Administratia publica - verificarea cunostintelor prin intrebari, texte de comentat si teste

Administratia publica - Verificarea cunostintelor prin intrebari, texte de comentat si teste

Capitolul I Introducere in ESP

I.     Probleme esentiale ale capitolului

Sectorul public si trasaturile lui.

Microeconomia si macroeconomia sectorului public.

Economia pozitiva si normativa.

Principalele elemente ale sectorului public.

II.           Intrebari pentru verificarea cunostintelor

Care sunt autoritatile administratiei publice centrale?

Ce inseamna economia normativa a sectorului public?

Ce sunt bunurile publice?

De ce sectorul public si-a diminuat dimensiunea in contextul economiei romanesti?

Ce sunt utilitatile publice?

Ce cuprinde administratia publica locala?

Ce sunt relatiile publice?

Definiti interesul public.

Ce diferenta este intre regia autonoma si administratia publica?

Explicati latura educativa a economiei sectorului public.

III.         Comentati urmatoarele texte:

A.           “Ce inseamna a gandi problemele “pe dos” sau inversat? Pusa in termeni simpli si clari, o problema economica poate fi abordata pe doua cai: 1) metoda clasica regenerata, facandu-se analiza de la cauza la efect – ex ante – iar solutia practica fiind cautata in inlaturarea cauzelor care au produs fenomenul neplacut (inflatie, somaj etc.) si 2) metoda zisa moderna (mostenita de la Keynes si Marx) care, pornind de la datele empirice ale fenomenelor neplacute – ex post -, cauta solutiile pentru contracararea efectelor negative in alte efecte, tot de dezechilibru, adica politica de efect-contra efect, inversand datele problemei sau, de fapt, asezand problema „pe dos”.

Rugina, Anghel, “Teoria si practica economica in epoca de tranzitie si dupa”, Editura Fundatiei de Maine, Buc. 1994, p. 192.

B.           “Analiza pozitiva cauta sa prevada impactul schimbarilor de politica economica asupra elementelor identificabile, precum productia si venitul, si incearca sa determine cine castiga si cine pierde ca rezultat al acestor schimbari.”

David, H., Economics, Homewood, Il, 1989, p. 8.

IV.         Grile:

Sunt autoritati ale administratiei publice centrale:

a)           prefecturile;

b)          ministerele;

c)           serviciile publice ale institutiilor centrale din unitatile administrative teritoriale;

d)          primariile.

In economia romaneasca, sectorul public:

a)           nu se suprapune nici macar partial cu sectorul privat;

b)          si-a diminuat dimensiunea in ultimele decenii;

c)           s-a dezvoltat ca dimensiune si domenii de implicare;

d)          nu influenteaza activitatea agentilor privati.

Sunt subiecti de proprietate publica:

a)           agentiile guvernamentale;

b)          toate fundatiile si asociatiile;

c)           societatile comerciale care presteaza servicii publice;

d)          unele persoane fizice si juridice.

Nu pot fi obiect de proprietate publica toate:

a)           drumurile nationale;

b)          parcurile;

c)           stadioanele publice sportive;

d)          bunurile mixte.

Microeconomia sectorului public caracterizeaza rolul acestuia ca:

a)           agent economic;

b)          reglator al vietii economice;

c)           unic controlor al masei monetare;

d)          element de echilibru general.

Aprecierea generala in legatura cu un fenomen sau proces economic reprezinta:

a)           interesul public;

b)          relatiile publice;

c)           opinia publica;

d)          alegerea publica.

O intreprindere cu pozitie de monopol care este unic furnizor de bun sau serviciu supus controlului statului este:

a)           o regie autonoma sau fundatie privata;

b)          intreprindere asociata;

c)           firma monopolistica;

d)          o utilitate publica.

Fondul funciar, intr-o tara:

a)           este in intregime un element al sectorului public;

b)          nu poate apartine in nici o proportie unor proprietari particulari;

c)           la nivelul sectorului public include doar terenurile aflate in proprietate publica fie cultivate, fie necultivate;

d)          include si suprafetele pe care sunt situate administratiile publice.

Interesul public:

a)           este un concept strict definit sub forma unor anume efecte benefice societatii;

b)          are caracter flexibil, fiind interpretat intr-o multitudine de forme;

c)           este o suma a intereselor individuale si de grup;

d)          odata identificat, satisface nevoile tuturor cetatenilor.

Economia sectorului public nu are caracter;

a)           teoretic, stiintific;

b)          pragmatic, aplicativ;

c)           educativ, instructiv;

d)          fizic, geografic.

V.          DA / NU

Sectorul public se suprapune cu cel privat in proportii diferite de la tara la tara.

Toate regulile economice privind echilibrul si eficienta se aplica si la nivelul economiei sectorului public.

Statul poate fi considerat unicul administrator al resurselor economice.

Finantele publice urmaresc controlul utilizarii resurselor institutiilor publice.

In analiza economica a sectorului public poate sa fie prioritar criteriul echitatii si nu al eficientei economice.

Externalitatile se refera la totalitatea normelor de conduita morala.

Bugetul poate fi privat.

In prezent, bugetul public nu mai este un instrument de politica economica.

Dimensiunea sectorului public este in scadere in toate economiile de piata.

Administratia publica centrala nu poate fi bine delimitata de cea locala sub aspectul institutiilor publice care le reprezinta.

Capitolul II.     Rolul sectorului public

I.     Probleme esentiale ale capitalului

Fluxurile economice in care intervine sectorul public

Nivelele de implicare a statului in economie

Functiile sectorului public

Limitele interventiei statului in economie

II.           Intrebari pentru verificarea cunostintelor

Care sunt circuitele economice care permit functionarea economiei si asigura legaturile intre productie si consum?

Care sunt fluxurile economice in care intervine sectorul public pentru desfasurarea activitatii economice?

Care sunt ipostazele statului de agent economic?

Cum se implica statul la nivel microeconomic?

Explicati limitele interventiei statului in economie.

Cum se implica statul la nivel macroeconomic?

In ce consta rolul statului de reglator al pietei?

Care sunt cerintele care justifica implicarea sectorului public in viata economica?

Care sunt functiile sectorului public?

Aratati in ce situatii pot fi contradictorii functiile sectorului public.

III.         Comentati urmatoarele texte:

A.           “Reglementarea poate fi justificata de imperfectiunea concurentei: de exemplu, existenta randamentelor crescatoare in productie si dimensiunea pietei nu permit sa fie mentinuta decat o singura intreprindere sau un numar foarte mic de intreprinderi. De unde denumirea de “monopol natural” sau de “oligopol natural”.

Caracteristicile ofertei si ale cererii sunt de asemenea natura incat productia are loc la uncost redus daca este realizata de o singura intreprindere, in loc sa fie repartizata intre mai multe. In consecinta, daca dorim ca intreaga colectivitate sa beneficieze de conditii de productie la cost minim, este normal ca intrarea in activitate sa fie reglementata si statutul de monopol legal sa fie conferit unei intreprinderi unice.”

Abraham-Frois, G., Economia politica, Ed. Humanitas, Bucuresti, 1994, p. 301

B.           “Multe guverne, de asemenea isi reexamineaza clar deciziile de “a fabrica sau a cumpara” si se intreaba daca ar trebui intr-adevar sa coordoneze laboratoare si spalatorii si sa indeplineasca mii de alte sarcini care li s-ar putea transfera contractorilor externi. Guvernele se indreapta spre principiul ca datoria lor este de a asigura livrarea serviciilor, nu de a le infaptui.”

Toffler, Alvin, Puterea in miscare, Editura Antet, 1995, p. 263

IV.         Grile

Functiile sectorului public sunt:

a)           de stabilizare, crestere economica si masura a avutiei;

b)          de distributie a veniturilor de alocare si de schimb economic;

c)           de alocare, stabilizare si distributie a veniturilor;

d)          de alocare, de rezerva si de cultivare a spiritului de economie.

O limita a interventiei statului in economie o reprezinta:

a)           sistemul nevoilor economice;

b)          ponderea proprietatii publice in totalul formelor de proprietate;

c)           diviziunea sociala a muncii;

d)          libera initiativa a agentilor economici.

In cadrul productiei publice indirecte:

a)           bunul este realizat de firme private;

b)          realizarea produsului revine in totalitate sectorului public;

c)           se produc numai bunuri publice;

d)          statul nu intervine in procesul decizional privind ce si cat sa se produca.

Stabilizarea economica presupune:

a)           asigurarea cadrului legal pentru desfasurarea vietii economice;

b)          elaborarea sistemului de impozitare pregresiva;

c)           completarea productiei directe de stat cu cea publica indirecta;

d)          implicarea statului in economie in calitate de producator.

Ca agent economic, statul este:

a)           partener in operatii de schimb;

b)          titular unic de emisiune monetara;

c)           principalul realizator de protectie sociala;

d)          responsabil de executia bugetului.

In calitate de reglator al pietei, sectorul public se manifesta sub forma de:

a)           consumator;

b)          partener in operatii de schimb;

c)           responsabil al executarii bugetului;

d)          producator.

Ca principal realizator al protectiei sociale, statul actioneaza in ipostaza de:

a)           agent economic;

b)          reglator al vietii economice;

c)           producator de utilitati publice;

d)          consumator de resurse economice rare.

Atunci cand in economie se practica impozite scazute:

a)           creste incitatia la munca;

b)          scade interesul pentru investitii;

c)           activitatea privata este descurajata;

d)          se dezvolta productia publica in domenii ale productiei private.

Sunt masuri adoptate la nivelul microeconomic:

a)           stabilirea unor preturi;

b)          controlul inflatiei;

c)           diminuarea somajului;

d)          inlaturarea dezechilibrelor monetare.

Nu reprezinta legaturi bilaterale relatiile dintre:

a)           sectorul public si consumatori;

b)          sectorul public si producatori;

c)           platitori de impozit si stat;

d)          debitori si creditori.

V.          DA / NU

Statul poate interveni pe piata in calitate de cumparator.

Sectorul public obtine venituri numai din activitatea agentilor economici producatori.

Intr-o economie de piata, implicarea statului poate fi nelimitata.

Autonomia organelor administratiei de stat reprezinta o limita in manifestarea interventiei publice.

Implicarea statului are loc numai la nivel macroeconomic.

Statul nu poate fi titular unic de emisiune monetara.

Sectorul public reprezinta singurul realizator de protectie sociala intr-o economie de piata.

Productia publica este o forma directa de implicare a statului in economie.

Functia de stabilizare se asigura in practica mai ales prin sistemul impozitelor progresive.

In decizii publice se pot elimina unele dezechilibre in economie.

Capitolul III.    Piata si politica publica

I.     Probleme esentiale ale capitolului

Conceptul si modalitatile de exprimare a eficientei economice

Domeniile de manifestare a eficientei economice: productie, distributie, consum

Principiul echitatii: concept si forme

Insuccesele pietei

Variante ale interventiei publice pe piata

Contradictii intre eficienta-echitate

II.           Intrebari pentru verificarea cunostintelor

Analizati comparativ eficienta productiei si satisfactia consumatorului.

Ce este curba posibilitatilor de productie?

Ce reprezinta echitatea orizontala?

Ce este eficienta tehnica comparativ cu cea economica?

Enumerati trei stari conflictuale intre eficienta si echitate.

Caracterizati interventia publica prin sistemul impozitelor si subventiilor

Care sunt modalitatile principale de crestere a eficientei economice?

Care este scopul reglementarilor economice ale puterii publice?

Care sunt conditiile necesare pentru o economie pentru a fi eficienta?

De ce bunurile publice sunt considerate o consecinta de tip “sansa a doua”?

III.         Comentati urmatoarele texte:

A.           “Problema interventiei publice poate fi pusa intr-o maniera asemanatoare: sursa de acumulare, statul poate fi un factor al distrugerii sale. In functie de ce factori poate el contribui la maximizarea aportului sau net la crearea bogatiilor? Pe de o parte, capacitatea sa de a fundamenta legile in raport cu schimbarile de mediu, pe de alta parte, prin rezistenta in fata grupurilor de presiune care au acumulat bogatii datorita anumitor legi si reglementari si care vor deci sa se opuna modificarii acestora, modificari dorite din punctul de vedere al interesului general.”

Matei, Ani, “Economie publica. Analiza economica a deciziilor publice”, Editura Economica, 2003, p. 41.

B.           “Inainte de enuntarea acestora trebuie sa facem mentiunea ca in intreaga sustinere teoretica a eficientei si optimalitatii Pareto s-au subinteles sau presupus urmatoarele:

nu exista o societate situata peste sau sub interesul indivizilor sai. In consecinta, ceea ce trebuie luat in considerare este bunastarea actorilor acesteia;

indivizii sunt cei mai buni judecatori ai propriilor bunastari;

bunastarea sociala creste daca cel putin bunastarea unei persoane a inregistrat o crestere si, in acest interval, nu a existat nici o scadere a bunastarii unui alt actor.”

Matei, Ani, “Economie publica. Analiza economica a deciziilor publice”, Editura Economica, 2003, p. 115.

IV.         Grile:

Intre conditiile necesare unei economii pentru a fi eficienta se regaseste:

a)           existenta pe piata a catorva producatori;

b)          obtinerea de informatii cu costuri ridicate;

c)           lipsa de efecte propagate intre actiunile agentilor economici;

d)          numarul mic ce cumparatori.

Identificati eficienta economica sub forma relatiei efort/efect:

a)           costul mediu;

b)          productivitatea;

c)           rentabilitatea;

d)          cursul de revenire brut la import.

O combinatie de bunuri care depaseste frontiera posibilitatilor de productie poate fi realizata atunci cand:

a)           raman resurse neutilizate;

b)          se utilizeaza o tehnologie superioara;

c)           resursele disponibile sunt valorificate deplin;

d)          se produce o cantitate egala de bunuri.

Reprezinta o forma de echitate orizontala perceperea de impozite:

a)           diferentiate la venituri distincte;

b)          diferentiate la aceleasi venituri;

c)           identice la venituri diferite;

d)          identice la aceleasi venituri.

Eficienta economica:

a)           poate fi verticala;

b)          poate fi de natura tehnica;

ANALIZA: Importanta guvernarii corporative ANALIZA: Regulamentul, directiva decizia; Recomandari, avize - izvoare secundare de drept

c)           nu exista in sfera consumului;

d)          se exprima intotdeauna prin rentabilitate.

Eficienta in economie se poate exprima ca relatie efort efect prin:

a)           costul total;

b)          productivitatea factorilor de productie;

c)           cursul de revenire la import;

d)          consumul specific.

Eficienta in economie:

a)           poate creste pe seama reducerii costurilor;

b)          nu se manifesta in sfera distributiei;

c)           nu poate fi tehnica;

d)          are o forma unica de exprimare.

Echitatea rezultatelor:

a)           este o consecinta directa a echitatii resurselor;

b)          nu este garantata de existenta echitatii proceselor;

c)           nu poate sa apara in absenta echitatii resurselor;

d)          nu se poate manifesta la nivel individual.

Alegeti varianta falsa:

a)           reglementarile economice urmaresc ameliorarea ineficientei generate de un esec al pietei;

b)          preturile plafon sunt un exemplu de reglementare sociala a statului;

c)           bunurile publice pot fi interpretate ca externalitati negative;

d)          informatia imperfecta determina egalitatea proceselor de alocare a resurselor de catre agentii economici.

Interventia publica in domeniul preturilor:

a)           antreneaza un conflict intre eficienta si echitate;

b)          se poate concretiza in practicarea de preturi plafon in special la produsele agricole;

c)           consta in promovarea preturilor suport in domeniile de monopol;

d)          nu exista intr-o economie de piata dezvoltata.

V.          DA / NU

Principiul echitatii poate fi de natura tehnica si economica

Imbunatatirea conditiilor de munca este o modalitate de crestere a eficientei economice

Eficienta in planul distributiei poate fi reflectata de frontiera posibilitatilor de productie

Valoarea strict monetara este data de costul celei mai bune sanse sacrificate

Echitatea in economie poate fi orizontala si verticala in acelasi timp

Intre eficienta si echitate nu pot exista relatii contradictorii

Corectarea unei stari de ineficienta genereaza automat imbunatatirea eficientei de ansamblu in economie

Structura pietei poate fi o cauza a esecului acesteia

Egalitatea rezultatelor sistemelor economice in activitatea economica nu poate fi asigurata prin interventia publica

O piata eficienta poate fi echitabila

Capitolul IV.   Bunurile publice si formarea preturilor

I.     Probleme esentiale ale capitolului

Bunurile publice si caracteristicile lor.

Corelatiile dintre bunurile private, publice si mixte.

Sursele financiare ale productiei de bunuri publice.

Corelatiile dintre optimizarea productiei de bunuri private, pe de o parte si de bunuri publice, pe de alta parte.

Utilitatile publice.

II.           Intrebari pentru verificarea cunostintelor

Definiti bunurile publice pure si bunurile publice impure.

Care sunt dezavantajele acordului voluntar in productia de bunuri publice?

Ce sunt beneficiarii clandestini?

Explicati echilibrul modelului de schimb voluntar.

Analizati comparativ determinarea cererii la un bun public si altul privat.

Enumerati dificultatile atingerii optimului in productia de bunuri publice.

Cum se poate exercita controlul public in domeniul productiei de bunuri publice?

Explicati de ce este avantajos ca utilitatile publice sa fie produse in conditii de monopol.

Explicati non-rivalitatea consumului.

Enumerati trei bunuri mixte bazate pe non-excludere.

III.         Comentati urmatoarele texte:

A.           “Totusi, in conceptia multor economisti, statul indeplineste si rolul de a corecta imperfectiunile (insuficientele) macroeconomice ale economiei de piata, astfel, sunt relevate in teoria economica sase mari tipuri de imperfectiuni ale pietei, care reprezinta tot atatea ratiuni ce justifica interventia statului: ciclul de afaceri, bunurile publice, externalitatile, insuficienta informatiilor, monopolul si puterea pietei, redistribuirea veniturilor si bunurile de merit (benefice).”

Bucur, Ion, Bazele macroeconomiei

Editura Economica, Bucuresti, 1999, p. 174

B.           “Sistemul de piata libera este ineficient in a oferi bunuri publice (iluminatul strazilor), deoarece producatorii nu pot oferi cantitati de lumina trecatorilor individuali, care ar dori s-o cumpere. Decizia privind alocarea de resurse pentru producerea acestor bunuri de consum colectiv se ia, de regula, in afara mecanismelor pietei. In tarile dezvoltate economic, producerea de bunuri publice este lasata in seama unor intreprinderi private, care le produc in baza unor contracte cu guvernul, care plateste (sustine financiar) contravaloarea contractelor.

Dobrota, Nita, Economie politica, Editura Economica, Bucuresti, 1997, p. 222

IV.         Grile:

Non-rivalitatea este o caracteristica valabila:

a)           numai pentru bunurile publice;

b)          numai pentru bunurile private;

c)           pentru unele bunuri mixte;

d)          pentru toate bunurile mixte.

Acordul voluntar:

a)           este modalitatea cea mai frecventa de obtinere a fondurilor pentru productia de bunuri publice;

b)          se bazeaza pe anticiparea exacta a utilizatorilor de bunuri publice indiferent de tipul acestuia;

c)           reflecta vointa, unanima, fara coercitie asupra contributiei de plata pentru bunurile publice;

d)          se concretizeaza intr-un echilibru la care utilitatea marginala oferita de bunul public este superioara platii suportate de individ.

In conditii de excludere:

a)           consumul unor indivizi poate fi franat;

b)          cantitatea unui individ nu diminueaza oferta pentru ceilalti consumatori;

c)           bunurile se ofera gratuit;

d)          consumul este obligatoriu non-rival.

Centurile de siguranta pentru soferi reprezinta un bun:

a)           public;

b)          non-rival;

c)           benefic;

d)          mixt.

Alegeti varianta falsa:

a)           un bun privat poate deveni un bun mixt;

b)          un bun public poate deveni un bun mixt;

c)           un bun mixt poate deveni un bun public sau privat;

d)          un bun privat poate deveni un bun public pur.

Beneficiarii clandestini:

a)           consuma bunul public fara sa contribuie la plata pentru producerea lor;

b)          nu exista intr-o economie dezvoltata;

c)           pot fi identificati cu usurinta;

d)          contribuie la plata pentru productia de bunuri publice numai prin acord voluntar.

In situatia utilitatilor publice:

a)           bunurile publice sunt suprasolicitate;

b)          oferta are un pret;

c)           controlul public poate fi eliminat;

d)          costurile totale medii sunt crescatoare, in timp.

Bunurile publice pure:

a)           nu exista intr-o economie de piata pura;

b)          exista in orice economie de piata;

c)           sunt produse cu costuri mici;

d)          capata preturi suportate de consumatorii individuali.

Apararea nationala:

a)           este un bun mixt;

b)          se bazeaza pe acordul general al indivizilor;

c)           se bazeaza pe excludere;

d)          este un bun rival.

Intre cantitatea de bun public pe care este dispus un consumator sa o sustina si cota fiscala pe care o plateste:

a)           exista o relatie invers proportionala;

b)          exista o relatie direct proportionala;

c)           nu exista nici o relatie;

d)          nu exista o relatie valabila pentru toti consumatorii.

V.          DA / NU

Un bun economic nu poate fi produs in acelasi timp atat de sectorul public cat si de cel privat.

In economia moderna nu exista bunuri publice impure.

Acordul voluntar este o cale de sustinere financiara a productiei de bunuri publice.

Cererea totala pentru un bun public se obtine prin agregare verticala a cererilor individuale.

Optimul productiei de bunuri publice se atinge cand cererea agregata depaseste costul marginal.

Nu exista bunuri non-rivale bazate pe excludere.

Bunurile cu externalitati negative sunt bunurile benefice (de merit).

Utilitatile publice se mai numesc monopoluri naturale.

Preferintele indivizilor privind oferta de bunuri publice pot fi usor estimate.

Un bun public pur poate sa devina un bun mixt.

Capitolul V.    Preturile in sectorul public

I.     Probleme esentiale ale capitolului

Pretul posibil de piata.

Liberalizarea pretului.

Pretul plafon.

Pretul suport.

Preturile bunurilor publice.

II.           Intrebari pentru verificarea cunostintelor

Ce reprezinta pretul posibil de piata?

Cum se explica dinamismul pretului posibil de piata

Care sunt limitele intre care oscileaza pretul pietei?

Ce sunt preturile plafon?

Cum se explica tarifarea din doua parti practicata bunurilor publice?

Care sunt modalitatile practice prin care se mentin preturile suport?

Care sunt solutiile pietei in situatia preturilor limita maxima?

Ce sunt cupoanele de rationalizare a cumpararilor?

Enumerati 5 reglementari in domeniul formarii preturilor.

Care sunt principiile determinarii preturilor bunurilor publice?

III.         Comentati urmatoarele texte:

A.           “Solutia descompunerii tarifului in abonament si consum propriu-zis este cea mai comoda si se aplica la multe bunuri publice. Abonamentul este un pret cu caracter forfetar. Desi ii lipseste supletea, el se justifica perfect: fie ca el este dorit a se utiliza si atunci va fi platit, fie ca nu. Cea de-a doua parte a tarifului se bazeaza pe cantitatea de serviciu consumata, fiind egala cu costul marginal, prezentand cele doua trasaturi esentiale: echitatea si supletea. Nivelul abonamentului este functie de marimea deficitului. Daca acesta este redus si numarul de utilizatori este mare, se poate renunta la vigoarea stabilirii lui.”

Mosteanu, Tatiana, Preturi si tarife, Editura didactica si pedagogica, Bucuresti 1993, p. 198

B.           “Interventia statului in domeniul preturilor se transpune in politicile de preturi adoptate. Acestea au in vedere urmatoarele aspecte:

asigurarea unor preturi avantajoase la materiile prime [ . ];

achizitionarea de catre stat, la preturi convenabile, a unor cantitati apreciabile de bunuri

acordarea de subventii sau credite directe pentru anumite produse

limitarea marimii profitului

influentarea preturilor, la limita maxima sau minima

Cornescu, V., Cretoiu, Ghe., Economie, Editura Actami, Bucuresti 2001, p. 278.

IV.         Grile:

Pretul plafon este:

a)           mai mic decat pretul de echilibru;

b)          mai mare decat pretul de echilibru;

c)           egal cu pretul de echilibru;

d)          pretul care se formeaza numai in conditiile concurentei monopolistice.

Tarifarea la costul marginal se face la un pret:

a)           egal cu pretul corespunzator costului marginal;

b)          mai mic decat pretul corespunzator costului marginal;

c)           mai mare decat pretul corespunzator costului marginal;

d)          compus din doua parti: abonament si consum.

Cantitatea consumata dintr-un bun public in perioadele de varf este mai mica decat cantitatea:

a)           consumata in perioadele lejere;

b)          care ar putea fi consumata in perioadele lejere daca pretul s-ar stabili in functie de nivelul mediu al cererii;

c)           care ar putea fi consumata in perioadele de varf daca pretul s-ar stabili in functie de nivelul mediu al cererii;

d)          ceruta in perioadele de varf.

Discriminarea prin pret:

a)           se poate face atunci cand produsul poate fi revandut;

b)          se bazeaza pe diferentierea tarifelor practicate consumatorilor diferiti;

c)           se practica atunci cand cererea inregistreaza acelasi grad de elasticitate pentru toti consumatorii;

d)          este obligatoriu pe piata de monopol.

Preturile bunurilor publice pot fi determinate numai:

a)           la nivelul costului marginal;

b)          la nivelul costului mediu;

c)           in functie de modul de utilizare a bunurilor publice;

d)          prin calcularea componentelor sale sau a nivelului sau global.

Practicarea preturilor plafon:

a)           presupune excedentul ofertei peste cerere;

b)          se manifesta atunci cand exista un surplus de cerere;

c)           nu poate fi inlocuita de cupoane de rationalizare a cumparaturilor;

d)          admite echilibrul pietei si promovarea pretului de echilibru.

Tarifarea discriminatorie:

a)           admite posibilitatea revanzarii marfurilor;

b)          diferentiaza consumatorii in functie de nerabdarea de a astepta ieftinirea produsului;

c)           presupune elasticitatea unitara a cererii;

d)          nu se aplica in sfera serviciilor de nici un fel.

Tarifarea din doua parti:

a)           se mai numeste tarifare la cost mediu;

b)          conduce la practicarea celui mai mic nivel de pret;

c)           nu se intalneste in practica;

d)          neglijeaza unii consumatori cu disponibilitate mica de plata.

Atunci cand cererea de bunuri publice este fluctuanta si se practica un pret in perioada de varf si altul in perioada mai putin aglomerata, schema de tarifare se numeste tarifare:

a)           in functie de gradul de utilizare a bunurilor publice;

b)          discriminatorie;

c)           dubla pe perioade diferite;

d)          din doua parti.

In conditiile productiei eficiente de bun public:

a)           costul mediu este inferior costului marginal;

b)          venitul marginal coincide cu costul marginal;

c)           venitul mediu este inferior costului mediu;

d)          cererea este superioara venitului mediu.

V.          DA / NU

Preturile discriminatorii sunt interzise, prin lege, intr-o economie de piata.

Costurile de aglomerare, atunci cand exista, diminueaza pretul bunului public.

Preturile suport sunt superioare pretului de echilibru al pietei.

Nu exista preturi administrate in economiile de piata moderne.

Pretul posibil de piata nu poate depasi nivelul de pret impus de cerere.

Promovarea cererii in vederea sustinerii preturilor minime se face prin acordarea de subventii.

Daca pretul pietei este superior nivelului de echilibru, exista un surplus de oferta pe piata.

Pretul bunurilor publice cu grad ridicat de utilizare sunt in general mici.

Pretul bunului public care corespunde costului marginal este superior celui dictat de costul mediu.

Pretul posibil de piata este unic pe pietele dezvoltate si cu oferta abundenta.

Capitolul VI Externalitatile

I.     Probleme esentiale ale capitolului

Conceptul si formele externalitatilor.

Compromisul in conditiile externalitatilor.

Echilibrul in conditii de externalitate.

Optimul externalitatilor.

Controlul externalitatilor.

II.           Intrebari pentru verificarea cunostintelor

Ce sunt externalitatile marginale?

Ce presupune dreptul de proprietate asupra unui activ?

Care sunt modalitatile de corectare a alocarii ineficiente a resurselor si aparitiei externalitatilor?

Cum se manifesta solutia de compromis in cazul externalitatilor negative?

Ce este costul social marginal fata de costul privat marginal?

Care sunt criteriile care stau la baza controlului externalitatilor?

Care sunt variantele izolarii agentilor economici?

Care sunt dificultatile interventiei prin directive?

Cum asigura subventiile reducerea nivelului de externalitate?

Care este efectul taxelor asupra exernalitatilor?

III.         Comentati urmatoarele texte:

A.           “Cresterea economica in general, implica ameliorarea mediului deoarece indivizii cu venituri mai mari sunt dispusi sa plateasca mai mult pentru calitatea mediului. [ . ]

Schimbarea tehnologica este alt factor care in general conduce la imbunatatirea mediului. De obicei cresterea economica si schimbarea tehnologica se manifesta impreuna. Aceleasi procese de piata care incurajeaza cresterea, stimuleaza de asemenea progresul tehnologic.

Gwartney, James, Stroup, Richard, “Economics. Private and public choice”, Eighth Edition, The Dryden Press, 1997, p. 741

B.           “Dimensiunea optima a prevenirii poluarii este mai mica decat nivelul sau maxim posibil atunci cand prevenirea pluarii presupune cheltuieli. [ . ] Nivelul optim al controlului poluarii se manifesta atunci cand costul marginal al prevenirii egaleaza beneficiul marginal

Lipsey, Richard, An Introduction to Positive Economics, Seventh Edition, Weidenfeld and Nicolson London, 1989, p. 416-417.

IV.         Grile:

Externalitatile inframarginale:

a)           se manifesta atunci cand o schimbare a activitatii generatoare de externalitate influenteaza productia agentilor afectati;

b)          caracterizeaza situatia in care o modificare a activitatii generatoare de externalitate nu influenteaza productia agentilor afectati;

c)           nu poate fi pozitiva;

d)          nu poate fi negativa.

Alegeti varianta adevarata:

a)           externalitatile, oricare ar fi ele, inseamna o alocare ineficienta a resurselor;

b)          nu exista o piata a externalitatilor;

c)           externalitatile se explica printr-o alocare rationala a resurselor;

d)          externalitatile nu pot fi evitate.

Costul social marginal ce se inregistreaza in procesul aparitiei externalitatilor:

a)           reprezinta cheltuielile private suplimentare;

b)          este zero, de cele mai multe ori;

c)           exprima cheltuielile generate de sacrificiile facute de indivizi in scopul acceptarii unei activitati de alti participanti la viata economica;

d)          desemneaza cheltuielile ocazionate de o anumita activitate.

Nivelul optim de externalitate:

a)           se calculeaza numai pentru externalitatea pozitiva;

b)          presupune egalitatea dintre costul marginal al diminuarii externalitatii cu beneficiul marginal al acestei actiuni;

c)           se determina cu usurinta in productia de bunuri de consum;

d)          se inregistreaza atunci cand profitul firmei producatoare de externalitate este maxim.

Nu reprezinta o solutie pentru diminuarea poluarii:

a)           reducerea nivelului productiei care genereaza poluarea;

b)          orice modificare a tehnologiei de fabricatie;

c)           schimbarea aplasarii firmei intr-o zona cu impact scazut;

d)          folosirea unor echipamente speciale.

Alegeti varianta falsa:

a)           beneficiarii unei externalitati pozitive au interesul sa plateasca pentru efectele acumulate;

b)          nu toate externalitatile genereaza o contradictie intre producatorul si receptorul acesteia;

c)           indivizii urmaresc sa diminueze eectele tuturor externalitatilor negative care se rasfrang asupra lor;

d)          constrangerea producatorului de externalitate poate fi o necesitate a reglarii nivelului sau.

Interdictia unei activitati ce produce externalitate negativa:

a)           este intotdeauna o solutie eficienta;

b)          nu poate fi combinata cu constrangerea;

c)           este sinonima cu izolarea producatorului de ceilalti agenti economici;

d)          pentru a fi eficienta, trebuie sustinuta de reglementari juridice.

Subventiile:

a)           pot reduce nivelul externalitatii:

b)          se caracterizeaza prin aceea ca statul nu poate obtine o distributie eficienta a externalitatii;

c)           se manifesta prin suportarea unor plati de catre indivizii sau agentii care emit poluanti;

d)          transfera statului modalitatile concrete de diminuare a poluarii.

Alegeti varianta falsa:

a)           interdictia este o masura de control al externalitatii;

b)          masurile de control al externalitatii nu pot genera diferentieri intre agentii poluanti;

c)           supravegherea este diferita de taxarea agentilor sub aspectul flexibilitatii si eticii pe care o manifesta;

d)          nivelul taxelor in controlul externalitatilor trebuie determinat cu exactitate.

Optimul externalitatii:

a)           se impune atat pentru externalitatea pozitiva, cat si pentru cea negativa;

b)          se manifesta la nivelul productiei la care costul social marginal egaleaza venitul marginal al producatorului;

c)           presupune egalitatea dintre venitul marginal, costul marginal si pretul produselor;

d)          corespunde intotdeauna cu nivelul productiei determinate la nivelul pragului minim de rentabilitate.

V.          DA / NU

Cheltuielile impuse de o anumita activitate sunt costuri private si pot avea caracter marginal.

Daca se egalizeaza costul social marginal si costul privat marginal, atunci, exista externalitati in economie.

Solutia de compromis intre doi agenti economici se face prin alegerea variantei propuse de agentul cu cel mai mic cost marginal.

Solutia cea mai buna in conditii de externalitate se inregistreaza atunci cand este posibila negocierea intre parea care provoaca si partea care este afectata de externalitate.

Beneficiile generate de actiunile de diminuare a externalitatii sunt usor de estimat.

O gradina cu trandafiri presupune o activitate generatoare de externalitate.

Nu orice externalitate se cere a fi diminuata.

Convingerea si acordul sunt instrumente de influentare a unui agent de catre altul.

Reducerea nivelului productiei este solutia cea mai frecventa pentru diminuarea poluarii.

In economia de piata contemporana toate externalitatile sunt masurate si controlate.

Capitolul VII Alegerea publica

I.     Probleme esentiale ale capitolului

Caracteristicile alegerii publice si private.

Criteriile alegerii publice.

Optimul Pareto.

Distributia veniturilor si echitatea in societate.

Alegerea colectiva.

Modele de comportament in alegerea publica si privata.

II.           Intrebari pentru verificarea cunostintelor

De ce alegerea publica devine o alegere sociala?

Ce este teorema imposibilitatii?

Cum se manifesta in practica regula majoritatii?

Care sunt elementele de baza ale analizei cost-beneficiu la nivelul sectorului public?

Ceste votul de aprobare?

Ce sunt bunurile economice galbene?

Cum se atinge maximul de satisfactie in consumul privat rational?

Ce semnificatie au curbele de indiferenta in alegerea publica?

Care sunt factorii care ifluenteaza alegerea publica?

Ce este costul de transfer al resurselor?

III.         Comentati urmatoarele texte:

A.           “Sa presupunem ca exista doar doi indivizi, R (cae este bogat) si P (care este sarac). Si sa presupunem ca R opteaza pentru un proiect public pentru care P se opune. In sens pur psihologic, intensitatea aprecierilor lor este aceeasi. Dar pentru ca R are mult mai multi bani, el ar fi dispus sa plateasca 100 sa beneficieze de proiect, in timp ce P ar fi dispus sa plateasca doar 10 pentru a-l evita. Daca fiecare ar putea alege, ce metoda sa se foloseasca in deciziile privind proiectele publice, pe care le doresc, analiza cost-beneficiu sau regula majoritatii?”

Frank, Robert H., Microeconomics and Behavior, Third Edition, The McGraw-Hill Companies, Inc, NY, 1997, p. 633.

B.           “In general, alegatorii vor vota pentru un nivel al cheltuielilor publice sau al alocarii de bunuri publice pentru care utilitatea este maximizata. [ . ]

Rezultatele preferate de alegatori vor reflecta faptul ca unor indivizi pot sa le placa sau sa utilizeze bunuri publice mai mult decat altora, iar aceste rezultate vor diferi. De exemplu, pentru cei cu un venit redus, utilitatea marginala a cheltuielilor publice poate fi ridicata, dar posibilitatea sau dispozitia de a plati este scazuta. Alternativ, pentru cei cu un venit ridicat, utilitatea marginala a cheltuielilor publice poate fi scazuta, dar dispozitia de a plati este ridicata.

Matei, Ani, “Economie publica”, Editura Economica, Bucuresti, 2003, p. 137-138.

IV.         Grile:

Alegerea:

a)           apare ca o necesitate impusa de limitarea resurselor;

b)          nu poate fi si privata si publica;

c)           este o optiune unica, aceeasi pentru toti indivizii;

d)          se manifesta ulterior actinii decizionale.

Alegeti varianta adevarata:

a)           rationalitatea colectiva ignora preferintele individuale;

b)          satisfactia unui individ poate creste fara ca altul sa cunoasca o diminuare a acesteia;

c)           decizia privind cheltuielile publice se bazeaza intotdeauna pe analiza cost beneficiu;

d)          piata este principalul reglator al activitatii in sectorul public.

In legatura cu analiza cost-beneficiu se poate afirma ca:

a)           se poate realiza post-factum;

b)          beneficiile actiunilor desfasurate in sectorul public au numai caracter monetar;

c)           un program public afecteaza toti membrii societatii in mod egal;

d)          un proiect public nu poate fi respins din motive etice daca beneficiile totale devanseaza costurile totale.

Costul de transfer apare deoarece:

a)           cantitatea totala de resurse nu se modifica atunci cand intr-o actiune sunt implicati mai multi indivizi;

b)          nevoile sunt mai mari decat resursele;

c)           resursele pot fi distribuite;

d)          resursele folosite sunt intotdeauna consumate.

Daca o alegere colectiva se manifesta prin acordarea unui punctaj mai multor alternative astfel incat cea mai buna primeste maximul de puncte, iar cea mai slaba nota unu, evaluarea se face prin metoda:

a)           votului total;

b)          criteriului Condorcil;

c)           votului schimbat;

d)          evaluarii Borda.

Atunci cand premisa in actiunile individuale este propriul interes, comportamentul indivizilor este de tip:

a)           veblenian;

b)          pavlovian;

c)           freudian;

d)          marshallian.

Indiferent de mobilul cumpararii, consumatorul rational urmareste:

a)           cheltuirea intregului venit;

b)          un consum proportional de bunuri diferite;

c)           cea mai mare utilitate;

d)          achizitionarea produselor pe baza criteriului prioritar al preturilor minime.

Alocarea partiala a resurselor arata ca:

a)           un proiect se ieftineste fata de altul prin obtinerea mai multor efecte din acel proiect pentru care s-au suplimentat fondurile;

b)          se poate subventiona un proiect deficitar;

c)           preturile proiectului mai scump sunt finantate;

d)          dupa atingerea unui obiectiv specific resursele financiare inregistreaza o noua distributie.

La nivelul sectorului public, analiza cost-beneficiu nu ia in considerare:

a)           analiza post factum a proiectului public;

b)          durata programului public;

c)           cauzele congenereaza externalitatile pozitive si negative;

d)          resursele economice totale antrenate in programul public.

Alegerea publica in sistemul bazat pe majoritatea simplia:

a)           poae conduce la paradoxul votarii;

b)          este intotdeauna eficient;

c)           se mai numeste votul prin puncte;

d)          reprezinta o exceptie de la regula pluralismului.

V.          DA / NU

Votul de aprobare este o forma de alegere publica dupa criteriul Condorcet.

Alegerea publica nu este influentata de politica publica.

Analiza cost-beneficiu in domeniul sectorului public conduce la o solutie unica.

Decizia publica se bazeaza adeseori pe votul majoritatii.

Rata marginala de substitutie in consum nu implica obligatoriu substitutia tehnica in procesul productiei.

Alegerea publica nu poate fi o alegere sociala.

Optimul Pareto implica cresterea satisfactiei tuturor indivizilor.

Comportamentul marshallian explica actiunile consumatorului din punct de vedere psihanalitic.

Bunurile „rosii” prezinta cea mai ridicata utilitate.

Alegerea publica nu este influentata de nivelul subventiilor.

Capitolul VIII Economia problemelor sociale

I.     Probleme esentiale ale capitolului

Securitatea si insecuritatea sociala.

Piata drogurilor si mecanismul preturilor.

Inegalitatea veniturilor in societate.

Saracia ca fenomen social.

II.           Intrebari pentru verificarea cunostintelor

Definiti saracia absoluta si relativa.

Ce exprima curba Lorent?

Care sunt cauzele inegalitatilor veniturilor in societate?

Enumerati factorii care influenteaza inegalitatea veniturilor in societate.

Explicati echilibrul pietei drogurilor “hard” atunci cand se aplica sanctiuni asupra purtatorilor cererii si ofertei.

Comentati efectul legalizarii tranzactiilor pe piata drogurilor.

Ce inseamna securitatea sociala?

Enumerati cateva forme de infractiuni.

Explicati de ce poluarea este considerata factor de insecuritate sociala.

Ce relatie exista intre procesul educational si inegalitatea veniturilor in societate.

III.         Comentati urmatoarele texte:

A.           “Definitia oficiala a saraciei in Statele Unite se bazeaza pe venitul minim necesar pentru satisfacerea nevoilor economice de baza ale unei familii: hrana, imbracaminte, locuinta. Acest nivel de venit al pragului de saracie variaza in functie de marimea si structura familiei si se ajusteaza annual odata cu schimbarile in nivelul preturilor. In vederea depistarii relatiei dintre venit si pragul saraciei, rata oficiala de saracie ia in considerare doar veniturile sub forma baneasca.”

Gwartney, Jannes, Stroup, Richard, Economics, Private and public choice, Eighth Edition, The Dryden Press, 1996, p. 719

B.           “Diferentele de venit familial reflecta totodata si caracteristicile familiilor. Fata de familiile cu venituri mici, cele cu venituri superioare sunt in medie si mai mari, ca numar de membri, si mai educate. In grupurile cu venituri ridicate este mai mult probabil ca: a) ambii parinti sa existe, b) adultii sa aibe varsta corespunzatoare duratei de viata activa si c) mai mult de un singur membru sa lucreze.”

Gwartney, Jannes, Stroup, Richard, Economics, Private and public choice, Eighth Edition, The Dryden Press, 1996, p. 818

IV.         Grile:

Din punct de vedere economic, securitatea sociala presupune:

a)           independenta financiara;

b)          lipsa infractiunilor;

c)           egalitatea veniturilor si absenta poluarii;

d)          egalitatea dintre externalitatile pozitive si negative.

Pe piata drogurilor “soft”:

a)           cresterea preturilor genereaza cresterea cantitatii cerute;

b)          cererea este atipica, adica nu respecta legea cererii;

c)           legalizarea tranzactiilor duce la cresterea cererii si scaderea ofertei;

d)          legalizarea schimburilor conduce la cresterea cererii si ofertei.

Pe piata drogurilor “hard”:

a)           cererea creste mai putin decat oferta, daca se legalizeaza tranzactiile;

b)          pretul de echilibru scade mai putin decat creste cantitatea de echilibru;

c)           cererea creste puternic iar oferta este inelastica;

d)          echilibrul cunoaste aceeasi dinamica ca si pe piata drogurilor “soft” atunci cand schimbul se legalizeaza.

Insecuritatea sociala:

a)           creste daca poluarea se agraveaza;

b)          creste cand infractiunile sunt diminuate;

c)           presupune egalitatea veniturilor membrilor societatii;

d)          exprima independenta financiara a indivizilor.

Nu reprezinta factor care determina inegalitatea veniturilor in societate:

a)           inclinatia fata de risc;

b)          procesul de apropiere-egalizare a salariilor;

c)           structura si concurenta pietei;

d)          productivitatea marginala.

Sunt cauze ale adancirii inegalitatii veniturilor indivizilor:

a)           factorii culturali;

b)          climatul organizational;

c)           structura organizatorica si organizarea procesuala;

d)          concurenta externa.

Curba Lorentz:

a)           nu poate reflecta distributia egala a veniturilor populatiei;

b)          coreleaza marimea populatiei in expresie absoluta cu nivelul veniturilor;

c)           evidentiaza procentul veniturilor caruia ii corespunde un anumit procent de populatie;

d)          nivelul mediu al pretului cu venitul in societate.

Distributia egala a veniturilor inseamna:

a)           un anumit procent de populatie inregistreaza acelasi procent de venituri;

b)          indivizii inregistreaza acelasi venit, in marime absoluta;

c)           veniturile indivizilor se modifica lent, in jurul unui nivel considerat de echilibru;

d)          venitul pe membru de familie este acelasi pentru intreaga populatie.

Saracia, ca fenomen social presupune:

a)           asigurarea minimului de subzistenta pentru toti indivizii;

b)          acordarea salariului social tuturor persoanelor active;

c)           satisfacerea doar a nevoilor de hrana a unor grupuri de indivizi;

d)          situatia persoanelor cu venituri inferioare salariului mediu pe economie.

Fenomenul saraciei:

a)           este vizibil in orice economie;

b)          consta in mentinerea ratei de saracie pe o perioada de mai multi ani;

c)           poate fi absoluta sau relativa;

d)          nu poate fi izolata, pe zone geografice ale tarii.

V.          DA / NU

Distributia inegala a veniturilor amplifica starea de saracie.

Cu cat o societate este mai dezvoltata, cu atat este mai mica limita saraciei.

Curba Lorentz arata procentul de populatie care traieste la nivelul pragului de subzistenta.

Pregatirea profesionala influenteaza inegalitatea veniturilor in societate.

Drepturile de proprietate nu pot fi modificate in vederea controlarii poluarii.

Poluarea nu este un factor de insecuritate sociala.

Cererea creste pe piata drogurilor ca urmare a legalizarii tranzactiilor.

Venitul din activitatea economica are caracter variabil, in timp.

Conceptul de venit are un continut precis pentru toti subiectii, adica exprima costul muncii.

Concurenta externa poate fi un factor care adanceste inegalitatea veniturilor.

Capitolul IX.        Alte aspecte ale economiei sectorului public

I.     Probleme esentiale ale capitolului

Tipuri de politici macroeconomice.

Caracteristicile asistentei medicale.

Problema copiilor institutionalizati.

II.           Intrebari pentru verificarea cunostintelor

Enumerati principalele politici macroeconomice.

Ce presupune politica fiscala?

Care este instrumentul principal al politicii monetare?

Comentati politica ratelor de schimb.

Enumerati alte politici economice care vizeaza macrostabilizarea sociala si cererea mica.

In ce consta politica preturilor si veniturilor?

Care sunt costurile asistentei medicale?

Care sunt categoriile de populatie din punctul de vedere al accesului la asistenta medicala?

Care este starea copiilor institutionalizati din Romania?

Care sunt problemele principale ale economiei asistentei medicale?

III.         Comentati urmatoarele texte:

A.           “Daca balanta de plati este dificietara se impun masuri de acoperire a deficitului. Masurile obisnuite, in cazul balantei de plati deficitare, sunt doua: recurgerea la un imprumut extern si (sau) atragerea de depozite din strainatate. Ambele, insa, sunt impovaratoare, caci presupun plata unor dobanzi ridicate.”

Prahoveanu, Eugen, Economie politica, Editura Eficient, Bucuresti, p. 319.

B.           “Politica macroeconomica a guvernului poate fi buna, indoielnica sau eronata, in functie de masura in care influenteaza riscul de tara.

Pentru analist, dificultatea consta in faptul ca, in timp ce strategia de ansamblu tinde sa se modifice relativ lent, conducerea macroeconomica se poate schimba foarte rapid. Observatiile empirice sugereaza ca modificarile de politica economica in tarile in curs de dezvoltare au un impact mai rapid si mai puternic asupra economiei decat in tarile dezvoltate.”

Bacescu, Marius, Hanc, Elena-Silvia, Macroeconomia riscului de tara, Editura Economica, p. 91

IV.         Grile:

In scopul macrostabilizarii, statul nu poate urmari

a)           echilibrarea bugetului de stat;

b)          adoptarea de masuri antiinflationiste;

c)           echilibrarea balantei comerciale;

d)          asigurarea excedentului balantei de plati.

Costurile asistentei medicale cresc:

a)           numai ca nivel;

b)          doar in marime absoluta;

c)           ca marime procentuala si nivel;

d)          doar relativ.

Rata dobanzii este instrumentul principal al politicii:

a)           monetare;

b)          fiscale;

c)           ratelor de schimb;

d)          monetare si fiscale.

Prin politica de preturi si venituri se:

a)           fixeaza pretul de echilibru la principalele bunuri economice;

b)          determina doar limitele maxime de pret;

c)           controleaza cursul de schimb;

d)          determina preturile plafon si suport.

Se mai numeste politica bugetara politica:

a)           fiscala;

b)          monetara;

c)           a cheltuielilor publice;

d)          ratelor de schimb.

Nu poate fi o interventie a statului in scopul stabilizarii economico-sociale:

a)           cresterea investitiilor;

b)          adoptarea de masuri antiinflationiste;

c)           mentinerea decalajului intre cererea si oferta de bani;

d)          reducerea somajului.

Accesul populatiei la asistenta medicala imparte indivizii in:

a)           sanatosi si bolnavi;

b)          asigurati si neasigurati;

c)           persoane cu si fara medic de familie;

d)          platitoare si nonplatitoare de CAS.

Costurile aistentei medicale:

a)           inregistreaza o tendinta generala de scadere;

b)          se modifica automat in functie de starea de sanatate a populatiei;

c)           se exprima prin durata medie de viata a populatiei;

d)          se pot exprima ca pondere in PNB.

Politica economisirii, consumului si veniturilor:

a)           este o politica bugetara;

b)          foloseste ca parghie esentiala rata dobanzii;

c)           urmareste macrostabilizarea economico-sociala;

d)          nu se poate folosi paralel cu politica fiscala.

Controlul veniturilor prin sistemul taxelor negative si pozitive se asigura prin politica:

a)           fiscala;

b)          monetara;

c)           a ratelor de schimb;

d)          de preturi si venituri.

V.          DA / NU

Politica de echilibrare a bugetului de stat se refera la egalitatea dintre incasari si plati la nivel macroeconomic.

Taxele negative reprezinta impozitele percepute de stat.

In contextul dezvoltarii durabile resursele prezentului sunt corelate cu posibilitatile de dezvoltare ale generatiilor viitoare.

Costurile asistentei medicale sporesc in general.

Politica antiinflationista presupune masuri ce nu se pot suprapune cu cele antisomaj.

Politica ratelor de schimb urmareste folosirea unor cursuri constante de schimb.

Politica fiscala nu presupune si definirea rolului impozitelor.

Preturile plafon se determina in cadrul politicii monetare.

Rata dobanzii nu poate inregistra un nivel zero, in practica.

Pe piata monetara poate exista o lipsa de lichiditate la un moment dat.

Capitolul X.         Concluzii privind functionarea sectorului public

I.     Probleme esentiale ale capitolului

Rolul sectorului public in economie.

Complexitatea manifestarii statului in economie.

Caracteristicile sectorului public in economia romaneasca.

II.           Intrebari pentru verificarea cunostintelor

Ce functii indeplineste statul?

Cum se manifesta interventia statului?

Stabiliti relatiile dintre sectorul public si privat.

Cum se pot controla externalitatile negative?

Care sunt formele algerii publice?

Ce caracteristici indeplinesc bunurile publice?

Cum se poate defini securitatea sociala?

Analizati comparativ modalitatile de determinare a preturilor bunurilor publice.

Explicati tarifarea la costul marginal.

Ce inseamna echitatea sistemelor sociale?

III.         Comentati urmatoarele texte:

A.           “Procesele de piata libera pur si simplu nu pot controla efectele extinse – fenomenele care se manifesta in afara pietei – aspecte precum poluarea aerului sau apei care nu influenteaza costurile si preturile generale de activitate. Procesele de piata vor impune producatorului sa foloseasca combustibil ieftin, sa polueze aerul si sa vanda produsul la un pret scazut. Dar obiectivele sociale reale reclama combustibil mai scump, aer mai curat si produse cu preturi mai mari.”

Bowden, Elbert V., Economic Evolution, South-Western Publishing Co Cincinnati, Ohio, 1981, p. 195.

B.           “Aceasta ne explica de ce guvernele trebuie sa intervina in economie, si anume pentru ca daca beneficiile si costurile interne si externe pot fi estimate, atunci bunastarea economica poate spori daca un produs social net negativ (PSN) este impozitat, iar altul pozitiv este subentionat. Aceste actiuni “internalizeaza” externalitatile, si astfel producatorul sau consumatorul este fortat sa considere intregul cost social (sau beneficiu) al actiunii sale.”

Smith, Charles, Economic development, Growth and Welfare, The MacMillan Press Ltd, 1994, p. 151.

IV.         Grile:

Externalitatile nu pot fi considerate:

a)           marginale;

b)          externe;

c)           tehnologice;

d)          eforturi locale sau generale ale activitatii economice.

Externalitatile:

a)           apar pe o piata care functioneaza liber si perfect;

b)          se explica printr-o alocare irationala a resurselor;

c)           reflecta influenta activitatii unui agent economic asupra altora;

d)          nu pot fi pozitive.

Externalitatea pozitiva apare atunci cand o dezvoltare a activitatii unui agent economic conduce la:

a)           cresterea satisfactiei sau productiei altui agent economic;

b)          minimizarea costurilor de productie;

c)           atragerea cat mai multor cumparatori de la alti producatori;

d)          eliminarea interdependentelor dintre activitatile complementare cu ale altor producatori.

Activitatea generatoare de externalitate negativa a unui agent economic nu poate fi influentata de catre alt producator afectat prin:

a)           adoptarea unei solutii de compromis intre producatori;

b)          retragerea licentei sau autorizatiei de productie;

c)           alegerea unei actiuni colective a agentilor economici;

d)          convingerea pentru renuntarea la o fractiune a activitatii.

Externalitatea negativa:

a)           se manifesta atunci cand activitatea economica este ineficienta;

b)          poate fi insotita de ineficienta sau nu;

c)           se rasfrange asupra tuturor agentilor economici;

d)          dispare numai odata cu incetarea definitiva a productiei care o genereaza.

Interventia prin directive in controlul poluarii:

a)           asigura optimul de externalitate;

b)          conduce la acelasi efort de diminuare a poluarii pentru toti agentii economici care o genereaza;

c)           presupune supravegherea si controlul productiei;

d)          presupune costuri scazute.

Preturile plafon:

a)           incurajeaza concurenta intre cumparatori;

b)          sunt o limita minima;

c)           se situeaza peste nivelul pretului de echilibru;

d)          admit un excedent de oferta.

Alegeti varianta adevarata:

a)           intre alegerea publica si cea privata nu pot exista asemanari;

b)          decizia publica este impusa unui mecanism mai complex comparativ cu cea privata;

c)           analiza cost-beneficiu este unicul instrument al alegerii programelor publice;

d)          rationalitatea colectiva neglijeaza preferintele individuale.

Alegeti varianta falsa:

a)           alocarea resurselor nu poate fi ameliorata in conditii optimului Pareto;

b)          alegerea publica devine uneori o alegere sociala;

c)           costurile diminuarii externalitatii sunt dificil de estimat;

d)          apararea nationala este un bun public pur.

Bunurile publice suprasolicitate:

a)           se caracterizeaza prin rivalitate in consum;

b)          sunt de tipul utilitatilor publice;

c)           sunt nonrivale;

d)          sunt intotdeauna bunuri “benefice”, adica genereaza externalitati pozitive.

V.          DA / NU

Cererea pentru numeroase bunuri publice este fluctuanta in timp.

Tarifarea dubla pe perioade diferite se mai numeste tarifare in functie de gradul de utilizare a bunurilor publice.

Utilitatile publice functioneaza pe o piata monopolistica.

Parcurile reprezinta bunuri non-rivale.

Eficienta economica nu poate creste pe seama cresterii gradului de organizare a activitatii.

Echitatea in economie poate fi tehnica si economica.

Un sistem economic eficient este intotdeauna si echitabil.

Un sistem economic echitabil poate fi si eficient.

Non excluderea presupune capacitatea unui bun de a fi disponibil in aceeasi cantitate pentru toti consumatorii.

Tarifarea discriminatorie presupune imposibilitatea revanzarii bunului.