Modalitati de evaziune fiscala

Modalitati de evaziune fiscala

Spunem ca evaziunea fiscala licita este ingaduita de lege. Vom expune in continuare doar citeva din posibilitatile pe care le au la indemana contribuabilii, sub acoperirea legii, de a realiza o astfel de evaziune, deoarece procedeele utilizate sunt extrem de diverse in functie de impozit.

Printre principalele forme de evaziunea fiscala licita utilizate actualmente in diverse tari din lume se pot cita:

avantajele in natura (masini de serviciu, stock-optiuni, adica drepturi de subscriere ale unor actiuni ale intreprinderii atribuite cadrelor de conducere in completarea salariului, indemnizatii mai mult decat generoase constituind cheltuieli profesionale, imprumuturi drept resedinte de vacanta, participarea la cheltuieli de scolarizare a copiilor etc.) atribuite de catre patroni salariatilor lor cei mai bine platiti pentru a scapa de ratele ridicate de impozitare a venitului;

reduceri de impozite pe venit pentru profitul reinvestit pentru dezvoltarea activitatii aducatoare de profit;

posibilitatea deducerii din venituri (profit) a unor cheltuieli privind amortizarea si fondul de rezerva intr-un cuantum mai mare decat cel care s-ar justifica din punct de vedere economic;

domicilii in strainatate, in paradisuri fiscale (centre financiare care ofera conditii de impozitare mai favorabile decat se bucura in tarile lor, pentru rezidentii care investesc aici, pentru persoane fizice si societati comerciale etc.).

In ceea ce priveste,,portitele" deschise de legislatia fiscala romana am vorbit deja despre posibilitatea masiva de evaziune pe calea constituirii de noi societati comerciale de catre patronul unei societati care se aproprie de expirarea perioadei de scutire de plata a impozitului pe profit.

O alta sursa importanta de evaziune fiscala licita, la indemana persoanelor fizice, o constituie neimpozitarea veniturilor globale ale acestora (veniturile din dobanzi), castiguri realizate din capital, venituri ocazionale etc.)., in fapt, la aceasta data, neimpozitandu-se decat venirutile obtinute din activitatea de salariat, veniturile din dividende si cu intermitenta, veniturile imobiliare. Aceasta stare de lucruri, cu neaplicare insa, a impozitului pe venitul global, se rasfrange asupra ratelor destul de progresive ale impozitului pe salarii, impozit care aduce 30,5% din veniturile fiscale ale bugetului de stat (1994) si care apasa foarte mult asupra veniturilor nete ale salariatilor.

Manifestarea fraudei fiscale

Indirect frauda fiscala este un fenomen, in primul rand social, ea reflecta in procedeele sale in acelasi timp structurile societatii si nivelul tehnic al sistemului fiscal al acesteia. Indiferent de locul ocupat pe scara sociala, contribuabilul care recurge la frauda fiscala foloseste cele mai diverse tehnici, de la cele mai elementare, la cele mai sofisticate.

Tehnicile de finantare se pot clasifica in functie de diferite criterii;

Criteriul fiscal:

- Frauda care se sprijina pe asezarea impozitului

Minimizarea profitului, C.A.

Maximizarea cheltuielilor deductibile din punct de vedere fiscal

Document online: Finantele intreprinderii - grile Document online: Pasii de reforma ai PAC si evaluati impactul acestora asupra PAC

- Frauda care are loc in stadiul platii obligatiei fiscale: TVA, taxe vamale;

Criteriul material

frauda prin disimularea (ascunderea) materiei impozabile si cea prin majorarea cheltuielilor deductibile;

frauda prin actiuni;

frauda prin omisiune.

In functie de autorii fraudei:

fraude produse de persoane fizice;

fraude produse de persoane juridice.

Criteriul cantitativ:

frauda artizanala;

frauda industriala.

Din punct de vedere geografic:

frauda nationala;

frauda internationala.

Frauda fiscala nationala se manifesta intre granitele unui stat atat prin forma sa artizanala, cat si prin forma sa industriala. Cel care realizeaza frauda fiscala artizanala actioneaza singur sau cel putin fara sa recurga la o organizatie cu acest scop, adica nu actioneaza in legatura cu altii. O forma de evaziune fiscala artizanala ar fi munca la negru care este simptomatica pentru rezistenta la impozite Ea permite celui care o exercita sa obtina venituri nedeclarate.

Daca aceste mijloace financiare sunt integrate intr-o retea organizata, atunci frauda fiscala devine industriala. Acest tip de frauda are caracter fiscal si penal. La noi in tara, acest gen de frauda fiscala este cel al importurilor, mai ales de tigari, cafea, bauturi alcoolice. In alte tari, exemplele sunt numeroase in domeniul industrial, imobiliar, bancar.

Frauda fiscala internationala

Recurgerea la evaziunea (frauda) fiscala internationala isi gaseste explicatia atat in jocul adesea pervers al dublei impuneri, datorata autonomiei regimurilor fiscale nationale, cat si presiunilor fiscale rezultate de aici. Pentru a evita sa fie supus la doua impozitari distincte, contribuabilul cauta sa nu fie supus la nici una si pentru a evita sa fie supus la oricare ar fi impozitarea, contribuabilul se refugiaza in zone protejate din punct de vedere fiscal.

Tehnicile sunt numeroase si pe masura ingeniozitatii contribuabililor.

Evaziunea internationala este in mare masura legata de ramificarea productiei anumitor intreprinderi cu legislatie fiscala si sociala mai favorabila. Ea este incurajata si facilitata de asemenea, de existenta zonelor libere, enclave teritoriale, care beneficiaza de extrateritorialitate vamala si care scapa total sau partial legislatiilor nationale.

Modalitatile cele mai raspandite de fuga la nivel international din fata impozitelor sunt abstinenta si disimularea.

Abstinenta este forma cea mai simpla si cea mai radicala a fugii de impozit. Descurajat de o presiune fiscala prea ridicata, contribuabilul se abtine sa produca, sa munceasca sau sa investeasca si se indreapta spre tari cu o fiscalitate mai redusa.

Disimularea materiei impozabile presupune nedeclararea veniturilor castigate in strainatate sau a averii situata acolo, contribuabilul dand informatii inexacte fiscului despre tot ceea ce se petrece in afara frontierelor nationale.

Instrumentele de realizare a fraudei fiscale internationale se rezuma in special la trei tipuri de societati instalate in tarile de refugiu: holdingurile, societatile de baza si societatile fictive[1].