Finante
Politica financiara - domeniile de manifestare - cheltuieli cu servicii generalePOLITICA FINANCIARA - DOMENIILE DE MANIFESTARE - CHELTUIELI CU SERVICII GENERALE DOMENIILE DE MANIFESTARE In domeniul cheltuielilor publice, politica financiara prezinta urmatoarele obiective: 1. Dimensionarea cheltuielilor publice 2. Stabilirea destinatiei cheltuielilor publice pentru realizarea obiectivelor economice sociale etc. 3. Realizarea cheltuielilor publice in conditii de eficienta 4. Atingerea scopurilor propuse prin efectuarea cheltuielilor publice In domeniul resurselor financiare publice: Politica financiara trebuie sa urmareasca coordonatele: a. volumul resurselor financiare b. provenienta resurselor financiare c. metodele de prelevare utilizate d. utilizarea impozitelor si taxelor ca parghii economico-financiare e. modalitatile de prelevare a veniturilor f. necesitatea tinderii catre echilibrul financiar g. analiza oportunitatii aplicarii la imprumuturi SISTEMUL CHELTUIELILOR PUBLICE Cheltuielile publice reprezinta un concept financiar al carui continut il reprezinta exprimarea in forma baneasca, a relatiilor economico-financiare, aparute intre stat pe de o parte si persoanele fizice si juridice pe de alta parte , cu ocazia folosirii resurselor financiare ale statului si in scopul exercitarii functiilor si atributiilor acestuia. Conceptul de cheltuieli publice este legat de indeplinirea functiilor de alocare a finantelor publice si anume de componenta ei privind repartizarea si utilizarea resurselor financiare ale statului. Din punct de vedere al continutului economic , cheltuielile publice pot reprezenta: 1. un consum definitiv de produs intern brut (cheltuieli curente) 2. avansare de produs intern brut(cheltuieli de capital) In sfera de cuprindere a acestor cheltuieli se include, dupa criteriul institutiei ce le efectueaza:
finantate din bugetul de stat finantate din bugetul asigurarilor sociale de stat finantate din fonduri speciale (bugetare sau extrabugetare)
Cheltuieli publice pot fi structurate si dupa criteriul sursei formale de finantare:
Toate aceste criterii de structurare a cheltuielilor publice au in vedere continutul lor. Din acest continut rezulta deosebirea intre cheltuielile publice si cele bugetare.
Sfera cheltuielilor publice o include pe cea a cheltuielilor bugetare, adica acestea din urma sunt parte a celor dintai si le include numai pe cele efectuate din bugetul de stat, din bugetele locale si din bugetul asigurarilor sociale de stat. Cheltuielile publice le include pe acestea si in plus pe cele efectuate din fonduri extrebugetare . Cheltuielile bugetare se efectueaza si pe baza altor surse financiare decat creditele bugetare. CRITERII DE CLASIFICARE A CHELTUIELILOR PUBLICE
cheltuieli ale ministrelor, cheltuieli ale institutiilor publice autonome sau subordonate, cheltuieli ale unitatilor administrativ- teritoriale.
cheltuieli efective ce reprezinta plati pentru asigurarile aprovizionarilor cu bunuri si servicii, a institutiilor public implicand o contraprestatie cheltuieli de transfer corespunzatoare unei translatii de fonduri de la un sector la altul sau de la o categorie de cetateni la alta fara contraprestatie
curente ce asigura bunurilor mers al activitatii serviciilor publice si se refera la dotarile materiale si plata salariatilor; sunt consumatoare de venit de capital reprezinta plati pentru investitii; se materializeaza in bunuri durabile si sunt creatoare de produs intern brut. CHELTUIELI CU SERVICII GENERALE Factorii de care depind aceste cheltuieli sunt marimea si structura aparatului de ata, nivelul salarizarii functiilor publice, factorii sociali, inzestrarea tehnica etc. Finantarea cheltuielilor se face din buget, din venituri proprii , din donatii si prin credite externe. Principalele categorii de cheltuieli sunt cele curente incluzand salarii si cheltuieli administrative si gospodaresti si cele de capital incluzand constructii, dotari, informatie, mijloace de transport etc. CHELTUIELI CU APARAREA Una din functiile importante ale statului este functia de aparare, pentru indeplinirea careia statul efectueaza cheltuieli publice militare. Se include in aceasta categorie: 1.cheltuieli privind intretinerea si functionaarea armatei 2. cercetarea stiintifica militara 3. experientele intretinerii bazelor militare 4. participarea la blocuri militare, la razboaie 5. cheltuieli privind lichiditatea urmarilor razboaielor Teoria financiara grupeaza aceste cheltuieli in cheltuieli directe si indirecte. Cheltuielile directe
vizeaza intretinerea armatei in Cheltuielile indirecte sunt legate de indepartarea consecintelor, razboaielor, plata datoriei publice contractate in scopuri militare, plata despagubirilor de razboi; subventiilor acordate sinistratiilor de razboi, pensii acordate urmasilor. Aceste cheltuieli militare se compun din:1.cheltuieli curente pentru functionare si intretinerea armatei 2. cheltuieli de capital pentru modernizarea sau pentru investitii in domeniu . Cheltuielile militare reprezinta o categorie aparte deoarece apararea nationala este greu de apreciat in mod obiectiv, generand puncte de vedere divergente asupra oportunitatii acestor cheltuieli. CHELTUIELI DIPLOMATICE Aceste cheltuieli spre deosebire de celelalte categorii de cheltuieli sunt cheltuieli ocazionate de plata remuneratiilor personalului, reprezentantelor deschise in strainatate, achizitionarea bunurilor si serviciilor necesare bunei functionari a acestora. In majoritate sunt cheltuieli in valuta influentand situatia balantei de plati. Prin natura lor sunt cheltuieli defunctionare si intr-o mai mica masura cheltuieli pentru investitii. Volumul cheltuielilor bugetare alocate acestui domeniu depinde de extinderea relatiilor diplomatice, de numarul ambasadelor si reprezentantelor din strainatate, frecventa consultarilor ministeriale si guvernamentale, precum si de sarcinile asumate. CHELTUIELILE PUBLICE MODERNE Pe masura ce statul si-a asumat tot mai multe sarcini, cheltuielile publice finantate s-au diversificat alaturandu-se celor traditionale, noi categorii de cheltuieli publice dintre care: 1. cheltuieli social culturale 2. cheltuieli economice 3. cheltuieli cu datoria publica Cheltuielile social culturale se refera la :invatamant, cultura, culte, actiuni sportive si de tineret, sanatate si securitate sociala. Sursele de finantare a cheltuielilor destinate actiunilor social-culturale sunt: publice, private, interne si externe. Aceste fonduri provin din bugetul de stat , din cotizatii sau contributii suportate de persoane fizice sau juridice, din fonduri proprii ale intreprinderilor publice sau private, din veniturile realizate de institutii social-culturale, din veniturile populatiei, din ajutorul financiar extern, din fondurile organizatiei fara scop lucrativ. CHELTUIELI PUBLICE PENTRU INVATAMANT Sunt considerate cheltuieli cu invatamantul cele efectuate in cadrul sau prin intermediul institutiilor de educatie scolara sau al formelor exterioare de educatie. Primele se adreseaza generatiilor tinere si se finalizeaza cu formarea profesionala , iar celelalte servesc educarii si formarii adultilor. Volumul cheltuielilor alocate invatamantului se afla in stransa dependenta de numerosi factori: 1. demografici care conditioneaza numarul populatiei scolare 2. economici care determina evolutia invatamantului sustinandu-l financiar 3. sociali-politici care stau la baza formularii optiunilor si fundamentarea politicilor in domeniu Cheltuielile publice cu invatamantul se vor grupa in: 1.cheltuieli curente 2. cheltuieli de capital necesare finantarii investitiilor Finantarea cheltuielilor pentru invatamant se realizeaza din diferite surse: bugetul de stat chirii donatii si sponsorizari bugetul local fonduri externe rambursabile sursele proprii ale institutiilor de invatamant CHELTUIELI PENTRU CULTURA SI ARTE Institutiile de cultura finantate din resurse publice servesc la cresterea investitiilor in capital uman. Institutiile cu caracter cultural de interes public national sunt finantate prin alocatii bugetare. De asemenea, acestea se pot autofinanta prin valorificarea bunurilor culturale ceea ce face ca aceste cheltuieli sa intre in categoria celor cvasipublice. CHELTUIELI PENTRU SANATATE Acestea sunt destinate intretinerii si functionarii institutiilor sanitare precum si finantarii unor actiuni de prevenire a imbolnavirilor , evitare a accidentelor, de educatie sanitara. Sistemele principale de finantare a sanatatii sunt: 1. sistemul german 2. sistemul englez Sistemul german se bazeaza pe cotizatii obligatorii suportate in parti egale de salariati si de intreprinderi. Cotizatiile sunt mobilizate de institutii speciale (case de asigurari pacientii nu platesc nimic pentru consultatii deoarece casele de asigurari incheie contracte cu prestatorii si suporta cheltuielile respective exista o separare intre sistemul ambulatoriu sau privat si cel spitalicesc saupublic prezinta autonomie este specializat si permite concurenta Sistemul englez: ofera ingrijiri medicale gratuite pentru toti indivizii statul finanteaza integral ocrotirea sanatatiiprin sistemul national de sanatate resursele financiare provin din impozite pacientii nu platesc nimic dar au obligatia sa se inscrie la un medic. Principalele surse de finantare: alocatiile bugetare cotizatiile membrilor asigurati si angajatorilor venuturile populatiei donatiile provenite de la societatile de binefacere ajutorul extern din partea unor organizatii specializate Sursele destinate cheltuielilor pentru ocrotirea sanatatii servesc la intretinerea si functionarea institutiilor sanitare, pentru plata salariilor, pentru hrana bolnavilor, reparatii si cheltuieli gospodaresti. CHELTUIELI CU SECURITATEA SOCIALA Din aceasta categorie fac parte asigurarile sociale, asistenta sociala, indemnizatii si ajutoare si alte tipuri de cheltuieli. Componenta cea mai importanta o constituie asigurarile sociale de stat finantate exclusiv prin contributia cetatenilor care sunt solidari in finantarea anonima, spre deosebire de asigurarile sociale facultative care sunt contracte individuale si reprezinta cumpararea unor drepturi pentru cetateni. Sumele acordate ca asigurari sociale reprezinta transferuri bugetare catre cetateni. Deosebirea de continut intre termenul de securitate sociala si protectie sociala consta in aceea ca securitatea sociala se refera la sprijinirea unor anumite categorii de indivizi , iar protectia sociala se refera la ansamblul actiunilor si masurilor economico-sociale initiate de stat pentru a garanta membrilor societatii aparare fata de fenomene si actiuni care se rasfrang nefavorabil asupra lor. CHELTUIELI CU ACTIUNI ECONOMICE In aceasta categorie de cheltuieli pot fi incluse: chletuielile pentru dezvoltarea sectorului conomic de stat cheltuieli pentru acordarea de subventii si alte avantaje intreprinzatorilor privati cheltuieli cu cercetarea in domeniul economic Cheltuielile publice pentru sectorul economic de stat se concretizeaza in investitii pentru crearea de intreprinderi de stat noi, finantarea participarii statului la intreprinderi mixte, finantarea activitatii curente a intreprinderilor, finantarea actiunilor de modernizare si reutilare a intreprinderilor nationalizate. In momentul in care activitatile derulate in sectorul de stat contribuie la cresterea sferei de bunuri , ele au un efect pozitiv asupra economiei. Masurile luate de catre stat in vederea finantarii activitatilor private vizeaza sustinerea autofinantarii atunci cand interesul intreprinzatorului pentru aceste activitati scade . In acest context statul participa la finantarea sectorului privat prin lansarea de comenzi de bunuri si servicii, prin degrevari fiscale si subventii.
|