Mijloace si instrumente de plata internationale

Pe piata economica internationala au loc schimburi de bunuri si de servicii intre tari, activitati ce necesita plati si incasari intre parteneri si care pot lua forme diferite, in functie de imprejurari, conditii, interesul partilor, capacitatea de plata a debitorilor etc.

Efectuarea platilor in cadrul tranzactiilor internationale necesita utilizarea unor mijloace si instrumente care sa asigure stingerea obligatiilor aparute intre parti, in urma incheierii contractelor.

Mijloacele traditionale de plata sunt reprezentate de moneda divizionara (piese monetare) si moneda fiduciara (biletele de banca sau bancnotele), utilizarea acestora reprezentand practic o plata in numerar.

Pe masura dezvoltarii schimburilor intern 424i85e ationale si a modernizarii economiilor nationale, in practica internationala s‑a impus utilizarea monedei scripturale (moneda de cont) ca mijloc de plata principal, precum si amplificarea utilizarii instrumentelor de plata si credit de tipul cambiei, cecului, biletului la ordin, iar in ultima vreme, odata cu intrarea in "era electronica", s‑a extins folosirea cartilor de credit.

In concluzie, in sfera mijloacelor si instrumentelor de plata internationale sunt cuprinse valutele, monedele internationale si devizele.

Valutele

Valutele sunt acele monede nationale care au circulatie, putere de plata si pot fi constituite ca rezerva si in alte tari decat in cea emitenta. Altfel spus, prin valuta se intelege o moneda nationala a unui stat, moneda ce poate fi utilizata, atat de persoanele fizice cat si de cele juridice, pe teritoriul altor state, in vederea stingerii unor obligatii.

De exemplu, yenul este un ban, o moneda, pentru orice rezident in Japonia care il utilizeaza in operatiuni si tranzactii interne. Acelasi yen devine valuta atunci cand un rezident plateste in yeni o marfa importata din Germania sau atunci cand un nerezident, de exemplu un englez, converteste in yeni o suma in lire sterline, pentru a efectua plati in Japonia.

Valutele au calitatea de a realiza lichidarea imediata a obligatiilor de plata in relatiile economice internationale, ele fiind folosite, de regula, pentru efectuarea platilor de mica importanta. Valutele pot fi clasificate in functie de mai multe criterii, de exemplu:

a) Dupa forma sub care se prezinta

a) valuta in numerar (efectiva)

b) valuta in cont

Valuta in numerar (valuta efectiva) se prezinta sub forma de bancnote sau monede si sunt utilizate cel mai frecvent in traficul de calatori pentru achitarea cheltuielilor de transport, intretinere, efectuarea de mici cumparaturi etc. Platile si incasarile in valuta efectiva sunt folosite extrem de rar in relatiile de schimb internationale, datorita riscului foarte mare de pierdere sau de furt. De aceea, transmiterea valutei in alte tari, in cantitati mai mari, necesita masuri speciale de securitate. Chiar si in cazul unor plati minore, cum ar fi cheltuielile de deplasare ale unei persoane, se prefera alte mijloace de plata, cum ar fi cecul de calatorie sau tichetul de credit.

Valuta in cont se afla sub forma de disponibil, intr‑un cont bancar, putand fi utilizata din dispozitia titularului de cont, iar la cererea acestuia poate fi transformata in valuta in numerar (valuta efectiva).

Document online: Stadii premergatoare si analiza finaciara Lucrare: CHELTUIELI PENTRU AJUTORUL DE SOMAJ - legislatia in domeniul somajului prevede

Dupa modul de constituire a depozitului, valuta in cont poate fi depusa la termen sau la vedere.

c) Dupa regimul convertibilitatii valutele pot fi clasificate in:

 convertibile;

 neconvertibile;

 transferabile;

 liber‑utilizabile.

Valutele convertibile sunt acele valute care au putere de circulatie si liberatorie de plata si in alte tari, in afara tarii emitente (de origine). Acestea sunt, din punct de vedere practic, monedele care se pot schimba liber contra unor alte monede nationale sau internationale (emise de o institutie financiar‑bancara internationala).

Valutele convertibile presupun existenta unui angajament al tarii emitente de a converti propria moneda, la cererea oricarui detinator, in orice alta moneda.

Valutele neconvertibile sunt acele valute care nu pot fi schimbate in alte valute. Ele participa la un numar foarte restrans de operatiuni valutare, putand fi schimbate intr‑un singur sens, de la valuta convertibila catre valuta neconvertibila.

Valutele transferabile sunt acele valute care au un anumit grad de convertibilitate, stabilit in cadrul unor intelegeri pe plan regional, contribuind la transferul de fonduri pentru un numar restrans de operatiuni.

Valutele liber‑utilizabile sunt acele valute cu o convertibilitate totala, recunoscute de Fondul Monetar International precum si de alte organizatii financiare internationale ca utilizabile pe plan larg in cadrul tranzactiilor internationale si ca valute negociabile in volum mare pe toate pietele financiare (de exemplu, din anul 1991, ca valute liber-utilizabile au fost stabilite: dolarul S.U.A., marca germana, lira sterlina, francul francez si yenul japonez) incepand cu 1 iulie 2002, locul marcii germane si francului francez a fost luat, efectiv si definitiv, de EURO.

d) In functie de regimul de definire a valutelor, acestea se grupeaza in:

  valute care evolueaza liber pe piata si fluctueaza liber, in functie de cerere si oferta;

   valute care fluctueaza in conformitate cu regulile Sistemului         Monetar European;

   valute al caror curs de schimb este legat de unele valute convertibile;

  valute a caror valoare este legata de cursul D.S.T.

Unele valute puternice, emise de tari cu economie dezvoltata, apreciate si cautate pe piata financiara internationala, pot juca rolul de valuta de rezerva. Mentinandu‑si identitatea lor nationala, aceste valute sunt utilizate ca instrumente de plata cu putere circulatorie nelimitata si ca mijloc de rezerva pe plan international. Pentru ca o moneda sa poata servi drept valuta de rezerva, ea trebuie sa indeplineasca anumite conditii:

   sa joace un rol important in operatiunile financiar‑valutare internationale;

  sa fie liber‑convertibila;

  sa se bucure de stabilitate pe termen lung.

Dupa ce s‑a renuntat, pe plan international, la definirea monedei nationale prin continutul in aur sau in devize corespunzator valorii sale, s‑a trecut la definirea puterii ei de cumparare, criteriu mai aproape de realitate pentru compararea a doua monede nationale.