Selectarea mijloacelor de finantare a intreprinderilor

ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE

FINANTE, ASIGURARI, BANCI SI BURSE DE VALORI

LUCRARE DE LICENTA

SELECTAREA MIJLOACELOR DE FINANTARE A INTREPRINDERILOR

Introducere

Intreprinderile evolueaza intr-un mediu financiar care le ofera instrumente si posibilitati de actiune specific, dar le impun in acelasi timp si anumite constrangeri. (g vintila p 9 )

Finantele intreprinderilor s-au modificat profund in ultimii ani, campul de manifestare al finanatelor ajungand sa cuprinda doua mari tipuri de decizii, de investigatie si de finantare. Orice afacere se confrunta cu luarea deciziilor financiare, astfel principiile si conceptele financiare sunt similar pentru toate intreprinderile (² p 6 ilie vasile)

Dupa stadiul sau de dezvoltare, mediul financiar pune la dispozitia firmelor o gama de mijloace de finantare mai mult sau mai putin substantiala. Foarte diversificata in tarile cu sisteme financiare dezvoltate, aceasta gama ramane limitata la tehnicile financiare de baza in majoritatea tarilor in curs de dezvoltare. Dar oricare ar fi contextul, firmele sunt confruntate cu alegerea surselor de finantare.(³ p 192 ilie vasile )

Astfel, pentru ca o firma sa supravietuiasca trebuie sa raspunda de lichiditati pentru a putea onora angajamentele asumate, avand scadenta in viitorul apropiat, fiind astfel asigurat echilibrul financiar pe termen scurt. De asemenea, mai trebuie avut in vedere investitiile de orice natura care sa duca la dezvoltarea unor posibilitati mai amble ale intreprinderilor. In acest caz se face referire la mentinerea echilibrului financiar care este asigurat de dezvoltarea pe termen mediu si lung, crescand astfel rezultatele in viitor. Pentru dezvoltarea uniforma a intreprinderilor trebuiesc avute in vedere si costurile mijloacelor de finantare.

Bugetul investitiei reprezinta o etapa importanta in procesul investitional, etapa in cadrul careia se inglobeaza resursele financiare pentru a putea fi utilizate in vederea realizarii proiectului.

Astfel, prin hotarirea de "a investi" se poate face alegerea dintre investitia interna si investitia externa. Prin hotarirea de "a finanta" are loc alegerea intre resursele proprii si resursele imprumutate sau atrase de finantare.

Orice investitie are si un mecanism de fianatare, acesta implicand urmatoarele actiuni care se refera la:

determinarea necesarului de finantare;

stabilirea structurii corespunzatoare a capitalului;

evaluarea costului resurselor de finantare pe termen mediu si lung.

Planul de finantare al investitiilor pune intr-un raport de balanta programul de investitii, alcatuit din portofoliul de proiecte de investitii ce urmeaza a fi infaptuite, si resursele de care investitorul dispune sau le va putea mobiliza. Esential este daca investitorul poate mobiliza resursele necesare din finantare interna sau din finantare externa. Astfel, problema atragerii resurselor de capital trebuie cercetata sub doua aspecte interdependente: dupa sursele si metodele de finantare. https://facultate.regielive.ro/referate/finante/surse-de-finantare-a-proiectelor-investitionale-223415.html)

Asadar, o importanta vitala pentru o buna functionare este reprezentata in primul rand de problemele finantarii, de solutionarea lor pentru a asigura supravietuirea intreprinderii, de perpectivele sale de dezvolatare, de ce performante realizeaza in prezent si ar putea realiza si in viitor, si nu in ultimul rand de conducatorii sai.

Astfel se disting mai multe mijloace de finantare precum :

finantare prin fonduri proprii

finantarea prin indatorare si alte surse de finantare

autofinatarea

aportul la capitalul propriu

recurgerea la indatorare

creditul intre intreprinderi

Scopul si obiectivele acestei lucrari:

"Selectarea mijloacelor de finantare a intreprinderilor"este tema pe care am propus-o in cadrul licentei, si are ca principal obiectiv gasirea unei modalitati eficiente de finatare atat a surselor de finantare cat si a relatiei cu institutiile financiare.

Pentru a atinge acest obiectiv am definit urmatoarele obiective:

- Prezentarea principalelor sursele de finantare a intreprinderilor

- Prezentarea avantajelor si dezavantajelor pentru fiecare dintre aceste surse;

- Elaborarea unor studii si exemple pentru fiecare metoda de finantare abordata in

aceasta lucrare;

- Formularea concluziilor pe baza rezultatelor cercetarii stiintifice efectuate prin

intermediul acestei lucrari(Cristina Alina Marghita)

FINANTAREA INTREPRINDERILOR MICI SI MIJLOCII

IN CONTEXTUL INTEGRARII ROMANIEI IN UNIUNEA EUROPEANA

Importanta mijloacelor de finantare pentru intreprindere

Autofinantarea este cel mai raspandit principiu de finatare si presupune ca intreprinderea isi asigura dezvoltarea cu fortele proprii folosind drept surse de finantare o parte a profitului optinut in exerciul expirat si fondul de amortizare acoperind atat nevoile de inlocuire a activelor imobilizate, cat si cresterea activului economic. (P 112 finant si gest fin a intreprinderii ,mihai toma, felicia alexandru )

Factorii care influenteaza decizia de autofinantare

Decizia de autofinantare si nivelul acesteia sunt adesea influentate de factori externi si interni, cum ar fi: fiscalitatea, diverse constrangeri privind accesul pe piata financiara sau constrangeri juridice diverse,politica dusa de banci fata de creditarea intreprinderilor, costul creditelor, gradul de rentabilitate ce se obtine si intentiile de crestere economica ale intreprinderilor.

Sub aspectul fiscalitatii se poate vorbi despre o relatie de tipul fiscalitate mare - autofinantare ridicata si invers, in sensul ca o politica de impozite apasatoare incita intreprinderea sa procedeze la capitalizarea unei parti din profit, cat mai mare cu putinta, gasind in aceasta destinatie conditii mai lejere de impunere.

Avantajele si dezavantajele autofinantarii

In economia de piata, autofinantarea prezinta o serie de avantaje,dintre care enumeram:

constituie un mijloc sigur de finantare, avand in vedere ca intreprinderile intampina greutati in anumite situatii conjuncturale in colectarea capitalurilor de pe piata financiara si monetara;

libertatea de actiune a intreprinderii este aparata in sensul ca asigura independenta sau autonomia in gestionare fata de actionari,fata de organismele financiare si de credit, organisme care exercita un control riguros pentru a-si asigura garantia capitalurilor date cu imprumut.

Autofinantarea creeaza avantaje nu numai pentru intreprinderi ci si pentru actionari:

prin capitalizarea unei parti din profit, creste valoarea bursiera aintreprinderii, creste cursul actiunilor detinute de ei, deci, creste avutialor;

profitul reinvestit este exonerat de la plata impozitului pe profit sau se aplica reduceri substantiale de impozit, ceea ce creeaza posibilitati mai mari de reinvestire.

De asemenea, nu se poate vorbi despre un optim general al politicii de autofinantare. Pe plan mondial, au existat atat perioade in care o buna structura financiara se caracteriza printr-un nivel scazut al indatorarii,punandu-se accentul pe autofinantare si alte resurse proprii, cat si

perioade in care o buna structura financiara se caracteriza printr-un caracter "normal" al indatorarii.(finantele intreprinderii nicoleta misu)[3]

Determinantele autofinantarii

Marimea autofinantarii este determinata de factori a caror influenta poate fi pusa in evidenta in diferite etape ale formarii sale. Aceste etape pot fi reprezentate astfel:

	Vanzari

- Cheltuieli curente legate de prestatii externe

	Valoarea adaugata aaadaugataaadaugata

- Cheltuieli de personal

- Impozite, taxe si varsaminte asimilate

	Excedent brut din exploatare

+ Venituri financiare

+ Venituri exceptionale

- Cheltuieli financiare

- Cheltuieli exceptionale

Cash Flow Brut (Excedent monetar dinaintea impozitarii)

- Impozit asupra beneficiilor

Cash Flow net sau marja buta de autofinantare

- Dividende

	Autofinantare

"La primul stadiu se face compararea marimii activitatii comerciale cu marimea aprovizionarilor, determinandu-se astfel marimea valorii adaugate.

Aceasta din urma suporta astfel, influenta politicii si a conditiilor de vanzare, a politicii de aprovizionare si de consumuri intermediare, in legatura cu bunurile si serviciile furnizate de parteneri din afara intreprinderii si consumate in cadrul activitatii curente.

Document online: Metode financiare de evaluare a proiectelor de investitii Referat: Somajul

La stadiul al doilea se pune accentul pe influenta dintre relatia salarii- profit.De asemenea, o serie de caracteristici precum dinamismul comercial, politica preturilor, evolutia productivitatii, evolutia diferitelor costuri, influenteaza favorabil sau defavorabil asupra marimii excedentului brut din exploatare si, in consecinta, asupra autofinantarii.

La stadiul al treilea isi fac aparitia factorii financiari si alte elemente exceptionale care afecteaza excedentul degajat de operatiunile curente. Pe de o parte, suma prelevarilor asupra acestui excedent va fi conditionata de nivelul indatorarii si rata dobanzii, precum si de alte aspecte (incendii, penalitati etc.). Pe de alta parte, castigurile speculative (plus valoare asupra cesiunilor de exemplu) determina o crestere a excedentului.

La stadiul patru, se poate masura surplusul monetar pus la dispozitia intreprinderii si a proprietarilor, adica cash-flow-ul net, sau marja bruta de autofinantare, sau capacitatea de autofinantare. Suma prelevarilor fiscale e determinata de politica de amortizare si de provizioane, in masura in care reglementarile fiscale permit sa fie deduse din beneficiul impozabil si conditioneaza impartirea intre impozit si beneficiu net. La randul sau cash-flow-ul va fi repartizat pe doua destinatii.

La nivelul cinci, o parte va fi prelevata pentru plata dividendelor si eventual pentru participarea salariatilor la profit, iar alta parte ramane la dispozitia intreprinderii si va permite sa se finanteze activitati viitoare, aceasta parte reprezentand marimea autofinantarii." ( Ilie Vasile p 200).[4]

Autofinantarea apare deci, ca un fond de acumulare pe care intreprinderea il obtine din propria activitate si este o consecinta sintetica a diferitelor aspecte ale politicii sale.

Importanta autofinantarii pentru finantarea intreprinderii

Autofinantarea exprima capacitatea intreprinderii de a asigura o productie continua sigura, si in masura in care este posibil, cresterea capitalului. Autofinantarea corespunde resurselor care permit mai intai compensarea uzurii fizice si morale a activelor pe termen lung (amortizari).

Autofinantarea corespunde partii din rezultate care este mentinuta si reinvestita in activitatea intreprinderii.

Capacitatea de autofinatare

Capacitatea de autofinantare reflecta potentialul degajat de activitatea rentabila a intreprinderii, la sfarsitul exercitiului financiar.

Este capabila sa renumereze capitaurile proprii si sa finanteze investitiile de expansiune si de mentinere sau reinnoire din exercitiile viitoare.

Se poate calcula pornind de la veniturile si cheltuielile gestiunii curente si poate fi determinata prin doua metode : metoda deductibila si aditionala, puse in evidenta de structura contului de profit si pierdere.

Prin intermediul metodei deductibile este calculata diferenta intre veniturile incasabile si cheltielile platibile. Se retin excedentul brut al exploatarii la care se adauga toate veniturile de incasat si se scad cu toate cheltuielile de platit.

Metoda aditionala pune in evidenta elementele contabile. Se porneste de la rezultatul net al exercitiului la care se adauga cheltuielile calculate neplatibile la o anumita scadenta si se scad veniturile calculate.

Aporturile noi de capital

"Cresterile de capital reprezinta un mijloc de finantare prin fonduri proprii, ca si autofinantarea. Deosebirea consta in faptul ca, in timp ce autofinantarea este o finantare interna, realizata prin efortul propriu al societatii comerciale, respectiv capitalizarea unei parti a beneficiului, crsterea de capital reprezinta o finantare externa, prin fonduri proprii aduse din afara societatii, de catre actionari. Din acest punct de vedere cresterile de capital se aseamana cu finantarea prin indatorare, care este tot o finantare externa." (142 mihai toma finante si gestiune financiara a intreprinderii)

,, Cresterea capitalului social reprezinta o decizie financiara strategica si care este luata nu de serviciile financiare sau directiile financiare din intreprindere ci de conducerea acestora : adunarea generala a actionarilor sau consiliul de administratie. Cresteri de capital social au loc in cazuri de dezvolatre a activitatii sau de adopatre a unor proiecte noi, care urmaresc o crestere economica cu scopul multiplicarii rentabilitatii.

Cresterea capitalului social marcheaza viabilitatea intreprinderii crescand increderea acestora in intreprindere."(finante si gest fin a intr. Mihai toma felicia alexandru 140)

Majorarea de capital poate capata diverse forme precum:

aporturi noi in numerar si in natura;

incorporarea de rezerve;

convertirea creantelor

fuziune si absorbtie.

"Analizand intr-o maniera generala formele de crestere a capitalului unei intreprinderi, rezulta ca numai majorarea capitalului in numerar este o operatine de finantare directa, deoarece aduce intreprinderii noi lichiditati. Majorarea de capital prin emiterea de noi actiuni se poate realiza concomitent cu cea de incorporare a rezervelor. Aportul in natura, precum si majorarea ce rezulta din fuziune su absortie reprezinta operatiuni indirecte de finantare. La randul sau, convertirea creantelor nu reprezinta o operatine directa di finantare. Ea are ca efect modificarea structurii financiare a intreprinderii si transformarea unei datorii in capital neexigibil, fara sa creeze noi lichiditati."(117 finantele intreprinderii onofrei mihaela)

De asemenea, cresterea capitalului propriu este reprezentata si de aporturile de capital pe care intreprinderea le primeste din exterior. Ele pot fi asigurate de asociatii sau proprietarii deja existenti sau de noi furnizori de fonduri doritori sa participe la capitalul intreprinderii. In acest caz este vorba depre o finantare externa.

Orice construire de societare comercila presupune un aport initial care permite inceperea activitatii, efectuarea primelor cheltuieli de investitii si exploatare si, totodata, ca o conditie a apelarii la creditele bancare. Capitalul initial al societatii pe actinui este divizat in parti egale, concretizate in actiuni.

In cazul cresterii capitalului social prin aporturi in numerar, cu drept preferential de subscriere, pretul de emisiune al actiunilor este inferior cursului bursier, pentru a atrage investitorii, si superior valorii nominale a actiunilor.

Prima de emisiune = Pretul de emisiune - Valoarea nominala

"Emisiunea de noi actiuni la care sa se subscrie vechii actionari, cat si altii noi, este o solutie mai des practicata. Emisiunea de actiuni noi influenteaza asupra diluarii valorii capitalului pe actionar, a diluarii beneficiului pe actiune, dar si a diluarii puterii exercitate de actionari. In compensarea acestor efecte, vechii actionari primesc un anumit numar de drepturi de subscriere, care pot fi vandute catre noi actionari ce doresc sa subscrie la capitalul intreprinderii" (g vintila gfi 380)[8]

Dreptul de subscriere (DS) se calculeaza astfel:

Unde: n - numarul de actiuni noi

N - numarul de actiuni vechi

B - valoarea bursiera

E - valoarea de emisiune

Cresterea capitalului social prin incorporarea de rezerve

"Majorarea capitalului prin incorporarea rezervelor, a primelor de emisiune si a profitului nerepartizat reprezinta o operatiune de finantare indirecta, fara aport nou.

Incorporarea rezervelor in capitalul social se poate realiza prin doua modalitati:

emisiunea de noi actiuni care se impart gratuit actionarilor vechi

cresterea valorii nominale a vechilor actiuni"( 382 g vintila gfi)[9]

Obligatiunile convertibile

Obligatiunile convertibile sunt avantajoase atat pentru intreprinderi cat si pentru subscriitor deoarece are o rata a dobanzii mai scazuta decat cea de la imprumuturile obligatare clasice; daca obligatiunile se convertesc rezulta o crestere de capital fara flux financiar pozitiv. De asemenea, pentru a le putea achizitiona se stabileste un pret fix; exista un venit minim garantat si un regim fiscal avantajos

Fuziunea si absorbtia

Fuziunea reprezinta procedeul de concentare a doua sau mai multe intreprinderi cu scopul de a se uni intr-o singura si noua intreprindere.

Absortia este modalitatea prin intermediul careia o intreprindere sau mai multe intreprinderi trec sub controlul altei intreprinderi

RECURGEREA LA INDATORARE

Clasificarea a diferitelor forme de indatorare:

Forme de indatorare

Imprumut prin apel direct    

Obligatiuni     

Titluri de participare 

Certificate de investitor        

Bonuri

Bilete de trezorerie   

Certificate de depozit           

Imprumuturi prin intermediari financiari, pe termen lung si mediu

Credite pe termen lung si mediu prin mobilizare de creante

Credite pe termen lung si mediu fara mobilizare de creante, pe termen scurt   

Credite de mobilizare (scontare, factoring)

Credite de trezorerie (facilitati de casa, credite de campanie)

Alaturi de elementele prezentate in structura anterioara, se mai utilizeaza trei tipuri de credite sau de imprumuturi:

- creditele specifice se refera la anumite operatiuni cum ar fi exportul, crearea intreprinderii, descentralizarea. Aceste credite sunt in general acordate de intermediari financiari si trebuie deci cuprinse in aceasta categorie.

- creditele inter-intreprinderi apar cand o intreprindere acorda clientilor sai termene de plata, nefacandu-se deci apel la economiile publice sau la intermediari.

- credite obtinute pe pietele internationale de capitaluri sau de la banci internationale, reprezentand sume importante, prin tehnici financiare complexe. Dar acestea nu vizeaza decat un numar limitat de mari intreprinderi, publice sau private.

Indatorarea prin apel direct la economii

Indatorarea prin apel direct la economii constituie un mod deosebit de finantare, care vizeaza marile intreprinderi sau importante institutii publice sau private. Daca situatia economica si rezultatele lor sunt favorabile, publicul larg poate fi atras prin apelul lor la economiile acestuia, in practica acest mod de finantare se regaseste prin doua tipuri de operatiuni: emisiunea de titluri pe termen scurt si emisiunea de obligatiuni si alte titluri pe termen lung.

Pot exista si angajamente intermediare intre datorii si capitaluri proprii, numite quasi-fonduri proprii.

Emisiunea de obligatiuni (sau lansarea unui imprumut obligatar) constituie forma principala de imprumut prin apel direct la economii, chiar daca aceasta e rezervata numai societatilor pe actiuni care indeplinesc anumite conditii.

Imprumuturi acordate de banci si alti intermediari financiari

imprumuturile acordate de intermediarii financiari se pot clasifica dupa obiectul lor economic:

credite pentru investitii;

credite pe termen scurt de mobilizare si de trezorerie;

credite imobiliare.

credite de export;

Creditele pentru investitii reprezinta o parte importanta a creditelor distribuite de intermediarii financiari. O forma speciala a creditelor pentru investitii o reprezinta operatiunile de leasing, in acest caz, o institutie financiara sau o banca de credit pe termen lung si mediu achizitioneaza un bun ales de intreprinderea care doreste sa investeasca. Apoi bunul este dat in locatie intreprinderii care are posibilitatea sa-1 rascumpere.

Creditele pe termen scurt au in general scadente de pana la un an, dar pot merge si pana la doi ani. Sunt acordate de banci si pot fi disociate in credite de mobilizare si credite de trezorerie.

Creditele de mobilizare se constituie de fiecare data cand o banca accepta sa mobilizeze creante detinute de o intreprindere. Ea pune la dispozitia intreprinderii imediat o suma de bani care corespunde valorii creantei, diminuata cu o suma care reprezinta remunerarea bancii (dobanda si comision).

In afara de aceste credite de mobilizare, intreprinderile pot avea acces la credite de trezorerie care sa asigure echilibrul financiar pe termen scurt.

Imprumuturile constituie de asemenea, surse de finantare externa. Dar ele sunt contractate fata de persoane fizice si juridice care raman creditori ai intreprinderii si nu coproprietari.

In sfarsit, creditul inter-intreprinderi inseamna termene de plata pe care furnizorii le acorda. Daca aceasta practica vizeaza putin pe particulari, ea este foarte obisnuita cand clientul este o intreprindere, chiar daca importante diferente pot sa apara intre practicile din diferite tari. Daca reputatia nu-i este defavorabila, o intreprindere cumpara materii prime, semifabricate, marfuri, servicii etc., primind un credit-furnizor aproape automat, conform uzantelor de plata din bransa de care apartine furnizorul. Dar, Ia randul sau, intreprinderea acorda astfel de credite propriilor clienti care vinde bunuri sau servicii. Pe total, termenele de plata primite si acordate exercita influente care sunt regasite in notiunea de nevoie de fond de rulment.

Finantarea prin leasing 

 "Finantarea prin leasing poate fi furnizata de catre intreprinderile industriale producatoare in efortul acestora de a creste vanzarile, darsi de intreprinderile specializate in asigurareafinantarii prin leasing. Exista mai multe tipuri de intreprinderi care au ca obiect de activitate leasing-ul: banci comerciale, institutii financiare de economiisi de credit, firme financiaresi firmeindustriale.Leasingul este o operatiune de finantare pe baza unui contract specific, prin intermediulc aruia utilizatorul poate folosi un bun in schimbul promisiunii de a plati chiria aferenta si,eventual, de a achizitiona in final bunul." (Onofrei,Finantele intreprinderii pag 108)

Din alt punct de vedere, putem afirma ca leasingul reprezinta o solutie in finantarea intreprinderilor care doresc sa isi achizitioneze utilaje si echipamente, dar care nu au posibilitati financiare. Aceasta tehnica de finantare vine in sprijinul intreprinderilor care nu pot obtine credite de la banci, ori nu vor sa-si greveze bunurile mobile si imobile prin instituirea de ipoteci sau gajuri.Interesul practic al leasingului este de a asigura finantarea integral prin fonduri imprumutate a unei investitii faraca utilizatorul sa constituie masuri asiguratorii; prin aceasta leasingul se distinge de traditionala creditare a investitiilor, unde intreprinderea utilizatoare suporta o parte din valoarea investitiei. De aceea, leasingul ca tehnica de finantare vizeaza in primul rand intreprinderile care urmaresc largirea activitatii si ridicarea performantelor, iar peplan mai general, asigura progresul tehnic'' (onofrei, finantele intreprinerii,p150)

Studiu de caz, aplicatie practica

Obiectul prezentei lucrari este analiza economico-financiare a firmei HELP TELECOMUNICATII SI SECURITATE SRL. Firma analizata are o activitate de tetele telecomunicatii cablu.

Scopul lucrarii este analiza mijloacelor de finantare a intreprinderii pe baza caruia managementul firmei sa poata lua decizii pertinente in ceea ce priveste prezentul si viitorul companiei.

Bazele lucrarii constau in :

Bilanturile prescurtate pe trei ani

Date si informatii economico- fianaciare puse la dispozitie de catre managementul firmei

Prezentare generala a societatii

Societatea HELP TELECOMUNICATII SI SECURITATE SRL si-a inceput activitatea in 2005. In prima faza, firma a fost mica, capitalul social fiind de doar 200 ron. Datorita punctualitatii si preciziei cu care erau realizate obligatiile, firma si-a putut atrage si alti clienti din domeniu. Pentru a fi mai aproape de clientii lor au dezvoltat si alte departamente in cadrul companiei. In acest moad au reusit sa minimizeze efortul clientului de a cauta mai multe firme si de a analiza mai multe oferte tehnice si de pret. In present firma numara 5 angajati,acestia fiind capabili sa reziste si chiar sa aiba planuri de extindere pentru viitor.

Diagnosticul economico-fianciar

Situatia patrimoniului

Situtia neta (SN)

SN=Activ datorii-Datorii totale

SN₂₀₀₉= 423.319-277.571

SN₂₀₀₉=145.748=Capitaluri proprii

SN₂₀₁₀=311.311-267.562=43.749

SN₂₀₁₁= 408.001-341.428=66573

Corelatia FR-NFR si TN

Fondul de rulment (FR)

FR=Capitaluri proprii+ Datorii T.L- Active imobolizate nete

FR₂₀₀₉= 145.748+66.424-66.062

Fr₂₀₀₉= 146.110

FR₂₀₁₀=75.380+76.888-47.968=102.792

FR₂₀₁₁=56.129+146.494-48.466=154.157

Nevoia de fond de rulment (NFR):

NFR= Stocuri+Creante- Datorii T.S

NFR=50.251+45.403-277.571

NFR₂₀₀₉=-181.917 lei

NFR₂₀₁₀=132.196+178.292-220.320=90.168

NFR₂₀₁₁=79.504+326.740-314.482=91.762

Trezoreria neta (TN)

TN=FR-NFR

TN=146.110-181.917

TN₂₀₀₉=-35.807 lei

TN₂₀₁₀=102.792-90.168=12.624

TN₂₀₁₁=154.157-91.762=62.395

Se observa ca fondul de rulment are valoare pozitiva, iar capitalul permanent este mai mare decat activul imobilizat. Se pune astfel in evidenta fondul de rulment ca o expresie a realizarii echlibrului financiar pe termen lung, dar si a contributiei acestuia la realizarea echilibrului financiar pe termen scurt.

Numai in 2009 fondul de rulment este negativ, aceasta valoare aratand o situatie de dezechilibru financiar datorata absorbtiei unei parti din resursele temporare pentru finantarea activelor imobilizate contrar principiului financiar conform caruia nevoilor permanente trebuie sa li se aloce resurse permanente.

NFR este negative in 2009, deci exista un surplus de reserve temporale fata de nevoile temporale; poate fi considerata o situatie favorabila daca este rezultatul acelerarii rotatiei activelor circulante si al angajarii unor datorii pe termen mai lung, adica se urgenteaza incasarile si se relazeaza platile; NRF se transforma in sursa de fiantare deoarece va finanta FR si trezoreria neta; daca nu este rezultatul accelerarii rotatiei activelor circulante si al angajarii unor datorii pe un termen mai lung, atunci situatia va fi nefavorabila; exista chiar riscul unor rupture in activitatea de aprovizionare, de reinnoire a stocurilor si de realizare a productiei.

NFR-ul pozitiv din cei doi ani semnifica existenta unui decalaj intre gradul de lichiditate a stocurilor si creantelor totale si gradul de exigibilitate al datoriilor curente,

Trezoreria neta este negative in anul 2009, rezultand astfel ca firma se confrunta cu o stare de dezechilibru financiar, apare un deficit monetar, care va fi acoperit pe seama unor noi resurse monetare (credite pe termen scurt sdau de trezorerie). Aceasta arata ca intreprinderea depinde de resuse fianciare externe. In cazul in cvare se apeleaza la resurse financiare externe, firma va fi interesata sa aleaga acele resurse ce se caracterizeaza prin cel mai mic cost posibil. Ideal ar fi ca acoperirea deficitului sa se realizeze prin utilizarea mai multor tipuri de surse de fiantare. Atunci cand trezoreria neta este negativa, se limiteaza autonomia financiara pe termen scurt, dar nu apare implicit starea de insolvabilitate.

In anii 2010-2011, TN ia valori pozitive in ambele exercitii,fiind rezultatul desfasurarii de catre firma analizata a unei activitati eficiente prezentand un excedent de trezorerie care se afla in casieria unitatii si conturile bancare sub forma de disponibilitati. In acest caz firma dispune de o autonomie pe termen scurt.

Tabloul soldurilor intermediare de gestiune:

Marja comerciala (MC):

MC= Venituri din vanzare marfuri-Cost cump. Marfuri vandute

MC₂₀₀₉= 170.051-185.461= -15.410

MC₂₀₁₀=nu s-au inregistrat venituri din vanzarea marfurilor in 2010

MC₂₀₁₁=nu s-au inregistrat venituri din vanzarea marfurilor in 2011.

<0,aceasta valoare arata ca exista o insuficienta in activitatea comerciala a unitatii, adica veniturile nu acopera cheltuielile in ceea ce priveste vanzarea de marfuri.

Productia exercitiului (PE):

PE= Productia vanduta + Productia stocata + productia imobilizata

PE₂₀₀₉= 162.838

PE₂₀₁₀=306.926

PE₂₀₁₁=272.293

Productia exercitiului caracterizeaza activitatea de productie a unitatii: ceea ce intreprinderea a fabricat si a vandut, ceea ce ea a fabricat si a ramas in stoc (productia stocata),precum si ceea ce ea a fabricat pentru ea insasi (productia imobilizata).

Valoarea adaugata (VA):

VA= MC+ PE- Consumuri de la terti

VA₂₀₀₉=-15.410+162.838-36.130

VA₂₀₀₉= 111.298 lei

VA₂₀₁₀=0 + 306.926 - 17.789=289.137

VA₂₀₁₁=0+ 272.293-40.001=293.292

Conform calculelor facute VA a inregistrat valori pozitive la sfarsitul celor trei exercitii, lucru care poate insemna cresterea vanzarilor sau aprovizionari mai putin importante

Excedentul brut din exploatare (EBE):

EBE=VA+ subv.expl -chelt. Personal -imopz, taxe, varsaminte assimilate

EBE₂₀₀₉= 111.298-15.753 -136

EBE₂₀₀₉= 95.409 lei

EBE₂₀₁₀=289.137-5.868-459=282.810 lei

EBE₂₀₁₁=293.292-6.852-15=286.425 lei

Valorile pozitive ale EBE arata ca firma analizata dispune de resurse financiare necesare mentinerii sale sau cresterii acesteia. Existenta EBE demonstreaza performanta economica a unitatii, independenta politicii financiare, a politicii de investitie si a celei de dividend.

Rezultatul exploatarii (RE):

RE= EBE+ (Venituri din proviz.exploatare + Alte venituri) - (Chelt. Cu amortizarea si proviz.exploatare + alte cheltuieli expl)

RE₂₀₀₉= 27.331 lei

RE₂₀₁₀=64.762 lei

RE₂₀₁₁=68.367 lei

obtine profit din activitatea de exploatare exprimand rentabilitatea activitatii curente rezultata din deducerea tuturor cheltuielilor din veniturile de exploatare.

Rezultatul current (RC):

RC=RE+Venituri financiare - Cheltuieli financiare

RC₂₀₀₉= 27.331+ 1.146 - 8.198

RC₂₀₀₉= 20.279 lei

RC₂₀₁₀=64.762 -2- 9.594=55.166 lei

RC₂₀₁₁=68,367- 29 - 8.985= 59.353 lei

RC in anul 2002 inregistreaza o valoare pozitiva,dar totusi are o valoare mai mica decat RE lucru datorat faptului ca firma si in acest exercitiu inregistreaza pierdere din activitatea sa financiara,pierdere datorata in special cheltuielilor privind sconturile acordate.

Rezultatul brut (RB):

RB=RC + venituri exceptionale- cheltuieli exceptionale

RB₂₀₀₉= 20.279 lei

RB₂₀₁₀=55.166 lei

RB₂₀₁₁=59.353 lei

Rezultatul net (RN):

RN=RB- impozit profit

RN₂₀₀₉= 20.279-1.433

RN₂₀₀₉= 18.846 lei

RN₂₀₁₀=55.166-6.450=48.716 lei

RN₂₀₁₁=59.353-0=59.353 lei

RN in exercitiul financiar 2002 ia valori pozitive,RN=RC, adica unitatea n-a avut venituri sau cheltuieli exceptionale.

Cresterea valorii RN de la un exercitiu la altul demonstreaza faptul ca unitatea s-a redresat din punct de vedere economic.

Calculul capacitatii de autofinantare (CAF)

Capacitatea de autofinatare (CAF):

Metoda deductiva

CAF= EBE + Alte venituri din exploatare - Alte cheltuieli pentru exploatare + venituri financiare, mai putin reulari asupra provizioanelor - Cheltuieli fin., mai putin amortizarile si provizioanlele calculate + venituri exceptionale - impozitul pe profit

CAF₂₀₀₉=95.409 + 0 - 132.110 +1.147 - 14.736 +0 - 0 - 5.733 = - 41.287

CAF₂₀₁₀= 282.810 + 307.766 - 88.859 -2 - 9.594 + 0 - 0 - 6.450 = 485.671

CAF₂₀₁₁= 286.425 + 272.293 - 156.477 - 29 - 8.985 - 0 - 0 - 0 = 393.227

CAF in 2009 <0,reiese ca intreprinderea analizata inregistreaza plati mai mari decat incasari si a obtinut pierdere in acest an . Firma nu dispune de mijloace financiare necesare activitatii de mentinere a potentialului productiv si nici pentru activitatea de expansiune - efectuarea de investitii. Rezulta ca in exercitiul urmator intreprinderea va fi nevoita sa contacteze credite, actiune care va duce inevitabil la cresterea cheltuielilor financiare a unitatii.

CAF in 2010 si 2011 este >0, unitatea data dispune de un flux net de lichiditati la sfarsitul exercitiului financiar, adica fluxul dintre incasari si plati care rezulta din prezentarea contului de profit si pierdere in termeni de trezorerie. Firma dispune de mijloacele necesare activitatii de mentinere a procesului de productie si a celei de expansiune dupa repartizarea profitului conform destinatiilor stabilite de actionari sau de catre conducerea intreprinderii.

Metoda aditionala:

CAF= Rez net al exercitiului - venituri din cesiunea activelor - reluari asupra provizioanelor exceptionale - reluari asupra provizioanelor financiare + valoarea net contabila a elementelor de active cedate + amortizari si provizioane exceptionale calculate + amortizari si provizioane financiare calculate + amortizari si provizioane de exploatare calculate

CAF₂₀₀₉=18.846 -0 - 14.736 -0 - 50.322+ 0 + 1.147 + 0 + 0 + 5.717= -41.287

CAF₂₀₁₀=48.716 - 0 - 1.748 - 0 - 23.327 + 86.625 +0 + 88.857 + 0 + 284.214=485.671

CAF₂₀₁₁=59.353 -0 - 4.593 - 0 - 13. 956 + 58.984 + 0 + 42.275 + 92.245 +195. 367= 393.227

Capacitatea de autofinantare este un indicator ce reflect potentialul degajat de intreprindere in cadrul unei activitati rentabile la sfarsitul anului, dar si pentru finantarea investitiilor de mentinere, reinnoire si expansiune.

Autofinantarea reflecta bogatia retinuta de intreprindere, constituind o resursa interna ce este utilizata pentru acoperirea nevoii de finantare pentru exercitiul urmator. Ea este detrminanta de crestere a resurselor obtinute din activitatea proprie si care raman in mod permanent la dispozitia intreprinderii pentru finantarea actvitatii viitoare.

Determinarea pragului de rentabilitate

Pragul de rentabilitate (CApr):

CApr= Chelt.fixe/MCV(%)

Unde: MCV(%)- marja asupra cheltuielilor variabile

MCV(%)= [(CA-Cgelt variabile)/CA]*100

MCV(%)₂₀₀₉=[(332.889-317.993)/332.889]*100

MCV(%)₂₀₀₉= 4%

CApr₂₀₀₉= 11.362/0,0447

CApr₂₀₀₉= 254.183 mil lei

Se observa ca cifra de afaceri depaseste cifra de afaceri la pragul de rentabilitate.

MCV(%)₂₀₁₀=[(306.926-293.808)/306.926]*100= 4, 27%

MCV(%)₂₀₁₁=[(272.293-263.548)/272.293]*100=4, 32%

CApr₂₀₁₀=10.405/0,0427=243.676 mil lei

CApr₂₀₁₁=12.201/0,0432=282.430 mil lei

Conform rezultatelor de mai sus rezulta ca intreprinderea a inregistrat un nivel de rentabilitate destul de mare in ceea ce priveste plasamentele financiare pe care actionarii le-au efectuat in momentul cumpararii de actiuni .

Analiza cash-flow-urilor (CF) intreprinderii :

CF de gestiune (CF gest):

CF gest₂₀₀₉= 18.846 + 8 + 4.055

Cf gest₂₀₀₉= 18.858

CFgest₂₀₁₀=48.716+9+4,65=48.729

CFgest₂₀₁₁=59.353+7+5,01=59.365

Analiza ratelor de lichiditate si solvabilitate:

Se vor lua in considerare urmatoarele rate de lichiditate:

Rata de lichiditate generala sau patrimoniala (Rlg):

Rlg= Activ circulant/ Datorii T.S.

Rlg₂₀₀₉= 357.257 / 277.571

Rlag₂₀₀₉= 1,28

Rlag₂₀₁₀=311.311/220.320=1,41

Rlag₂₀₁₁=408.001/314.428=1,29

Valoarea ratei de lichiditate generala se apreciaza, fiind satisfacatoare ( Rlg =>[1.2 , 1.8]). Aceasta rata reflect capacitatea de plata a ciclului de exploatare, posibilitatea elementelor patrimoniale curente de a se transforma in lichiditati pe termen scurt pentru a onora obligatiile de plata.

Rata de lichiditate restransa (Rlr):

Rlr = (Active circulante - stocuri)/ Datorii T.S.

Rlr ₂₀₀₉= (357.257 - 50.251)/ 277.571

Rlr₂₀₀₉= 1,10

Rlr₂₀₁₀=(311.311- 132.196)/220.320=0,81

Rlr₂₀₁₁=(408.001- 79.504)/ 314.482=1,04

Se apreciaza ca valoarea ratei de lichiditate restransa este buna (Rls > 1). Rata exprima capacitatea intreprinderii de a asi onora datoriile pe termen scurt din creante si din disponibilitati.

Valoarea ratei de lichiditate imediata se apreciaza a fi satisfacatoare. Aceasta rata caracterizeaza capacitatea de plata instanee a datoriilor, tinnd cont de disponibilitatile existente.

Rata solvabilitatii (Rs):

Rs= Activ total/ Datorii totale

Rs₂₀₀₉= 423.319/ 343.995

Rs₂₀₀₉= 1,23

Rs₂₀₁₀=311.311/76.888=40,4

Rs₂₀₁₁=408.001/146.494=2,7

Se apreciaza ca valoarea ratei solvabile este sub standard ( Rs > 1,5). Astfel, firma nu are capacitatea de a isi achita la scadenta obligatiile banesti, atat cele imediate cat si cele indepartate.

Pragurile de siguranta ai unor indicatori importanti:

Durata de indatorare a capitalurilor proprii (Dcp):

Dcp= datorii totale/ capitaluri proprii

Dcp₂₀₀₉= 343.995/ 145.748

Dcp₂₀₀₉= 2,36

Dcp₂₀₁₀=76.888/75.380=1,02

Dcp₂₀₁₁=146.494/56.129=2,60

Rotatia activului - numar de rotatii (Vat):

Vat= CA/Activ total

Vat₂₀₀₉= 332.889/ 423.319

Vat₂₀₀₉= 0,78

Vat₂₀₁₀=306.926/311.311=0,98

Vat₂₀₁₁=272.293/408.001=0,66

Rata de acoperire a activelor circulante (Rac):

Rac = (FR/Active circulante)*100

Rac₂₀₀₉=(146.110/357.257)*100

Rac₂₀₀₉= 40,8 %

Rac₂₀₁₀=(102.792/311.311)*100=33,01%

Rac₂₀₁₁=(154.157/408.001)*100=37,78%

Din analiza acestor indicatori, se costata ca firma are o apreciere satisfacatoare.

Firma a contractat o linie de credit in valoare de 25 000 de euro in anul 2007, care apoi a devenit credit in 2010

Firma are o situatie precara din punct de vedere al profitabilitatii, inregistrand o pierdere mica in 2009 de 3.528 lei. Are insa o situatie contabila excelenta, cu perspective foarte bune in viitor.

Intr-o economie de piata deosebit de tulburata, firma analizata a dovedit o rentabilitate financiara buna, reusind atat o renumerare satisfacatoare pentru angajatii sai in decursul anului cat si o autofinantare in activitatile viitoare.

Bibiografie

Ilie Vasile .,(2006),Gestiunea financiara a intreprinderii, Meteor Press, Bucuresti

Mihai Toma, Alexandru Felicia.,(2003), Finante si gestiune financiara a intreprinderii ,ed a 2-a,Editura Economica, Bucuresti,

Onofrei Mihaela(2004), Finantele intreprinderii, Editura Economica, Bucuresti.

Gergeta Vintila, Gestiunea financiara a intreprinderii, Editura Didactica si pedagogica Editia a IV-a

https://facultate.regielive.ro/referate/finante/surse-de-finantare-a-proiectelor-investitionale-223415.html

https://www.scritube.com/management/SELECTAREA-MIJLOACELOR-DE-FINA62883.php