Rolul administratiilor publice centrala si locale in viata economico-sociala

Rolul administratiilor publice centrala si locale in viata economico-sociala.

1. Conceptii privind rolul Statului

Statul este un agent economic complex care nu poate fi analizat decat prin metode si tehnici mult mai aprofundate decat cele utilizate in cazul celorlalti agenti economici. Rolul si importanta sa in complicata retea economica a prezentat intotdeauna un punct important de controversa. In aceeasi masura numerosi specialisti in stiinte economice au pareri si teorii diferite, chiar opuse, in ceea ce priveste functiunile pe care autoritatea publica ar trebui sa le indeplineasca.

Notiunea de Stat a evoluat in cursul istoriei, de-a lungul timpului succedandu-se trei conceptii despre Stat, fiecare corespunzand cate unuia din cele trei mari curente de gandire:

- pentru economistii liberali - Statul "arbitru"

- pentru marxisti - Statul "partizan"

- pentru economistii keynesieni si neokeynesieni - Statul "gestionar"

2. Functiile indeplinite de Stat

Definirea si descrierea cu precizie a functiilor Statului la un anumit moment reprezinta o actiune dificila prin insasi natura acestuia, care face obiectul unor abordari foarte diferite.

In economiile contemporane, Statul are un triplu rol:

- produce bunuri si servicii pe care sectorul privat nu poate din diverse motive, sa le realizeze;

Functia de afectare	Functia de afectare reprezinta interventia Statului ca producator de bunuri si servicii, el asigurand satisfacerea necesitatilor publice si ajustarile necesare in afectarea resurselor ce se formeaza pe piata. Aceasta actiune trebuie indeplinita de autoritatea economica deoarece nici un agent privat nu ar accepta sa o indeplineasca, din cauza riscului economic si financiar prea mare ce decurge din realizarea si valorificare unor anumite produse si servicii la acele preturi si tarife acceptabile tuturor categoriilor sociale. In acest caz, insa, se pune problema - foarte dificila - a eficientei Statului ca agent economic producator de bunuri si servicii. Referat: CHELTUIELI PENTRU AJUTORUL DE SOMAJ - legislatia in domeniul somajului prevede Referat: Gestiunea financiara a intreprinderii - obiectul si continutul finantelor
Functia de redistribuire	Prin insasi natura lor, liberalismul si economia de piata creaza inegalitate in societate. Cand aceasta inegalitate este excesiva, Statul trebuie sa intervina pentru a o reduce, prin indeplinirea functiunii sale de redistribuire. In acest scop, Statul actioneaza pe doua cai: - colecteaza, sub forma de impozite, o parte din veniturile nou create pe plan national; - redistribuie ceea ce a prelevat prin intermediul transferurilor cu caracter economic si social: - obiectivul general al transferurilor economice - concretizate, in cea mai mare parte, in subventii adresate unor anumite sectoare economice si in aporturi de capital pentru realizarea unor investitii considerate prioritare la nivel national - este de a sprijini situatia financiara a agentilor carora le sunt destinate, fie acestia publici sau privati; - transferurile sociale se realizeaza ca actiune de solidaritate nationala. Prin astfel de transferuri se realizeaza o redistribuire a veniturilor pe verticala, respectiv de la cei cu venituri mai mari la cei cu venituri mai mici s.a.
Functia de stabilizare a conjuncturii economice	Statul isi fixeaza ca obiectiv esential stabilizarea conjuncturii economice, adica mentinerea cererii globale la nivelul dorit. Aceasta functie relativ noua a Statului necesita mijloace adecvate, care sunt, in principal, politicile monetare, bugetare, industriale. De o maniera generala: - intr-o perioada caracterizata de o conjunctura nefavorabila, Statul injecteaza venituri in circuitul economic prin intermediul bugetului sau al unei politici monetare suple, in scopul sustinerii cererii si relansarii economiei; - intr-o perioada caracterizata de o conjunctura favorabila, Statul controleaza crearea bogatiei - de exemplu limitand nivelul creditului intern - pentru a frana expansiunea cererii globale. Economia, care adesea are tendinta de a se indeparta de starea sa de echilibru, este readusa - sau reglementata - la aceasta stare prin interventia directa si/sau indirecta a Statului.

- diminueaza inegalitatile ce pot sa apara in societate prin redistribuirea unei parti a bogatiei nou create de natiune;

- coordoneaza activitatea economica in sensul echilibrarii acesteia prin mentinerea cererii globale la o dimensiune potrivita cu ajutorul unor politici economice adecvate.

Economistul american Musgrave a propus o clasificare pertinenta si generalizata a functiunilor Statului:

- functia de afectare;

- functia de redistribuire;

- functia de stabilizare a conjuncturii.

Intr-o acceptiune larga a sferei sale de activitate, Statul produce bunuri si servicii foarte diverse, de la educatie la electricitate si de la aparare nationala la anumite servicii bancare. In pofida marilor diversitati, aceste produse pot fi grupate `in doua categorii distincte:

- pe de o parte, prin intermediul administratiilor publice, Statul produce servicii colective cu titlu gratuit sau semi-gratuit, cum sunt cele referitoare la educatie, aparare, sanatate;

- pe de alta parte, prin intrprinderile publice, Statul produce bunuri si servicii necesare populatiei, la preturi mai mult sau mai putin la nivelul "pietei" - spre exemplu;: energie electrica, servicii de transport etc.Utilizarea echipamentelor colective municipale, apelarea la serviciile invatamantului public, protectia oferita de politie sau de armata nationala, accesul la ingrijirea sanatatii s.a. decurg din ceea ce este denumit, cu termen generic, economie publica necomerciala, adica productia si consumul de servicii colective.

Sub denumirea de servicii colective sunt desemnate serviciile prestate cu titlu gratuit sau semi-gratuit si finantate de o autoritate publica - centrala sau locala. Exista o mare diversitate, atat in ceea ce priveste natura acestor servicii, cat si a organizatiilor care le produc:

- serviciile oferite pot fi din domeniul invatamantului, sanatatii publice, justitiei, telecomunicatiilor, etc.;

- producatorii ofertanti pot fi Statul central, colectivitatile locale, organismele de securitate sociala s.a.

In ceea ce priveste natura serviciilor colective, bunurilor si serviciilor productive - sau comerciale - li se opun serviciile colective - sau necomerciale. Daca primele fac obiectul unui consum individualizat, cele din urma se numesc adesea "invizibile", in sensul ca in cele mai multe cazuri, nu se poate preciza a priori care sunt beneficiarii acestor prestatii. De asemenea, bunurile comerciale sunt vandute pe piata la un pret remuneratoriu pentru producatori, in timp ce serviciile colective sunt furnizate cu titlu gratuit sau partial gratuit.

In previzionarea activitatii sale economice atat pentru o perioada scurta cat si pentru una mai lunga de timp, Statul este pus in situatia de a alege intre mai multe si dificile alternative, referitoare la natura serviciilor colective si rolul acestora in societate:

- alternative legate de mecanismele pietei concurentiale:

- care ar fi nivelul ce trebuie fixat pentru oferta

- cum sa stabileasca pretul sau tariful serviciilor

- cum sa evite risipa in consumul acestora.

- alternative care privesc situatia economica. Intr-un context de criza globala - si in special al unei crize financiare cu care s-ar confrunta autoritatea publica - productia degajata de aceasta ar trebui sa evolueze in sensul unei restrangeri de activitate sau intr-un context mai larg de cautare a mijloacelor de amplificare a procesului de economisire.

- alternative referitoare chiar la activitatea productiva. In imposibilitatea de a realiza in acelasi timp cantitate si calitate in ceea ce priveste serviciile colective, ce ar trebui ales dintre acestea, in conjunctura economico-sociala data.

La nivel national, tintele de stabilitate macroeconomica si crestere sustinuta implica necesitatea consolidarii fiscale, precum si disciplina in ceea ce priveste cheltuielile publice, la toate nivelurile administrative, fie acestea publice sau private, centrale sau locale.

In prezent, autoritatea publica din numeroase tari a promovat politici de liberalizare, privatizare, concesionare sau descentralizare a serviciilor publice, fie din proprie initiativa, fie la indemnul organismelor financiare internationale.

Obiectivul global cel mai important urmarit de stat prin astfel de actiuni este eficientizarea economica, rolul preponderent indeplinit de autoritatile publice constand in crearea mediului de afaceri capabil sa faciliteze operatiunile derulate de sectorul privat. In acest sens, statul se straduieste sa asigure firmelor infrastructura institutionala, legislativa si operationala care sa permita realizarea unor activitati profitabile, prin protejarea competitivitatii pe toate pietele interne. Esecurile pietei, chiar daca adeseori sunt inevitabile, vor fi corectate prin programe special implementate in acest scop.

Sectorul privat are rolul de principal instrument al cresterii economice intr-un mediu caracterizat de concurenta, mediu in care se dezvolta spiritul intreprinzator al agentului economic, care se straduieste sa scada costurile operationale pentru a fi capabil sa ofere pe piata preturi mai atractive.

Printr-o politica de liberalizare bine condusa, consumatorii vor beneficia de reducerea preturilor, producatorii de costurile mai scazute si de cresterea productiei si a productivitatii, pe ansamblu inregistrandu-se o marire a output-ului macroeconomic.

De asemenea, este general acceptat ca programele de liberalizare si privatizare implementate atat in tarile in curs de dezvoltare, cat si in tarile in tranzitie catre o economie concurentiala au insemnat intrarea intr-un proces - de multe ori indelungat - de refacere si modernizare a economiei.

Practica a aratat, insa, ca nu toate serviciile publice pot fi privatizate, dar pentru o mai buna gestionare, acestea vor trebui sa fie realizate de persoane publice situate cat mai aproape de consumatori si aceste persoane pot fi autoritatile locale, in conformitate cu organizarea administrativa a statului.

Multe elemente pledeaza in favoarea principiului potrivit caruia trebuie lasata piata sa furnizeze bunurile si serviciile. Intr-adevar, intreprinderile sunt constranse, pentru a supravietui, sa furnizeze produsele si prestatiile pe care le cer consumatorii; de altfel, concurenta intre intreprinderi ar trebuie sa asigure eficienta productiei lor de bunuri si servicii.

Exista situatii in care statul nu poate lasa jocului liber al concurentei intreaga responsabilitate a distribuirii resurselor. Este vorba de situatiile numite 'esecul pietei' , adica acelea in care pietele nu functioneaza foarte bine. Aceste situatii pot fi legate de productia anumitor bunuri si servicii speciale si anume:

In cadrul Contabilitatii Nationale, administratia este definita ca organismul ce produce bunuri si servicii necomerciale, respectiv furnizate gratuit sau la un pret mai mic decat costul lor de producere. Pentru a delimita campul de actiune al interventiei autoritatilor publice, se pot defini doua criterii de clasificare:

- mai intai, urmand logica economica, se pot distinge activitatile comerciale de cele necomerciale. Producerea acestora din urma genereaza un cost monetar, dar cel care beneficiaza de ele nu le suporta - in sensul de plata - direct sau integral. Astfel de bunuri si servicii sunt puse la dispozitia populatiei de catre o administratie - publica sau privata - care dispune de finantare, in general de tip fiscal;

- in al doilea rand, se face distinctia institutionala intre sectorul public si cel privat. Este considerat public orice organism ce depinde de oricare dintre esaloanele reprezentarii nationale.

In sistemul Conturilor Nationale intocmit in Romania de Comisia Nationala pentru Statistica, construit pe structura sistemelor institutionale, administratia publica, definita in categoria conturilor nationale nefinanciare, cuprinde unitatile institutionale a caror functie principala este de a produce servicii nedestinate pietei pentru colectivitate si de a efectua operatii de redistribuire a veniturilor publice. Resursele lor provin din prelevari sau varsaminte obligatorii efectuate de unitati apartinand altor sectoare economice

Organizarea politica a natiunii se refera numai la autoritatea Statului central si fixeaza, totodata, rolul nivelurilor intermediare. Corespondenta economica a structurii politice face distinctia dintre administratiile publice centrale si cele locale. Pentru a indeplini acest demers, trebuie sa se tina seama de organizarea politica a fiecarei tari in parte. In acest sens, daca Statul prezinta o structura federala - cum sunt Statele Unite ale Americii, Germania, dar si Elvetia, cu cantoanele sale - nivelurile locale ale puterii politice, administrative si, implicit, fiscale, au camp de actiune intins si dispun de o larga autonomie fata de puterile centrale. Ele dispun de bugete specifice importante si de largi puteri legislative si de reglementare.

In statele unitare - cum este cazul Romaniei - desi autoritatea organismelor publice este statuata prin Constitutie, descentralizarea, respectand legea fundamentala a tarii, legifereaza ca "Administratia publica in unitatile administrativ-teritoriale se organizeaza si functioneaza in temeiul principiilor autonomiei locale, descentralizarii serviciilor publice, eligibilitatii autoritatilor administratiei publice locale, legalitatii si consultarii cetatenilor in solutionarea problemelor locale de interes deosebit".

Administratia publica locala constituie un subsector al sectorului administratiilor publice, alaturi de administratia publica centrala si grupeaza comunitatile locale si organisme diverse ale administratiei locale.

Comunitatile locale cuprind unitatile administrativ-teritoriale (comunele, orasele, municipiile si judetele) in care se exercita autonomia locala si in care se organizeaza si functioneaza autoritati ale administratiilor publice locale, precum si unele organisme comunitare si regii, servicii de exploatare publica (de exemplu transportul urban, in comun, de calatori, furnizare de energie termica pentru populatie, alimentare cu apa, canalizare s.a).

De asemenea, in acest subsector sunt incluse si colaborarile si asocierile dintre autoritatile administratiei publice locale in vederea executarii anumitor lucrari sau furnizarii unor servicii publice

Este important de subliniat ca, potrivit Constitutiei Romaniei si legii organice de organizare a administratiilor publice locale, respectiv Legea nr.215/2001, serviciile publice locale sunt altele decat cele coordonate de prefect, ca reprezentant al Guvernului in plan local. Astfel, prefectul coordoneaza, in principal, serviciile publice deconcentrate ale ministerelor si ale celorlalte organe centrale din unitatile administrativ-teritoriale.

In baza principiului separatiei puterilor in stat, puterea executiva se regaseste in plan local in persoana prefectului, ca reprezentant al Guvernului in activitatea autoritatilor administratiei publice alese in unitatile administrativ-teritoriale (consiliile judetene, consiliile locale si primarii, respectiv presedintii consiliilor judetene), precum si in serviciile de specialitate ale ministerelor sau ale altor autoritati centrale organizate din unitatile administrativ-teritoriale; aceste "servicii publice de specialitate" sunt organizate in judete si se afla in subordinea directa a ministerului de resort, sunt conduse de persoane numite in functii de ministerul de resort, cu avizul prefectului.

Legea administratiei publice locale, nr.215/2001, care a inlocuit Legea nr.69/1991, reprezinta pentru colectivitatile locale legea de baza a organizarii si functionarii acestora. Potrivit acestei legi prin "colectivitate locala" se intelege totalitatea cetatenilor din unitatea administrativ-teritoriala respectiva, comunele, orasele si judetele fiind considerate persoane juridice.

Principiile constitutionale care stau la baza constituirii si functionarii administratiei publice locale se refera la:

- eligibilitatea autoritatilor;

- autonomia locala;

- descentralizarea serviciilor publice.

Reformele in domeniul administratiei publice locale trebuie sa se incadreze in procesul general de reforma a administratiei publice in perspectiva aderarii Romaniei la Uniunea Europeana, cum ar fi: regimul concesiunilor; dezvoltarea regionala si zonele defavorizate; proprietatea publica si regimul juridic al acesteia; realizarea unor servicii publice profesionale si neutre din punct de vedere politic, comparabile cu cele din tarile membre ale Uniunii Europene.