Valutele: caracteristici si functii

Moneda unei tari reprezinta unitatea de masura care serveste la evaluarea, din perspectiva economica, a unor activitati sau evenimente (productie obtinuta, pierderi suferite, schimburi realizate etc.).

Prin valuta se intelege, in general, moneda nationala a unui stat folosita de persoane fizice si juridice apartinand unui alt stat. Intr-un sens mai strict, notiunea de valuta desemneaza acele monede care sunt utilizate, in mod efectiv, in plati si plasamente internationale (valuta forte). Valutele sunt monede nationale care au circulatie, putere de plata si pot fi constituite rezerva si in alte tari decat cea emitenta. Aceasta presupune (desi nu in mod obligatoriu) un anumit grad de convertibilitate.

Deviza este termenul utilizat pentru a desemna toate instrumentele utilizate pentru efectuarea de plati intre tari si se refera atat la valuta in cont sau efectiva, cat si la instrumentele de plata exprimate in valuta (cecuri, carti de credit) si instrumentele de credit pe termen scurt exprimate in valuta (cambii, bilete la ordin). Intr-o acceptiune mai larga, devizele cuprind si titlurile financiare exprimate in valuta (actiuni, obligatiuni etc.)

Convertibilitatea

In conditiile actuale, ale flotarii cursurilor, prin convertibilitate se intelege dreptul general de procurare de valuta de pe piata si de folosire libera a acesteia in cadrul tranzactiilor internationale. Convertibilitatea reprezinta, deci, capacitatea sau calitatea unei monede nationale de a fi acceptata in relatiile de schimb internationale, de a circula liber pe plan international. In mod concret, moneda unei tari este considerata convertibila in situatia in care poate fi preschimbata liber prin vanzare-cumparare pe piata valutara, fara nici o restrictie in ceea ce priveste marimea sumei, calitatea persoanei detinatoare (rezident sau nerezident) si scopul in care se efectueaza operatiunea de convertire (tranzactii curente sau miscari de capital).

A. Aceasta reprezinta convertibilitatea deplina (generala) a monedei, recunoscuta si in afara frontierelor tarii respective (convertibilitate externa), motiv pentru care valuta respectiva este utilizata ca mijloc de plata in schimburile de marfuri dintre tari , ca si in operatiunile care privesc miscari de capital. Inexistenta unor restrictii privind suma si calitatea persoanei detinatoare face ca o astfel de convertibilitate sa fie caracterizata ca fiind nelimitata (totala, integrala). Acest gen de convertibilitate este un privilegiu al unui numar restrans de monede nationale, indeosebi al valutelor liber utilizabile.      

Valutele liber utilizabile sunt reprezentate de monedele ce se utilizeaza in cadrul operatiilor FMI si anume: USD, GBP, JPY, EURO (care a inlocuit FRF si DEM). Tarile membre FMI se angajeaza sa cedeze o suma in aceste valute in schimbul propriei monede sau al DST precum si sa converteasca orice suma in valuta liber utilizabila intr-o alta valuta a unei tari membre sau in DST in cadrul operatiilor FMI.

Importanta pe care o au valutele liber utilizabile pe plan international a condus la speculatia conform careia lumea ar putea fi divizata in trei blocuri: unul legat de USD, altul de EURO si altul de JPY. Mai mult, se considera ca economiile mici, deschise, vor abandona monedele proprii in favoarea unor regimuri valutare care sa le lege de monedele importante in relatiile financiare internationale.

Calitatea monedei unei tari de a fi convertibila, la o scara cat mai apropiata de ceea ce se intelege prin convertibilitate deplina, ofera economiei tarii respective unele avantaje, dintre care mentionam:

T  face posibila exprimarea corecta, nedistorsionata, a preturilor si, ca urmare, devine usor de realizat aprecierea (prin evaluare) a rezultatelor diverselor trantactii cu agentii economici din strainatate;

T  avantaje sporite prin facilitarea investitiilor de capital strain, ca si a orientarii comertului exterior intr-un mod cat mai profitabil;

T  facilitati in ceea ce priveste plata marfurilor importate;

T  posibilitatea de a stinge deficitele balantei de plati prin efectuarea de plati in moneda proprie (deplin convertibila), deplasand astfel riscul accentuarii inflatiei pe seama altor state.

Statutul FMI, referindu-se la convertibilitate, considera, corespunzator art.8, ca aceasta obliga autoritatile tarii cu moneda declarata convertibila sa schimbe soldurile existente in moneda respectiva in alte tari, daca aceste tari solicita preschimbarea in propriile lor monede sau DST. Conditia este ca aceste solduri sa provina din tranzactii curente sau sa serveasca platii unor astfel de tranzactii.

Deplina convertibilitate a monedei nationale este compatibila cu o economie bine organizata, in expansiune, care prezinta garantii privind stabilitatea valorii respectivei monede.

B. Convertibilitatea limitata de unele restrictii este mai frecvent intalnita si ea are in vedere limitari privind:

operatiunile la care se aplica, cum ar fi convertibilitatea pentru plati curente, dar nu si pentru operatiuni care privesc miscarile de capital;

persoanele care au permisiunea sa schimbe (rezidenti sau nerezidenti);

teritoriul, in sensul recunoasterii dreptului de a preschimba moneda numai intre frontierele tarii de origine a monedei respective (convertibilitate interna);

Document online: Globarizarea si vectorii globarizarii Proiect: Eficienta economica a investitiilor

tipologia cursului de schimb (convertibilitate oficiala bazata pe un curs fix).

Intre aspectele economice care mentin moneda in regimul convertibilitatii limitate cel mai important este mentinerea unor forme de dirijare centralizata a economiei incepand cu productia si comertul si sfarsind cu stabilirea intr-o maniera administrativa, excluzand "jocul pietei", a cursului de schimb.

Abordarea graduala a convertibilitatii este singura posibilitate de a impune in perioada actuala moneda nationala pe piata valutara. Treptele care stau in fata economiilor care isi propun astfel de obiective pot fi redate succint astfel:

introducerea/dezvoltarea economiei de piata;

acceptarea cursului de schimb flotant;

diminuarea si, treptat, eliminarea obligativitatilor impuse exportatorilor (de exemplu, de a ceda valuta incasata la un curs fix) sau importatorilor (de exemplu, de a-si constitui depozite valutare prealabile la import);

liberalizarea comertului cu marfuri si eliminarea elementelor de distorsiune a preturilor (indeosebi subventii si scutiri de impozite);

eliminarea sistemului cursurilor de schimb multiple;

consolidarea economiei in sensul mentinerii echilibrelor macroeconomice prin promovarea de politici monetare sau fiscale adecvate;

constituirea de rezerve valutare suficient de mari pentru a asigura preschimbarea nestanjenita a valutei, precum si in scopuri destinate mentinerii cursului de schimb si rezistenta la eventuale socuri externe;

asigurarea convertiblitatii la conturi curente in sensul protejarii agentilor economici angrenati in operatiuni curente cu valuta necesara;

acordarea, intr-o masura tot mai mare, de facilitati de convertire agentilor straini in vederea repatrierii partiale si, treptat, totale a capitalului.

Un rol deosebit de important pe drumul unei valute spre convertibilitate il detine increderea strainilor intr-o astfel de moneda. Intre performantele de natura economica si social-politica menite sa confere incredere in valuta unei tari, chiar fara ca oficial sa fie declarata convertibila, mentionam:

puterea economica exprimata prin cresteri succesive ale PNB sau venitului national, stabilitatea preturilor, mentinerea indicelui raportului de schimb la niveluri supraunitare;

soldul echilibrat, chiar activ, al balantei de plati;

rezerve considerabile in aur sau valuta;

stabilitatea cursului de schimb (in varianta flotanta);

stabilitatea politica

calitatea recunoscuta a politicii economice a guvernului;

apartenenta tarii la organisme internationale. 

Figura

Neincredere                            CONVERTIBILITATE

DEPLINA

PIB

Echilibru BPE

Rezerve devize

Stabilitatea CS

Increderea Apartenenta OI

in moneda nationala

Restrictii privind

preschimbarea sau detinerea valutei

comertul exterior

Economie instabila

sau

Dirijism economic

Incredere        NECONVERTIBILITATE

Este evident ca moneda nationala care se apropie la maximum de acest deziderat devine atractiva ca moneda internationala. Asadar, o valuta, pe masura ce se apropie de convertibilitatea deplina, isi extinde functiile in spatiul economic mondial, devenind moneda internationala, adica:

serveste reglementarii tranzactiilor comerciale si financiare intre agenti economici din state diferite (functia de moneda vehiculara);

poate fi atrasa, pastrata si administrata de catre autoritatea monetara a altei tari in scopul finantarii soldurilor balantei de plati, al sustinerii cursului de schimb sau al garantarii solvabilitatii externe (functia de moneda de rezerva);

eventual, circula in spatii nationale, altele decat cele ale tarii de emisiune (functia de mijloc de circulatie).

Asadar, manifestate in relatiile economice internationale aceste functii transforma o moneda nationala intr-o moneda internationala. Functia de etalon al preturilor are mai mult un caracter local.

Moneda nationala ce serveste drept mijloc de plata intre natiuni si mijloc de circulatie intr-o tara, alta decat cea de emisiune, se numeste moneda transnationala. Datorita densitatii si interdependentelor crescande ale retelelor bancare, generate de expansiunea comertului international, in perioada postbelica, teoretic, orice moneda nationala ar putea deveni transnationala. In realitate, doar cateva monede s-au afirmat in acest sens.

Pe langa functiile clasice recunoscute ca fiind specifice monedei pe plan intern, pe plan international se se adauga, in prezent, o componenta suplimentara: rolul de inchidere sau buclaj al circuitului financiar international. Tara emitenta, prin intermediul sistemului sau bancar, trebuie sa fie capabila sa se imprumute pe termen scurt pentru a acorda credite pe termen lung, dar si sa constituie garantia de lichiditate si solvabilitate de care are nevoie, in mod constant, sistemul. Privilegiul de a emite moneda internationala presupune responsabilitatea suprema de creditor in ultima instanta, in scopul evitarii crizelor de sistem.

Dolarul cumuleaza toate functiile monetare: moneda nationala, internationala si transnationala, moneda de rezerva, moneda vehiculara, moneda de interventie si, pana in 1973, moneda etalon (aceasta fiind singura functie pierduta, dupa aceasta data). Se remarca, cu precadere, ca fiind instrumentul de plata cel mai raspandit la nivel comercial. Yenul joaca cu excelenta, rolul de moneda apartinand imprumutatorului in ultima instanta, datorita pozitiei creditoare nete a Japoniei, din ultimii ani.