Ridicarea documetelor originale de catre organele de control financiar

Ridicarea documetelor originale de catre organele de control financiar

Acest procedeu se foloseste in situatia in care exista riscul ca unele documente sa fie sustrase sa distruse de catre cei interesati, mai ales daca ele reprezinta singurul mijloc de dovedire a unor nereguli constatate sau exista riscul ca aceste documente sa fie modificate ori completate cu mentiuni suplimentare fata de cele constatate initial.

De asemenea, se recurgea la ridicarea documentelor originale si atunci cand acestea prezinta corecturi si stersaturi neadmise de normele legale, ori atunci cand semnaturile si sigiliile de pe ele sunt indoielnice sub aspectul autenticitatii, ceea ce impune continuarea cercetarilor prin intermediul expertizelor grafologice.

In toate aceste situatii, documentele originale ridicate de organele de control sunt inlocuite cu copii certificate de organul de control si de conducerea entitatii verificate. Pe aceste copii se mentioneaza obligatoriu locul unde se afla documentele originale, organul care le-a ridicat si calitatea acestuia sau se intocmeste un proces verbal de predare-primire a acestor documente.

Acesti termeni se refera, in principal, la: capital propriu, fonduri proprii, expunere bruta, expunere neta, expunere mare, un singur debitor, entitate de risc, grup, persoane aflate in relatii speciale cu banca.

Principalele reglementari pentru diminuarea riscului de credit se refera la:

a) nivelul unei expuneri mari nu poate depasi 25 % din fondurile proprii ale bancii (conform articolului 9 din Normele B.N.R. nr. 12/2003 privind supravegherea solvabilitatii si expunerile mari ale institutiilor de credit, publicate in Monitorul Oficial nr. 51 din 21 ianuarie 2004);

b) suma totala a expunerilor mari nu poate depasi de 8 ori nivelul fondurilor proprii ale bancii, o expunere mare reprezinta ca valoare cel putin 10 % din fondurile proprii ale bancii. Toate expunerile mari sunt raportate Bancii Nationale a Romaniei.

c) Regiile autonome pot contracta credite in proportie de cel mult 20 % din veniturile brute realizate in anul precedent sau pot emite titluri negociabile pe piata in aceeasi limita pentru acoperirea cheltuielilor curente, atunci cand mijloacele acestora sunt insuficiente in decursul unui an;

d) valoarea totala a imprumuturilor angajate de autoritatile administratiei publice locale nu poate depasi 5 % din totalul veniturilor estimate a fi incasate de acestea pe durata anului fiscal in care se face imprumutul (venituri curente, venituri din capital si venituri cu destinatie speciala);

e) creditele (expunerea totala) pentru persoanele aflate in relatii speciale cu banca nu vor putea depasi 20 % din fondurile proprii ale bancii, iar la acordarea lor se vor aplica prevederile Normelor Bancii Nationale a Romaniei privind limitarea riscului de credit al bancilor;

f) constituirea fondului pentru riscuri bancare generale, in limita a 1 % din soldul activelor purtatoare de riscuri specifice activitatii bancare, existent la sfarsitul anului, in scopul administrarii si a riscului general de credit rezultat din ansamblul activitatii de creditare.

Totodata, conform Legii privind activitatea bancara articolul 24, litera d, bancile comerciale vor organiza functionarea Comitetului de administrarea riscurilor ca organ de sinteza consultativ care urmareste permanent riscul si toate pozitiile de bilant, in special riscul lichiditatii, riscul de credit, riscul ratei dobanzii, riscul de capital si riscul valutar. Pentru limitarea riscului de credit, Comitetul de administrare a riscurilor acorda o atentie deosebita gestionarii imprumuturilor mari, sistemului de urmarire si control al intregului portofoliu de credite, limitelor maxime de expunere pe ramuri, clienti, tipuri de credite, constituirii de provizioane, corelate cu calitatea in evolutie a creditelor acordate si cu dobanzile neincasate.

O alta reglementare importanta pentru gestionarea riscurilor bancare o constituie cea privind organizarea si functionarea la BNR a Centralei Riscurilor Bancare. Aceasta (CRB) reprezinta un centru de intermediere care gestioneaza, in numele bancii centrale, informatia de risc bancar pentru scopurile utilizatorilor, in conditiile pastrarii secretului bancar.

Informatia de risc bancar, potrivit reglementarii, cuprinde datele de identificare a unui debitor si operatiunile in lei si in valuta prin care bancile se expun la risc fata de acel debitor, respectiv:

- acordarea de credite;

- asumarea de angajamente de catre banca, in numele debitorului, fata de o persoana fizica sau juridica nebancara;

- asumarea de angajamente de catre banca in numele debitorului, fata de alta banca.

Prin aceasta reglementare sunt definite cateva notiuni care sunt relevante pentru importanta functionarii Centralei Riscurilor Bancare. Astfel:

- riscul individual reprezinta suma valorilor operatiunilor raportate la CRB de catre o persoana declaranta pentru un debitor; acest risc reprezinta expunerea unei banci fata de un debitor si se determina de persoana declaranta;

- persoana recenzata reprezinta debitorul, respectiv persoana fizica sau juridica inscrisa in baza de date a CRB;

- riscul global este suma riscurilor individuale raportate de toate persoanele declarante pentru aceeasi persoana recenzata;

- persoanele declarante sunt centralele bancilor, persoane juridice romane si sucursalele din Romania ale bancilor straine;

- persoana acreditata este angajatul autorizat de conducerea persoanei declarante sa transmita si sa receptioneze la Centrala Riscurilor Bancare informatiile de risc bancar.

Importanta functionarii Centralei Riscurilor bancare rezida in aceea ca poate transmite oricarei persoane declarante informatii referitoare la creditele restante pe ultimii 2 ani si informatii referitoare la riscul global, pentru fiecare debitor. Aceste informatii sunt oferite in termen de cel mult o zi bancara, de la data primirii cererii de consultare a bazei de date a CRB, ceea ce are o mare insemnatate in selectarea clientilor si limitarea riscului de creditare.

Dintre masurile adoptate de Banca Nationala a Romaniei, in vederea imbunatatirii calitatii prudentiale bancare se remarca:

- politica prudenta in autorizarea de noi banci

- cresterea exigentei in sanctionarea bancilor

- continuarea perfectionarii profesionale a supraveghetorilor bancari

- implementarea si perfectionarea unui sistem de avertizare timpurie, care in decursul anului 2000 s-a transformat intr-un sistem uniform de rating bancar si avertizare timpurie.

4. Monitorizarea creditelor sensibile

Creditele sensibile sunt cele detinute de clientii identificati prin urmatoarele caracteristici:

a) degradarea situatiei financiare prin:

- probleme survenite in activitatea firmei sau a altor entitati ale grupului din care face parte clientul cu risc de contaminare;

- evolutie negativa a pietei;

- schimbarea conducerii sau a actionarului principal;

- probleme sociale;

- conduita tranzactionala necorespunzatoare (litigii comerciale, titluri executorii);

- politici periculoase (supra-stocaje, dezechilibre financiare mai mari decat echivalentul cifrei de afaceri medii lunare realizate pe baza ultimului exercitiu financiar sau mai mult de echivalentul profitului net anual etc.).

b) inregistarea de restante si necesitatea provizionarii angajamentelor.

Monitorizarea creditelor sensibile se face, in prima faza, de catre consilierii de clientela, prin vizitele efectuate la clienti sau intalnirile cu acestia, intocmindu-se un raport de intalnire. Lunar, toate aceste rapoarte sunt prezentate celulei de urmarire si controlorilor de risc, care supravegheaza evolutia creditelor sensibile si intocmesc trimestrial fise de risc pentru Centrala bancilor. Aceasta analizeaza si valideaza propunerile pentru trecerea unui credit din categoria "sensibil" intr-una din categoriile "sanatos" sau "neperformant".

Evaluarea situatiei clientilor se face pe baza informatiilor din interiorul bancii, vizitelor la client efectuate de consilierii de clientela sau a informatiilor financiare din situatiile depuse la Administratia financiara. Verificarea garantiilor constituite urmaresc legalitatea acestora, gradul de acoperire a angajamentelor clientului, valabilitatea politelor de asigurare, existenta si mentinerea integritatii fizice si functionale a garantiilor materiale (ipoteci si garantii reale mobiliare).

Activitatea de urmarire a creditelor acordate are drept scop cunoasterea si actionarea in sensul limitarii/diminuarii riscurilor la care este expusa banca  drept urmare a derularii activitatii de creditare, inc

Practica unor organe de control de a ridica documentele originale (arhiva entitatii controlate), in vederea analizarii lor la sediul organului de control nu este un procedeu al verificarii documentare.

Daca nu exista riscul sustragerii, distrugerii sau falsificarii acestor documente, sau daca ele nu reprezinta singura proba juridica, acestea nu se ridica de organul de control, dar se pot ridica copii dupa aceste documente sau se solicita entitatii controlate sa intocmeasca unele situatii de control pe baza acestor documente. Toate acestea servesc la sustinerea constatarilor controlului si, ca urmare, se semneaza de reprezentantii entitatii controlate.