Riscul de creditare

Riscul de creditare

Riscul de credit poate fi definit ca riscul ca dobanda, creditul sau ambele sa nu fie rambursate la scadenta sau sa fie rambursate partial. Acest risc este specific bancilor a caror functie importanta in economie este creditarea.

Incapacitatea de rambursare este fie rezultatul unui decalaj intre venituri si cheltuieli, riscul fiind ca venitul viitor sa se diminueze sau sa dispara, fie necinstea imprumutatului, care este un risc dificil de apreciat de catre banca care nu dispune de informatii suficiente pentru a anticipa un astfel de comportament.

In cazul intreprinderilor, incapacitatea de rambursare a creditului este cauzata de mediul inconjurator (factorii exogeni de natura economica, politica, sociala si situatia ramurii in care aceasta activeaza) sau din cauza unor factori endogeni: calitatea si moralitatea managementului, incapacitatea de a se adapta pietei sau noului in materie de brevete, inventii si inovatii, timpul in care se incaseaza creantele de la beneficiari si care poate determina dereglari in productie si deci blocaje financiare .

Prevenirea riscului de credit

Diversificarea domeniilor in care actioneaza banca permite mentinerea riscului de credit in limite controlabile. Divizarea riscurilor se face mai intai intre persoanele fizice si cele juridice, banca fixandu-si plafoane de credite, repartizeaza riscurile acordand credite atat producatorilor mari, cat si celor mici, lucrand cu sectoare de activitate diferite si avand o repartitie teritoriala cat mai ampla.

Masurarea riscului de credit

Se realizeaza stabilirea unei limite maxime a activelor cu risc fata de fondurile proprii ale bancii prin determinarea raportului de solvabilitate (norma Cooke), apoi evaluarea periodica a portofoliului de credite si constituirea de provizioane specifice de risc, care impune evaluarea performantelor financiare ale tuturor clientilor pe baza bilanturilor contabile. In urma evaluarii performantelor financiare ale clientilor, creditele vor fi incluse in una din urmatoarele categorii[2]:

standard - categoria A: cuprinde clientii a caror performante economice si financiare sunt foarte bune si permit achitarea la scadenta a dobanzii si a ratelor. Totodata, din analiza efectuata rezulta ca se prefigureaza mentinerea si in perspectiva a performantelor financiare la un nivel ridicat;

in observatie - categoria B: performantele financiare sunt bune sau foarte bune, dar nu pot mentine acest  nivel in perspectiva mai indelungata;

substandard - categoria C: performantele financiare sunt satisfacatoare, dar au o evidenta tendinta de inrautatire;

indoielnic - categoria D: performanta financiara este scazuta si cu o evidenta ciclicitate la intervale scurte de timp;

pierdere - categoria E: performantele financiare arata pierderi si exista perspective clare ca nu pot fi platite nici ratele, nici dobanzile. 

Serviciul datoriei, respectiv capacitatea agentului economic de a rambursa creditele la scadenta si a plati dobanzile datorate la termenele stabilite, va fi apreciat ca:

- bun - in situatia in care ratele si dobanzile sunt platite la scadenta cu o intarziere maxima de 7 zile;

- slab - in situatia in care ratele si dobanzile sunt platite cu o intarziere de pana la 30 de zile;

- necorespunzator - in situatia in care ratele si dobanzile sunt platite cu o intarziere de peste 30 de zile.

Pentru persoanele fizice, clasificarea portofoliului de credite se face in functie de serviciul datoriei astfel:

categoria A - foarte bun - clientul nu are rate si/sau dobanzi restante;

categoria B - bun - clientul a inregistrat accidental rate sau dobanzi restante pe perioade de pana la maximum 7 zile;

categoria C - slab - clientul are o rata si dobanzile aferente restante de pana la 30 de zile;

categoria D - foarte slab - clientul are doua rate si dobanzile aferente restante;

categoria E - necorespunzator - clientul are peste doua rate si dobanzile aferente restante.