Durata mandatului si statutul membrilor Guvernului

Durata mandatului si statutul membrilor Guvernului

In ce priveste durata mandatului Guvernului, in mod normal, ea este echivalenta cu cea a mandatului Parlamentului intr-un regim parlamentar si cu cea a mandatului Presedintelui, intr-un regim prezidential. In practica, un Cabinet rezista atata timp cat este sustinut de majoritatea parlamentara.

Incetarea mandatului Guvernului este prevazuta in art.110 din Constitutia republicata.

Astfel, potrivit art.110 alin.(1) din Constitutie, “Guvernul isi exercita mandatul pana la data validarii alegerilor parlamentare generale”, fiind vorba despre situatia tipica in care un Cabinet functioneaza pe durata intregului mandat parlamentar.

Potrivit art.110 alin.(2) din Constitutie, astfel cum acesta a fost completat, Guvernul este demis la data retragerii de Parlament a increderii acordate sau daca primul-ministru se afla intr-una din situatiile prevazute la art.106, cu exceptia revocarii, ori este in imposibilitatea de a-si exercita atributiile mai mult de 45 de zile. Prin aceste dispozitii, Constitutia a avut in vedere trei situatii atipice de incetare a activitatii unui Cabinet.

O prima modalitate o reprezinta retragerea increderii acordate unui Cabinet prin introducerea unei motiuni de cenzura in conditiile art.113 din Constitutia republicata sau in cazul angajarii raspunderii Guvernului potrivit art.114 din Constitutia republicata, daca s-a introdus o motiune de cenzura si aceasta a fost aprobata.

O a doua modalitate de incetare a mandatului poate interveni in cazurile in care primul-ministru se afla intr-una din situatiile de incetare a functiei de membru al Guvernului avute in vedere de art.106 si anume: demisie, pierderea drepturilor electorale, starea de incompatibilitate, deces, precum si in alte cazuri prevazute de lege.

In ce priveste revocarea, enumerata expres printre cazurile de incetare a functiei de membru al Guvernului, aceasta nu poate interveni cu privire la primul-ministru, deoarece, potrivit art.109 alin.(1) din Constitutia republicata, Guvernul raspunde politic numai in fata Parlamentului pentru intreaga sa activitate.

Prin urmare, raspunderea Guvernului nu poate fi antrenata prin simpla vointa a Presedintelui Romaniei, cel care potrivit art.85 alin.(2) din Constitutie poate revoca din functie la propunerea primului-ministru, pe unii membrii ai Guvernului, in caz de remaniere guvernamentala sau de vacanta a postului.

In plus, nici nu s-ar putea sustine ca primul-ministru ar putea sa se propuna singur spre a fi revocat.

Aceasta pozitie din doctrina si-a gasit confirmarea expresa atat in art.107 din Constitutia republicata consacrat primului-ministru, cat si in art.110 alin.(2) mai sus mentionat.

O a treia modalitate apare in cazul in care primul-ministru nu isi poate exercita atributiile pe o perioada de peste 45 de zile, termen valabil si pentru ceilalti membrii ai Guvernului potrivit art.107 alin.(4) din Constitutie.

In toate aceste trei situatii se declanseaza procedura de investitura a unui nou Cabinet devenind aplicabile prevederile art.103, potrivit art.110 alin.(3) din Constitutia republicata.

Conform art.110 alin.(4) din Constitutia republicata, Guvernul al carui mandat a incetat potrivit alin.(1) si (2) indeplineste numai actele necesare pentru administrarea treburilor publice, pana la depunerea juramantului de membrii noului Guvern.

Legat de intelesul conceptului de “administrare a treburilor publice”, care a declansat numeroase controverse in practica de stat, Legea nr.90/2001 a adus un plus de precizari, clarificandu-i semnificatia. Astfel, potrivit art.26 alin.(3) din Lege, “In cazul incetarii mandatului sau, in conditiile prevazute de Constitutie, pana la depunerea juramantului de catre membrii noului Guvern, Guvernul continua sa indeplineasca numai actele cu caracter individual sau normativ, necesare pentru administrarea treburilor publice, fara a promova politici noi. In aceasta perioada Guvernul nu poate emite ordonante si nu poate initia proiecte de lege”.

In ce priveste incompatibilitatile functiei de membru al Guvernului, din punct de vedere al izvorului care le consacra, acestea pot fi de doua feluri: de ordin constitutional si  de ordin legal.

Potrivit art.105 din Constitutia republicata: “(1) Functia de membru al Guvernului este incompatibila cu exercitarea altei functii publice de autoritate, cu exceptia celei de deputat sau de senator. De asemenea, ea este incompatibila cu exercitarea unei functii de reprezentare profesionala salarizate in cadrul organizatiilor cu scop comercial. (2) Alte incompatibilitati se stabilesc prin lege organica.”

Incompatibilitatile urmaresc asigurarea obiectivitatii in executarea unei functii publice si evitarea concentrarii, de catre una si aceeasi persoana, a unor prerogative excesive. Daca intr-o prima faza, Regulamentele celor doua Camere au optat pentru cea de-a doua varianta, pe fondul ofensivei reale a Guvernului din perioada anterioara adoptarii Constitutiei, s-a admis in Adunarea Constituanta, ca parlamentarii care indeplinesc functii guvernamentale sa poata reveni in fotoliile parlamentare atunci cand se pune capat mandatului guvernamental din proprie initiativa sau din alte motive.

O asemenea solutie, fata de care practica de Stat ar fi urmat sa-si spuna cuvantul, s-a apreciat in doctrina, prezinta unele riscuri.

Pe de-o parte, orice neintelegere intre un parlamentar, membru al echipei guvernamentale si primul-ministru poate duce la renuntarea parlamentarului la functia guvernamentala; echipa guvernamentala, bazata pe componenta parlamentara, se poate gasi oricand in situatia de a putea bloca initiativele primului-ministru prin refugiul asigurat in Parlament, si in plus, aceasta compatibilitate ar favoriza imixtiunea parlamentara in randurile executivului.

Pe de alta parte s-a exprimat si pozitia ca, dezavantajele pe care le implica o astfel de solutie, se compenseaza in statul de drept, prin cresterea gradului de colaborare dintre puterea legislativa si Guvern.

Legat de intelesul notiunii de functie publica de autoritate, in doctrina actuala, aceasta este privita ca orice functie de conducere din cadrul organelor administratiei publice, ale serviciilor publice administrative cum ar fi functiile de conducere a serviciilor publice din invatamant, din sanatate dar nu si functia de specialist intr-un asemenea serviciu public. Reprezinta de asemenea, functii publice de autoritate, functiile de consilieri locali sau judeteni, precum si orice functie, aleasa sau numita, cu caracter public, prin care se executa legile, putandu-se utiliza mijloace de coercitiune si sanctiune statala.

In ce priveste, cea de-a doua incompatibilitate, functia de reprezentare profesionala salarizata in cadrul organizatiilor cu scop comercial, este vorba despre o solutie preluata integral din Constitutia Frantei.

La incompatibilitatile deja mentionate, prin Legea nr.161/2003 s-au mai adaugat urmatoarele incompatibilitati: functia de presedinte, vicepresedinte, director general, director, administrator, membru al consiliului de administratie sau cenzor la societatile comerciale, inclusiv bancile sau alte institutii de credit, societatile de asigurare si cele financiare, precum si la institutiile publice; functia de presedinte sau de secretar al adunarilor generale ale actionarilor sau asociatilor la societatile comerciale mai sus prevazute; functia de reprezentant al statului in adunarile generale ale societatilor comerciale mai sus prevazute; functia de manager sau membru al consiliilor de administratie ale regiilor autonome, companiilor si societatilor nationale; calitatea de comerciant persoana fizica; calitatea de membru al unui grup de interes economic; o functie publica incredintata de un stat strain, cu exceptia acelor functii prevazute in acordurile si conventiile la care Romania este parte.

Constatarea starii de incompatibilitate se face de primul-ministru, care va dispune masurile necesare pentru incetarea acesteia, potrivit dispozitiei ramase nemodificate din Legea nr.90/2001.

Incetarea functiei de membru al Guvernului intervine in cazurile prevazute de art.106 din Constitutie precum si in conditiile aplicarii art.109.

Potrivit art.106 din Constitutia republicata, deja evocat: “Functia de membru al Guvernului inceteaza in urma demisiei, a revocarii, a pierderii drepturilor electorale, a starii de incompatibilitate, a decesului, precum si in alte cazuri prevazute de lege ”.

Daca revocarea unui membru al Guvernului poate interveni pe considerente pur politice, in mod obisnuit, concretizandu-se intr-o remaniere guvernamentala, suspendarea intervine intr-o situatie anormala, ca urmare a inceperii urmaririi penale sau a trimiterii in judecata a unui ministru, in conditiile art.109 alin.(2) din Constitutie. Astfel, spre deosebire de suspendare, cauza de incetare a mandatului unui ministru, care prezinta caracterul unei sanctiuni, in sensul larg al termenului, revocarea prezinta semnificatia unei masuri juridice, ce reflecta un joc politic al fortelor ce formeaza echipa guvernamentala.