-ul comunitar” se acorda doar in circumstante exceptionale si sunt limitate in privinta continutului.

Armonizare legislativa este un proces prin care legislatia tarilor membre si ale celor candidate la aderare se aliniaza dreptului comunitar. Armonizarea legislativa este necesara pentru buna functionare a Pietei Unice comunitare. Armonizarea legislativa („approximation of legislation”, „approximation of lows”; „legislative approximation”), face ca legile din tarile membre si candidate la aderare sa fie cat mai similare, dar nu identice.

In cazul Romaniei, armonizarea legislatiei nationale cu normele UE, indeosebi in domeniul Pietei Interne a Uniunii, a inceput, in 1995, dupa ratificarea de catre tarile Uniunii Europene a Acordului European de Asociere. Armonizarea nu inseamna preluarea ca atare a normelor europene, concretizate in peste 90.000 pagini de documente, ci transpunerea spiritului lor in legislatia nationala. De aceea, orice proiect de lege inaintat Parlamentului trebuie sa mentioneze daca este sau nu armonizat cu legislatia europeana.

Care este diferenta intre diverse tipuri de Acorduri incheiate de Uniunea Europeana ?

„Acordurile comerciale” se incheie exclusiv in domeniul comercial, continutul lor limitandu-se, de regula, la reglementarea unor operatiuni de import-export cu produse specifice. De exemplu: Acordul comercial din 1980 cu Australia si Noua Zeelanda privind limitarea importurilor de carne de oaie si capra pe teritoriul comunitar.

„Acordurile de cooperare” cuprind nu doar prevederi comerciale (cum ar fi acordarea reciproca a clauzei natiunii celei mai favorizate si a unor cote sporite la export), dar si cooperarea in domeniile economic, stiintific si tehnic. UE a semnat asemenea acorduri cu tarile arabe exportatoare de petrol si cu cele din Pactul Andin (1984) cu China (1984), cu statele ASEAN.

„Acorduri de parteneriat si cooperare” sunt acordurile incheiate, intre 1997-1998, cu Rusia, Ucraina, Republica Moldova si alte state din fostul spatiu sovietic si contin ca element nou, o clauza privind democratizarea.

„Acorduri de stabilizare si cooperare” au fost incheiate incepand cu 2003, de catre UE cu Albania, Bosnia-Hertegovina, Croatia si Macedonia. Negocierile pentru incheierea unui asemenea acord cu Serbia au fost suspendate, intrucat autoritatile acestei tari nu au colaborat cu Tribunalul Penal International de la Haga. Un acord similar urmeaza sa fie incheiat si cu Muntenegru.

„Acorduri de asociere” care prevad actiuni comune si proceduri speciale de cooperare, dar au si componente comerciale.

Sunt circa 60 de tari din Africa, Pacific, Caraibe (Grupul Lomé) sau din bazinul Marii Mediteraneene, care au semnat asemenea acorduri.

„Acordurile Europene” sunt cele mai complexe dintre toate documentele bilaterale internationale incheiate intre UE si terte tari.

Acestea sunt, de fapt, acorduri de asociere de nivel superior, special concepute pentru tarile din Europa Centrala si de Est, care au avut ca obiectiv final aderarea la UE. Acestea prevad crearea unei zone de liber schimb pentru produsele industriale intr-un interval de 9 – 10 ani si eliminarea barierelor protectioniste din calea circulatiei marfurilor. Logica acestor acorduri a fost diminuarea protectionismului si cresterea concurentei pentru crearea unei economii de piata competitive si functionale.

Romania a incheiat cu UE un „Acord European” la 1 februarie 1993, care a intrat in vigoare la 1 februarie 1995.

Coeziunea economica si sociala este un concept introdus in Tratatul de la Maastricht (1992), prin care se urmareste ca toate regiunile sa beneficieze de dinamismul economiei urmare crearii Pietei Interne. Mai precis, s-a urmarit sa fie diminuate diferentierile dintre cei saraci din Sud si cei bogati din Nord, prin ajustarea fluxurilor de cheltuieli din cadrul Fondurilor Structurale si sprijinirea cu prioritate a regiunilor defavorizate ramase in urma, inclusiv a zonelor rurale.

Sensul si continutul unor concepte.

Intelegerea corecta a problematicii Uniunii Europene presupune insusirea unor concepte proprii structurilor democratice. Intre acestea mentionez:

Ce au insemnat „razboiul rece” si „cortina de fier” ?

Ce reprezinta democratia consolidata, pluralismul politic si statul de drept ?

De cine sunt reprezentate cele 3 puteri ale statului ?

Care sunt principalele drepturi ale omului ?

Ce presupune o economie de piata functionala ?

Izvoarele Cursului si elemente de bibliografie.

Izvoarele prezentului Curs sunt:

Tratatele Uniunii Europene: Roma (1957); Maastricht (1992); Amsterdam (1997); Nisa (2001) si Proiectul Tratatului Constitutional al Uniunii (2004);

Concluziile Consiliile Europene;

Acordul european de Asociere a Romaniei la Comunitatile Economice Europene (1993);

Rapoartele anuale ale Comisiei Europene privind stadiul pregatirii tarilor candidate pentru aderarea la UE (1997 – 2004);

Rapoartele Comisiei Europene de monitorizare a pregatirii Romaniei pentru aderare (2005 si 2006);

Rapoartele Parlamentului European;

Concluziile si recomandarile Comisiei parlamentare mixte Romania – Uniunea Europeana;

Tratatul de aderare a Romaniei si Bulgariei la Uniunea Europeana (2005)

Lucrari, studii si articole consacrate constructiei europene si politicilor comunitare, dintre care selectam urmatoarele;

Marie-Thérese Bitsch: „Histoire de la construction europeenne”;

Vidu Bidulean: „Uniunea Europeana. Institutii, politici, activitati”;

Pascal Fontaine: „Les Institutions Europeennes”;

Ghiorghi Prisacaru: → „Romania spre Uniunea Europeana. Optiuni, dileme, aspiratii”;

→ „Un mandat la Consiliul Europei”.

Nicolas Monssis: „Accès à l’Europe. Manuel de la politique communautaire”.

Ion Jinga: „Uniunea Europeana – realitati si perspective”

O lista mai detaliata de lucrari se regaseste in anexa la prezentul curs.

La acestea se adauga pregatirea si experienta personala :

- seful Departamentului pentru Integrare Europeana din Guvernul Romaniei (1994-1996);

- vicepresedinte al Comisiei de Integrare Europeana a Parlamentului Romaniei (1996 – 2000);

- presedintele Comisiei pentru politica externa a Senatului (1997- 2004);

- membru si apoi presedinte al delegatiei parlamentare romane la Adunarea Parlamentara a Consiliului Europei (intre 2001 si 2004).

*

Indiferent in ce domeniu veti lucra dupa absolvirea facultatii, insusirea prezentului curs va va fi utila pentru a intelege politicile si mecanismele de functionare ale Uniunii Europene. Evident, elementele din acest curs depasesc simple notiuni de cultura generala. In plus, parcurgerea bibliografiei selective din finalul cursului este esentiala pentru cei care vor sa faca progrese intr-o cariera consacrata integrarii europene.

Din motive practice, Cursul nu contine note bibliografice la fiecare tema. Trebuie retinut faptul ca nu este vorba de un Tratat ci de un Curs pentru studenti.

T E M A    II

LUMEA LA CUMPANA DINTRE MILENII

Lumea la cumpana dintre milenii

Globalizarea – un fenmomen obiectiv ce caracterizeaza sfarsitul de mileniu

De la bipolarism la unipolarism. Pe cand o lume multipolara ?

Omenirea la inceput de secol XXI.

Principalii factori de risc si amenintare la adresa stabilitatii si pacii.