Bugetul ca instrument financiar

Bugetul ca instrument financiar

Bugetul de stat este o categorie fundamentala a stiintei finantelor, legata de existenta statului si a mecanismului pietei.

Aspectul formal al bugetului de stat ramane, in economia moderna, o chestiune literalmente secundara, deoarece conceperea si utilizarea lui ii confera pozitia de instrument financiar de predictie si planificare macroeconomica.

Bugetul de stat are un rol complex care include mai multe componente: financiara si economica, alocativa, redistributiva si de reglare.

Rolul financiar se refera la formarea si utilizarea resurselor financiare necesare statului in exercitarea functiilor sale.

Rolul economic se refera la influentarea dezvoltarii economico-sociale, respectiv la stimularea sau franarea  proceselor si fenomenelor economice. Bugetul de stat detine o pondere insemnata in mecanismul de autoreglare a sistemului economiei nationale, mecanism in care, impreuna cu parghiile bugetare, se regasesc si cele monetare si cele ale pietelor muncii, capitalurilor, bunurilor si serviciilor, precum si cele ale pietei valutare.

Rolul alocativ se refera la finantarea serviciilor publice, decurgand din functiile pe care si le asuma statul.Continutul acestui rol consta in repartizarea resurselor fiecarui an bugetar pe destinatii ce rezulta din indeplinirea functiilor statului ca institutie suprastructurala, dar, cel putin partial, si din patura sa de agent economic.

Rolul redistributiv are in vedere utilizarea unor parti din produsul intern brut mobilizate prin impozite si taxe si distribuite prin intermediul cheltuielilor pe care le face statul. Continutul acestui rol consta in deplasarea unor cote de putere de cumparare intre componentele structurale ale societatii in general, respectiv ale economiei in particular.

Rolul de reglare se refera la infaptuirea politicii economice a statului, adica la sustinerea sau promovarea unor actiuni prin insesi orientarile bugetului sau, dimpotriva, la descurajarea unor activitati. Acest rol se realizeaza atat prin veniturile sau cheltuielile bugetului, cat si prin soldul acestuia.

Instrumentele fiscale cum sunt cotele de impunere, deducerile si scutirile, termenele de plata, esalonarea sarcinii anuale pe scadente subanuale, precum si tipurile de impozite in functiune sunt modalitati prin care se pot stimula sau frana activitatile economice, se poate relansa dinamica acestora in ansamblu, pe domenii/ramuri sau pe zone/regiuni geografice.