Riscul ratei dobanzii

Riscul ratei dobanzii

Bunurile comerciale, in majoritatea lor, prevad riscul ratei dobanzii ca legat de intermedierea financiara si ca o sursa a castigurilor bancare.

Practica ne-a demonstrat ca bancile finanteaza activitati pe termen lung pe seama pasivelor pe termen scurt, obtinand profit din diferenta rezultata din dobanda mare la activele pe termen lung si dobanda mica la pasivele pe termen scurt. Uneori, insa miscarile ratei dobanzii pot sa conduca la pierderi, chiar la insolvabilitatea bancii.

Pentru buna orientare a bancii, este necesar sa se stabileasca de catre manageri, limitele riscului ratei dobanzii pe care si-l asuma banca, in vederea miscarii consecintelor negative ce ar putea rezulta din miscarile ratei dobanzii.

Managementul activelor si pasivelor unei banci este prin natura sa o activitate imprecisa care necesita informatii substantiale privind rata dobanzii la active si pasive, scadentele acestora.

In tarile cu economie de piata dezvoltata, majoritatea institutiilor financiare, au ca prioritate imbunatatirea managementului activelor si pasivelor prin marirea calitatii si volumului datelor necesare in procesul luarii deciziilor.

Riscul ratei dobanzii insa, il reprezinta sensibilitatea rezultatelor financiare ale unei banci la schimbarile ratei dobanzii. El este consecinta activitatii de intermediere financiara

In functie de modul cum sunt structurate activele si pasivele bancii, se poate determina pozitia riscului ratei dobanzii.  Cel mai des utilizat exemplu este cel al unei banci care finanteaza active pe termen lung cu dobanda fixa din pasivele pe termen scurt sau cu dobanda variabila. Datorita faptului ca dobanda pe termen scurt este mai mica decat dobanda pe termen lung, o banca poate obtine profituri luand cu imprumut de pe piata cu termen scurt si dand cu imprumut pe piata cu termen lung.

O astfel de strategie se rasfrange asupra faptului ca banca isi asuma un risc al ratei dobanzii. Daca dobanda pe termen scurt creste, atunci creste si fondul costurilor atrase, in timp ce dobanzile castigate din activele pe termen lung raman relativ fixe. In acest caz, diferenta dintre castigul din active si costul pasivelor ar putea deveni negativa. Daca este pozitiva, este posibil ca venitul net din dobanzi al bancii sa nu fie suficient pentru acoperirea cheltuielilor generale, fapt ce ar conduce la pierderi care vor eroda capitalul.

In principal, pozitia riscului ratei dobanzii unei banci este determinata de masura in care activele si pasivele sale sunt in concordanta. Neconcordanta apare din nesincronizarea modificarilor dobanzilor la active si pasive. Daca are loc o ajustare a dobanzilor la active la o data diferita de cea a pasivelor, exista sigur o nepotrivire, o neconcordanta. Prin aceasta, demonstandu-se ca atat activele cat si pasivele sunt supuse riscului ratei dobanzii si sunt afectate de miscarile acesteia.

In economiile unde dobanzile sunt determinate pe piata, managerii activelor si pasivelor se confrunta cu efectele modificarii dobanzilor.

Strategia riscului ratei dobanzii, este fixata in principal, de Directia resurse si plasamente impreuna cu conducerea bancii. Strategia de fixare a ratei dobanzii este stabilita in functie de strategia de creditare, de atragere de fonduri si de ratele dobanzii practicate de celelalte banci.

v         Tehnici de masurare a riscului ratei dobanzii

Estimarea riscului ratei dobanzii, in multe dintre bancile comerciale, se face apreciind in ce fel anumite schimbari ale ratei dobanzii vor putea afecta castigurile bancare.

Intr-o banca obisnuita, dobanzile la pasive se restabilesc mai rapid decat la active, iar castigul din dobanzi creste daca dobanzile scad. De asemenea, castigul va scadea si atunci cand dobanzile vor creste. In cazurile mai putin obisnuite, se realizeaza contrariul, cand dobanzile la active se restabilesc mai repede decat la pasive, iar castigul din dobanzi cresc si va scadea cand scad.

In vederea stabilirii efectelor asupra viitoarelor casiguri rezultate din miscarile potentiale ale ratei dobanzii, un bun manager al activelor si al pasivelor utilizeaza anumite tehnici de masurare. Fiecare dintre aceste tehnici de masurare poate porni de la o ipoteza simplificata si ca urmare fiecare prezinta anumite limite. Pentru aceasta, este necesara o interpretare adecvata (de valoare) in vederea masurarii rezultatului riscului.

Astfel, unele informatii de baza constituie fundamentul tuturor tehnicilor de masurare. Deci, pentru masurarea riscului ratei dobanzii, esentiale sunt acuratetea si actualitata informatiilor referitoare la termenle de ajustare a dobanzzilor la active si pasive. Daca se cunoaste momentul cand dobanziile la active si pasive pot suferi modificari, determinarea marimii riscului ratei dobanzii constituie elementul esential.

Una dintre tehnicile de masurare frecventa o constituie utilizarea unui raport in care sunt prezentate aceste informatii de baza. Raportul respectiv, prezinta activele si pasivele ale caror dobanda poate fi restabilita in cadrul unor perioade de timp viitor. Aceasta poarta numele de raportul GAP asupra ratei dobanzii.

Astfel de rapoarte GAP se utilizeaza in vederea estimarii modificarilor potentiale ale venitului net din dobanzi pe un teremen scurt, in general, primele trimestre ale anului urmator. Uneori, aceste rapoarte pot fi imprecise sau chiar gresite, ceea ce ar conduce la tragerea unor concluzii false.

In vederea prevenirii deficientelor rapoartelor GAP, au fost dezvoltate numeroase proceduri. Rezultatele cele mai bune in acest sens au fost obtinute prin utilizarea simularilor pe calculator. Astfel, simularile cele mai bune proiecteaza castigurile ce se obtin din dobanzi printr-o varietate de scenarii ale ratei dobanzii. Acestea nu trebuie sa fie prea complexe sau extinse.

Totodata s-au creat modele simple, dar foarte eficiente in vederea utilizarii computerelor personale. Astfel de modele se folosesc tot de informatiile luate din rapoartele GAP, numai ca ele ofera in plus posibilitatea de a utiliza informatii privind ratele curente ale dobanzii asociate activelor si pasivelor existente. Pornind de aici, la care putem adauga previziunile asupra viitoarelor rate ale dobanzii, modelele anticipeaza viitorul castig obtinut din dobanzi intr-o varietate de scenarii privind rata viitoare a dobanzii.

O instabilitate si un inalt nivel al ratei dobanzii conduc la cresterea complexitatii managementului portofoliului financiar.

Riscul mare al ratei dobanzii a facut ca strategia de management al activelor si pasivelor bancare sa devina o problema de o importanta deosebita pentru bancile comerciale.

Sunt si banci care au dat dovada de incetineala in adoptarea tehnicilor de control a riscului ratei dobanzii in condiitile in care este un fapt dovedit faptul ca bancherii trebuie sa caute noi tehnici de management a riscurilor in vederea supravietuirii intr-un mediu din ce in ce tot mai competitiv.

Obiectivul managementului activelor si pasivelor este de a maximiza castigul actionarilor bancii, prin mentinerea riscului la un nivel cat mai acceptabil, care se realizeaza prin coordonarea managementului lichiditatii, managementului investitiilor, managementului creditelor si managementului pasivelor. Este necesara aceasta coordonare, deoarece ratele fluctuante si inalte ale dobanzii pot afecta drastic venitul net al dobanzii obtinute din gestionarea instrumentelor purtatoare de dobanzi.

In vederea implementarii unui program de management al activelor si pasivelor, este necesar parcurgerea etapelor:

mai intai, bancherul trebuie sa hotarasca lungimea orizontului de planificare;

apoi se trece la estimarea riscurilor si castigurilor ce pot rezulta din aplicarea variantelor alternative de program ce aduce castiguri maxime actionarilor bancii, in conditiile in care se mentine un nivel acceptabil de risc.

Greselile cele mai mari in implementarea managementului activelor si pasivelor, sunt legate de previzionarea riscurilor in cadrul programelor alternative. Astfel, riscul ratei dobanzii este cel mai dificil de apreciat dintre riscurile din cadrul programelor amintite.

Riscul ratei dobanzii are doua componente:

- riscul venitului. Acesta ar insemna riscul obtinerii unor pierderi in ce priveste venitul net din dobanzi, datorita faptului ca miscarile ratelor dabanzii la imprumuturile luate nu sunt perfect sincronizate cu cele ale imprumuturilor acordate;

- riscul investitiei. Acesta este riscul producerii unor pierderi in patrimoniul net ca rezultat al unor schimbari neasteptate ale ratei dobanzii. Patrimoniul net reprezinta diferenta dintre valoarea de piata a activelor si cea a pasivelor care nu intra in componenta capitalului.

Efectul unei cresteri nesteptate a ratei dobanzii asupra patrimoniului net sau a venitului net din dobanzi corespunde riscului de investitie sau riscului venitului.

O strategie buna de management a activelor si pasivelor, va reduce ambele componete ale riscului.