Taxele

Ca forma a impozitelor indirecte, taxele reprezinta platile pe care le fac diferite persoane fizice si/sau juridice pentru serviciile efectuate in favoarea lor de anumite institutii publice. Taxele intrunesc majoritatea trasaturilor specifice impozitelor, si anume: caracter obligatoriu, titlu nerambursabil, urmarirea in caz de neplata. Daca impozitele nu presupun o cotraprestatie din parte statului, in schimb taxele dau dreptul platitorului sa beneficieze de un anumit serviciu. Este de precizat insa ca taxele contin deseori si veritabile elemente de impozit, deoarece nivelul acestora este superior costului serviciilor prestate de institutiile respective.

Dupa natura lor taxele pot fi clasificate astfel:

Taxele judecatoresti se incaseaza de catre instantele jurisdictionale in legatura cu actiunile introduse spre judecare  de catre diferite persoane fizice sau juridice.

Taxele de notariat se platesc pentru eliberarea, legalizarea sau autentificarea de diferite acte, copii, fiind incasate de notariate.

Taxele consulare se incaseaza de catre consulate pentru eliberarea de certificate de origine, acordarea de vize.

Taxele de administratie se incaseaza de diferite organe ale administratiei de stat in legatura cu eliberari de autorizatii, permise, legitimatii la cererea anumitor persoane.

Dupa obiectul operatiunii care se efectueaza si urmeaza a fi taxata, taxele pot fi:

Taxele de timbru se percep la efectuarea de catre institutiile publice a unor operatii cum sunt: autentificarea de acte, eliberarea unor documente, legalizari de acte. Taxele de timbru poarta aceasta denumire pentru ca incasarea lor se face prin aplicarea de timbre fiscale.

Taxele de inregistrare se percep la vinvari de imobile, la constituirea, fuzionarea sau dizolvarea societatilor de capital; de asemenea, se percep asupra fiecarei operatii de vinzare, respectiv cumparare la bursa.

Atit taxele de timbru cit si cele de inregistrare pot fi stabilite fie ad-valorem (atunci cind actiunile sau faptele supuse taxarii sunt evaluate in bani si cind taxa se calculeaza prin aplicarea unor cote procentuale la valoarea respectiva), fie in sume fixe in toate celelalte cazuri.

Concluzii

TVA constituie, dupa 1.01.2000, cea mai importanta sursa de venit a bugetului de stat. Din punct de vedere al contribuabililor TVA constituie pentru cei mai multi, obligatia de plata cu cea mai mare greutate, atit din punct de vedere al obligatiilor de plata, cit si din punct de vedere al complexitatii aplicarii acesteia.

Sfera de cuprindere a TVA a devenit tot mai larga, atit din punct de vedere al operatiunilor, cit si din punct de vedere al contribuabililor.Este cunoscut faptul ca majoritatea acestora se inscriu ca platitori de TVA inca de la inceperea activitatii, din mai multe considerente, dintre care cel mai important este acela ca platitorii de TVA sunt dezavantajati la plata acestei obligatii in cazul in care se aprovizioneaza de la persoane juridice sau fizice neplatitoare de TVA.

In ceea ce priveste aplicarea TVA, atit contribuabilii cit si organele de control se confrunta cu numeroase probleme, dintre cele mai greu de rezolvat. Numeroasele prevederi legale, modificate uneori la una-doua zile, care contin si numeroase neclaritati in interpretare si aplicare, constituie o grea problema atit pentru contribuabili cit si pentru organele de control. Efectiv se ajunge in situatii in care nici cei mai buni specialisti in materie sa nu mai poata interpreta si aplica corect prevederile legale in vigoare la o anumita data, inrt-o anumita luna sau perioada in special pe perioade trecute mai indepartate.

De la republicarea sa in MO 288/12.12.1995, OG 3/1992 privind TVA a fost modificata pina la 1.01.2000 de 20 de ori, prin diferite legi, ordonante si hotariri guvernamentale. Pe linga aceste acte normative cu putere de lege, au mai fost emise alte 14 legi, ordonante si hotariri guvernamentale care au adus numeroase si deosebit de importante reglementari pe linie de TVA, dar fara a modifica OG 3/1992. Daca la aceste 24 de legi, ordonante si hotariri guvernamentale mai adaugam zeci de norme metodologice, precizari, instructiuni, solutii unice date in aplicarea diferitelor prevederi legale pe linie de TVA, se poate constata, cu usurinta, ca greu se mai poate vorbi de interpretarea corecta a unui articol din OG 3/1992.

Analiza legii bugetului de stat pe ultimii noua ani indica o crestere a ponderii accizelor in totalul impozitelor indirecte, precum si in totalul incasarilor fiscale. Aceasta crestere se datoreza extinderii sferei de aplicare a acestui impozit indirect, de la produsele considerate de lux(articole de cristal, bijuterii, bauturi alcoolice, produse din tutun) pina la ape minerale si gazoase cu continut de zahar sau substante aromatizate. Concomitent s-a inregistrat o crestere a cotelor de impunereaplicate asupra acestor categorii de produse, cele mai afectate fiind carburantii, autoturismele, aparatura electronica si de inregistrare.

Cresterea accizelor este in strinsa legatura cu consumul anumitor categorii de bunuri. Aceasta indica ca in perioadele de avint economic, cu un nivel ridicat al cererii si al comsumului, accizele vor avea un randament fiscal ridicat. Corespunzator acestui principiu, in perioadele de criza economica productia si consumul vor inregistra concomitent si complementar o involutie, ceea ce va conduce la reducerea incasarilor fiscale bazate pe accize.

Accizele pot fi considerate pe buna dreptate o pirghie economica de frinare a consumului anumitor bunuri considerate de lux(bauturi alcoolice, produse din tutun, blanuri, autoturisme).

Cresterea accizelor pentru carburanti determina majorarea cheltuielilor de transport-aprovizionarepentru toate categoriile de bunuri sau a tarifelor pentru servicii. In mod concret, odata cu cresterea pretului pe unitatea de carburanti, creste costul bunurilor de stricta necesitate(piine, lapte, medicamente), al energiei electrice, al transportului colectiv. De aceea se poate aprecia ca o crestere necontrolata a accizelor pentru anumite categorii de produse poate genera scaderea nivelului de trai al populatiei.

Accizele ca taxe de consumatie afecteaza in primul rind agentul economic importator, intrucit acesta poate imobiliza o importanta categorie de resurse financiare in momentul introducerii bunurilor in tara.

Conform reglementarilor legale in vigoare, agentii economici importatori sunt obligati sa achite cu ocazia importului, in momentul intocmirii declaratiei vamale, taxele vamale, comisionul vamal, accizele, precum si TVA aferenta acestora. Fara a achita aceste taxe agentul economic importatot nu poate intra in posesia bunurilor aflate in vama. In lipsa disponibilitatilor financiare, agentul economic este obligat, de asemenea, la plata taxelor de magazinaj pe perioada depozitarii bunurilor respective. Astfel, cu cit bunurile vor stationa un interval de timp mai indelungat in vama, cu atit taxele datorate vor fi mai mari, toate acestea influentind pretul final al produsului pe piata.

Ulterior, pe masura ce agentul economic importator vinzind aceste produse are posibilitatea sa-si recupereze sumele investite in acest scop cu achizitionarea bunurilor respective. De cele mai multe ori insa, recuperarea sumelor se face in timp, deprecierea monetara fiind intensa. Aceasta este explicatia pentru care, de multe ori, consumatorul final poate procura la un pret mai redus acelasi produs de la un detailist, produs pe care angrosistul il are in depozit la un pret mult mai ridicat. Aceasta situatie, aparent paradoxala pentru economia de piata, afecteaza in mod negativ intreprinzatorul individual, favorizind declansarea starii de incapacitate de plata si in cele din urma falimentarea intreprinderii de comert.

De multe ori tendinta legiuitorului este de a frina activitatea de import a anumitor bunuri, justificata prin saturatia pietei fata de aceste produse sau in scopul de a proteja produse de acelasi gen autohtone.

Cresterea preturilor pentru aceste bunuri de consum afecteaza din punct de vedere financiar si bugetul fiecarui cumparator, care va lua decizii tot mai stricte cu privire la cumpararea bunurilor respective supuse accizelor. Tendinta generala este reducerea nivelului de trai al populatiei si accentuarea nemultumirii generale, cu implicatii pe plan social si demografic. Migrarea populatiei spre alte zone se datoreaza in primul rind lipsei de produse de larg consum sau inaccesibilitatii acestora pentru marea majoritate a populatiei.