Plasamente bancare si monetare

PLASAMENTE BANCARE SI MONETARE

Sa presupunem ca dispunem de o suma de bani. Modul cel mai la indemana cand nu știi ce sa faci cu ei, dar nici nu vrei sa-i cheltuiești este sa ii depui la o banca, unde sa fie in siguranța și sa mai existe și un caștig de pe urma plasarii lor - și anume dobanda. Dobanzile nu mai sunt la fel de "atragatoare" ca in urma cu cațiva ani, asa ca ceea ce poate spera un deponent este cel mult o conservare a economiilor (in cazul in care dobanzile depașesc inflația) și nu o multiplicare a acestora.

Sistemul bancar in Romania

Desi exista persoane neincrezatoare in bancile romanesti, dupa cele cateva falimente din trecut, trebuie stiut faptul ca acum bancile sunt mult mai strict verificate si in consecinta, mai sigure. In prezent in Romania sunt autorizate sa functioneze 41 de banci comerciale [1], iar Banca Nationala a Romaniei (BNR) este responsabila cu autorizarea, reglementarea si supravegherea prudentiala a acestora, astfel incat banii deponentilor sa fie in siguranta. Bancile comerciale sunt obligate sa indeplineasca anumite conditii (nivelul minim al capitalului reglementat prin lege, existenta unor rezerve obligatorii, etc.) si isi desfasoara activitatea dupa reguli bine stabilite. Cu toate acestea, riscul aferent depozitelor bancare, desi redus, nu este nul. Bancile sunt societati comerciale care pot desfasura activitati profitabile sau in pierdere, ajungand in situatii dificile sau chiar de faliment. In plus, avand in vedere ca depind de increderea deponentilor, sunt mult mai sensibile la zvonuri (chiar si nefondate) si informatii eronate, care pot deteriora imaginea si implicit profitabilitatea unei banci. Banii unui deponent pot fi protejati daca se incadreaza in plafonul stabilit de Fondul de Garantare a Depozitelor in Sistemul Bancar (32 de banci participante), care a fost infiintat exact in acest scop. Astfel, in cazul in care o banca da faliment, Fondul va da inapoi banii depusi la acea banca, dar numai daca suma este mai mica decat suma garantata.

Ca sa fie protejat total, deponentul poate alege sa-si depuna banii la mai multe banci, fiecare suma trebuind sa se situeze sub plafonul de garantare. Astfel in cazul putin probabil in care toate bancile la care deponentul are bani sa dea faliment, el isi va recupera toti banii. Insa, indiferent daca depozitele sunt in lei sau in valuta , sau au fost cumparate certificate de depozit de la aceeasi banca, toate sumele sunt transformate in lei, inclusiv dobanzile cuvenite, se aduna si suma rezultata trebuie sa se incadreze in plafonul garantat pentru a se primi toti banii inapoi.

Fondul de Garantare dispune de acesti bani astfel : toate bancile care atrag bani de la populatie sunt obligate sa plateasca la Fondul de Garantare o contributie, care se stabileste ca procent din sumele atrase de la persoanele fizice si care poate fi majorata in functie de necesitati. In perioadele in care nu are de platit compensatii, Fondul investeste banii colectati de la banci in principal in titluri de stat, pentru ca sunt cele mai sigure plasamente si pot fi rapid vandute in caz de necesitate.

Cum se alege banca?

Ar trebui evaluati mai multi parametri atunci cand suntem pusi in situatia sa alegem o banca : nivelul dobanzilor oferite, imaginea si reputatia bancii in piata, actionariatul bancii, soliditatea si capacitatea financiara. Acest lucru nu presupune ca trebuie sa ne orientam numai spre banci cu traditie si cu un numar mare de sucursale; pot aparea banci noi, mai mici, dar mai dinamice, care sa prezinte o oferta interesanta. Se recomanda totusi, ca in cazul detinerii unei sume mai mari de bani, aceasta sa fie plasata in mai multe banci.

In primul rand trebuie sa stabilim de ce bani dispunem si pentru ce perioada ii putem plasa la o banca. Termenele practicate de cele mai multe banci sunt de 1, 3, 6, 9 , 12 luni, 2 ani si 3 ani. Urmatorul pas ar fi de strans oferte de la cat mai multe banci. Primul termen de comparatie este dobanda oferita, dar importante sunt si comisioanele. Un alt termen de comparatie este suma minima pentru constituirea unui depozit; poti sa mergi cu 1000 ron la o banca si sa constati ca suma nu este suficienta pentru constituirea unui depozit si sa faci drumul degeaba. Apoi ar mai trebui sa avem in vedere modalitatea de economisire. Putem opta pentru un depozit in lei sau in valuta, pentru o scadenta care ne avantajeaza. Astfel ca putem opta pentru plata lunara a dobanzii, sau la scadenta. In cazul in care ne retragem banii inainte de scadenta, vom pierde dobanda (practic, vom primi dobanda la vedere care este nesemnificativa in raport cu cea la depozite). In plus, putem alege capitalizarea automata a dobanzii si, in acest caz, la scadenta, banca va constitui pentru noi un nou depozit pe aceeasi perioada de timp, dar la suma depusa initial se va adauga si dobanda cuvenita.

Un alt produs bancar cu o larga utilizare este certificatul de depozit emis de o banca. Aceste titluri se adreseaza atat persoanelor fizice, cat si celor juridice. Practic, este vorba de un credit luat de banca pe un anumit termen de la cel care cumpara un certificat. Detinerea unui astfel de titlu atesta faptul ca am depus o suma de bani si, la scadenta, putem incasa atat suma depusa, cat si dobanda aferenta. Un avantaj fata de depozitul clasic il constituie faptul ca, in cazul in care dorim sa ne retragem banii inainte de scadenta, putem obtine totusi o parte din dobanda, in functie de momentul rascumpararii.

Certificatele de depozit au valoare fixa (ca de exemplu 100 de lei), iar din acest punct de vedere aceste titluri sunt de fapt depozite standardizate. In consecinta, putem face un depozit de 100 de lei sau multiplu de 100 de lei, spre deosebire de un depozit clasic unde, dupa ce am depus suma minima pentru deschiderea  depozitului, putem depune si sume mai mici.

Am considerat doua alternative pentru scadenta depozitului : 6 luni si 12 luni. Suma initiala este de 10.000 ron. Am dorit ca dobanda sa fie fixa, am luat in considerare si capitalizarea dobanzii, am tinut cont si de comisioanele bancii si suma minima pentru constituirea depozitului si in mare, rezultatele[2] ne indreptatesc sa alegem pentru un investitor cu aversiune la risc, dar cu o dorinta de a castiga maxim posibil urmatoarele depozite : pentru perioada de 6 luni este mai avantajos depozitul fara optiunea de capitalizare a dobanzii, unde avem posibilitatea sa alegem intre trei oferte ale bancilor. Urmatorul criteriu de departajare a fost cuantumul comisioanelor si apoi suma minima petru constituire. Desi, in ceea ce priveste comisioanele nu sunt diferente majore, uitandu-ne la suma minima, un riscofob ar prefera mai multe depozite (cu comisioane minime spre nule), insa cu sume nu foarte mari. O posibila alegere ar fi banca Emporiki, pentru un depozit de 6 luni cu o dobanda de 7,90%, maxima pe piata in aceasta perioada. Pentru depozitele de un an, tot un depozit fara optiunea de capitalizare a rezultat a fi mai avantajos. O optiune ar fi banca ATE, cu o dobanda de 8%, cea mai buna de pe piata si cu o oferta de bonificare a dobanzii pentru ziua de nastere a clientului.

Titluri de stat

O alta optiune pentru a ne putea plasa banii fara risc este sa cumparam titluri de stat emise de Ministerul Finantelor. Bineinteles, castigurile sunt pe masura riscului asumat : cum riscurile sunt practic zero, inseamna ca si castigurile sunt mici.

Statul recurge la emisiunea de titluri de stat pentru a se imprumuta in moneda nationala si/sau in valuta de la populatie si persoane juridice. Aceste imprumuturi sunt folosite in principal pentru finantarea deficitului bugetar . Titlurile de stat se prezinta sub forma de bonuri de tezaur, certificate de trezorerie si alte instrumente cu scadenta de un an sau de pana la un an si sub forma de obligatiuni si alte instrumente cu scadente mai mari de un an. Titlurile au termene foarte clare, care sunt anuntate la fiecare emisiune. Aceste instrumente sunt emise in mod diferit pentru clienti individuali (populatie) si pentru firme. Titlurile adresate firmelor sunt vandute prin intermediul BNR catre bancile comerciale (unde pot participa si clientii individuali care dispun de sume mari). Ca persoana fizica, se pot cumpara titluri de stat emise special pentru populatie si vandute prin intermediul Trezoreriei si al Administratiilor financiare locale.

Titlurile de stat sunt de doua categorii :

• Cu discount - respectiv titluri de stat nepurtatoare de dobanda ; asta inseamna ca modul de calcul al castigului este diferit. Titlurile cu discont sunt vandute la un pret initial mai mic decat valoarea nominala, iar la scadenta (la "expirarea" titlului) detinatorul primeste de la stat o suma egala cu valoarea nominala. Diferenta dintre pretul initial si valoarea nominala este discontul si acesta reprezinta beneficiul cumparatorului.
• Purtatoare de dobanda - respectiv titluri de stat vandute la valoarea nominala (sau la un pret diferit de valoarea nominala) si pentru care statul plateste periodic dobanzi conform conditiilor si termenilor cuprinsi in prospectul de emisiune.

Valute

O alta metoda de plasare a banilor poate fi ȋn valuta prin intermediul caselor de schimb. Aceasta solutie ȋnsa se poate dovedi neprofitabila și nepotrivita pentru un riscofob. O pastrare a banilor ȋn valuta poate aduce chiar pierderi, ȋn loc sa multiplice sau sa conserve economiile. Aceasta ȋnseamna ca , daca schimbi banii ȋn dolari, de exemplu, și dupa un timp ȋi schimbi la loc, cumperi mai putine produse decat puteai cumpara ȋnainte de schimbul valutar. O asemenea varianta reprezinta o pierdere pentru un investitor (ȋn termeni reali), chiar daca dupa ce a schimbat valuta ȋnapoi, va avea mai multi lei decat la ȋnceput. Creșterea este doar ȋn termeni nominali, dar nu și ȋn termeni reali. Ca și persoana fizica, putem cumpara și vinde valuta prin intermediul caselor de schimb sau ȋn cadrul unei banci. Cursul de referinta anuntat de BNR nu este preluat și practicat de banci sau de casele de schimb. Acestea ȋși stabilesc cursul de schimb individual, ȋn functie de politica fiecarei institutii și desigur, practica niveluri diferite de curs pentru cumparare și vanzare; ȋn general, nu se ȋnregistreaza variatii foarte mari fata de cursul de referinta al BNR, ȋnsa e bine sa cautam casele de schimb cu cele mai avantajoase cursuri.

Presupunand ca sunt un investitor informat și urmaresc evolutia pietei valutelor, doresc sa ma opresc la una din ele. Una dintre optiuni ar putea fi dolarul australian. Aaceasta deoarece dolarul australian a avut ȋn 2009 cea mai mare apreciere ȋn fata leului, de 28%, urmat de coroana norvegiana cu un randament de 19% și de dolarul canadian cu 16%. Daca un roman ar fi vandut la ȋnceputul anului 2009 -  100.000 lei și ar fi ales sa cumpere dolari australieni, la sfarșitul anului, cand ar fi vandut dolarii australieni, ar fi ȋncasat 128.000 lei, cu 28% mai mult decat avea la ȋnceputul anului. Dolarul australian a beneficiat de circumstante semnificativ mai optimiste decat cele prezente ȋn debutul anului 2009 ȋn economiile G7, de un diferential pozitiv de dobanda comparativ cu dolarul american și de perceptii tot mai puternice ȋn legatura cu posibilitatea majorarii acestuia, și totodata de statutul de "proxy" al Australiei pentru revirimentul remarcabil al economiei chineze. Ȋn tot anul 2010 a avut de asemenea o evolutie pozitiva și una din ultimele știri optimiste este ca dolarul australian a ajuns la paritate cu dolarul american, urmare a dobanzilor mai mari din Australia si deprecierii dolarului american. Ca și investitor riscofil, aș putea fi foarte interesat de aceste evenimente, ȋnsa ca și riscofob sunt retinut ȋn a ma avanta ȋn general asupra investitiilor ȋn valute.