Contenciosul administrativ in dreptul comparat

Contenciosul administrativ in dreptul comparat

O data cu victoria Marii Revolutii franceze, Franta a fost primul stat, care, desi prin legea din 16-24 august 1790, a proclamat separarea autoritatii administrative de autoritatea judiciara, prin legea din 6-11 septembrie din acelasi an, a incredintat contenciosul administrativ administratiei¹⁴, astfel incat s-a instituit de la inceput, o dualitate a jurisdictiei, o jurisdictie de ordin judiciar si una de ordin administrativ¹⁵.

Jurisdictia administrativa a fost organizata, inca din anul al-VIII-lea de la revolutie, prin infiintarea a doua grade de jurisdictie, si anume Consiliile de Prefectura in fiecare departament, ca prima instanta, si Consiliul de Stat, atat ca instanta de fond, cat si ca instanta de recurs.

Consiliile de Prefectura solutionau, la inceput, numai conflictele juridice nascute din aplicarea impozitelor, din gestiunea publica, din vanzarea bunurilor de stat, la care s-au adaugat ulterior, conflictele juridice rezultate din alegerile organelor locale.

Prin reforma din 30 septembrie 1953 au fost infiintate¹⁶ tribunalele administrative interdepartamentale, ca organe de jurisdictie administrativa de drept comun, desfiintandu-se totodata , consiliile de prefectura, in urma reformei din 1953, Consiliul de Stat judeca, in prima instanta, anumite materii; in acelasi timp, el functioneaza ca instanta de apel impotriva anumitor jurisdictii administrative si ca instanta de casare a tuturor hotararilor tribunalelor administrative.

Desi organele jurisdictionale pot controla activitatea administratiei, exista totusi anumite limite, in ceea ce priveste acest control, in acest sens, pot fi mentionate ' actele de guvernamant', adica acele masuri adoptate de Guvern care se bucura de imunitate de jurisdictie. Aceste acte nu pot fi atacate in fata organelor jurisdictionale pentru ilegalitate, si nici nu angajeaza raspunderea administratiei, in cadrul acestei categorii de acte sunt incluse actele privind raporturile dintre Guvern, Parlament, ca de exemplu decretele de dizolvare a Adunarii Nationale, de supunere la referendum a unui proiect de lege, actele privind alegerea Parlamentului, precum si actele referitoare la relatiile internationale ale Frantei, ca de exemplu validitatea sau interpretarea unui tratat international, masurile privind protectia diplomatica, extradarea, etc.

O alta limita o constituie actele emise de catre guvern in exercitarea atributilor sale legislative, cand actele sale capata forta juridica de lege. Asemenea acte nu pot fi atacate in fata organelor jurisdictionale.

Pe de alta parte, cum de altfel se recunoaste si in doctrina occidentala, este greu de imaginat cum un creditor al administratiei de stat va putea obtine concursul fortei publice pentru a obliga administratia sa-si achite datoriile. 'Cele mai indraznete hotarari judecatoresti nu valoreaza nimic daca administratia refuza sa le execute¹⁷'.

Controlul instantelor judecatoresti asupra organelor administratiei publice se exercita mai intai in litigiile in care sunt aplicate normele dreptului civil. Este un domeniu foarte larg, deoarece prin extinderea Administratiei de Stat in viata economico-sociala, ca urmare a crearii si dezvoltarii de diverse servicii publice, intreprinderi de stat, intreprinderi mixte de stat si particulare etc., normele dreptului civil se aplica din ce in ce mai larg, in activitatea organelor Administratiei de Stat.

Acest fapt a facut ca si controlul instantelor judecatoresti asupra organelor Administratiei Publice sa-si extinda si el sfera de aplicare. De asemenea, instanta judecatoreasca intervine atunci cand prin actiunea organelor Administratiei de Stat au fost aduse prejudicii grave dreptului de proprietate si libertatii individuale.

A

intotdeauna insa, instanta judecatoreasca se poate pronunta asupra legalitatii actului administrativ pe cale incidenta.

Controlul asupra organelor Administratiei Publice se exercita, alaturi de instantele judecatoresti, si de catre organele administrative cu atributii jurisdictionale. Aceste organe au atat dreptul de a anula actele administrative ilegale, cat si pe acela de a stabili in sarcina organelor Administratiei de Stat obligatia de despagubire a persoanelor prejudiciate prin actul administrativ in cauza. Pot fi stabilite despagubiri atat pentru prejudiciile cauzate prin functionarea defectuoasa a organelor Administratiei de Stat, cat si pentru prejudiciile cauzate fara vina Administratiei. Persoana prejudiciata poate actiona direct organul administrativ in cadrul caruia functioneaza persoana care a cauzat prejudiciul, pe considerentul ca, actionand direct pe agent, acesta s-ar putea dovedi insolvabil si deci, ar exista riscul ca prejudiciul sa ramana neacoperit.

Sistemul jurisdictiei administrative franceze cuprinde, in principal, Consiliul de Stat care este organul jurisdictional suprem si, tribunalele administrative interdepartamentale, subordonate Consiliului de Stat. in subordinea Consiliului de Stat se afla si o serie de alte organe administrative cu atributii jurisdictionale, ca de exemplu Curtea de Conturi, Curtea pentru disciplina bugetara, Consiliul Superior al Educatiei Nationale, Comisia centrala de ajutor social etc.

Organele administrative cu atributii jurisdictionale, din punct de vedere al subordonarii, sunt independente, atat fata de instantele judecatoresti, cat si fata de organele administrative, jurisdictia administrativa constituind un sistem autonom si distinct.