Finante
Evaziunea fiscala ilegala. Frauda fiscala.Evaziunea fiscala ilegala. Frauda fiscala Infractiunea in domeniul fiscal poarta denumirea de evaziune fiscala frauduloasa sau frauda fiscala. Spre deosebire de evaziunea fiscala legala care consta intr-o mentinere prudenta a sustragerii in limitele legale, frauda fiscala se savarseste prin incalcarea flagranta a legii, profitandu-se de modul specific in care se face impunerea. Evaziunea fiscala ilegala se poate defini ca fiind acea fapta a persoanelor juridice si fizice de incalcare a dispozitiilor legale in materie fiscala, acestea fiind pasibile de pedepse contraventionale sau penale dupa gravitatea faptelor comise. Frauda ilegala, expresie pleonastica, a fost impusa de unii autori in literatura de specialitate prin simetrie cu frauda fiscala legala, desemnand violarea directa si deschisa a legii fiscale. Frauda fiscala, in dreptul fiscal, este capitolul cel mai mult studiat de teoreticieni, tehnicieni si chiar de catre jurnalisti. Cu toate ca s-a scris mult despre cauzele, modalitatile si amploarea ei, despre controlul si sanctiunile care i se aplica, este dificil de desemnat si chiar incert, domeniul pe care termenul de frauda il acopera. Imprecizia termenilor provine din diversitatea acestora. Daca se vorbeste despre frauda, se vorbeste de asemenea, de frauda legala sau legitima, de frauda ilegala, de evaziune internationala, de evaziune legala si ilegala, de paradisuri fiscale, de libertatea de alegere in materie fiscala, de frauda prin lege sau de economie subterana. Altfel spus, in jurul fraudei fiscale graviteaza un caleidoscop de imagini si cuvinte care fac foarte dificila intelegerea fenomenului. Confuzia terminologica este cu atat mai importanta cu cat aceleasi cuvinte releva cu ocazii diferite, sensuri diferite. Astfel, in timp ce frauda fiscala este inteleasa ca o infractiune, ea se distinge de evaziunea fiscala definita ca utilizare a posibilitatilor oferite de lege. Faptele de evaziune fiscala care depasesc limita tolerata de lege si care au o raspandire mai mare decat acesteao are evaziunea bazata pe nesocotirea legii, pe frauda si pe rea credinta. Spre exemplu, sunt acte de evaziune fiscala frauduloasa intocmirea de declaratii de impunere falsa, cand cu buna stiinta nu sunt declarate decat o parte din veniturile realizate ori tinerea unor registre contabile nereale sau intocmirea unor documente de plata fictive. In general impunerea se stabileste pe baza declaratiei contribuabilului care are obligatia de a comunica organelor fiscale toate elementele necesarii fixarii sarcinii fiscale. In aceasta situatie poate interveni deseori fenomenul de frauda fiscala, contribuabilul recurgand la disimularea obiectului impozitului, subevaluarea marimii materiei impozabile precum si la alte cai de sustragere de la plata impozitului datorat. Legea sanctioneaza si cazurile de nerespectare a reglementarilor in domeniul vamal, prin declararea inexacta, sub orice forma a valorilor sau prin sustragerea bunurilor de la operatiunile de vamuire, in scopul neachitarii taxelor vamale sau al diminuarii acestora ori a altor obligatii fiscale. Frauda fiscala este un fenomen antisocial care trebuie combatut cu toata energia. Prin micsorarea incasarilor bugetare, acest fenomen lipseste societatea de importante resurse publice care ar putea fi folosite pentru realizarea unor obiective economice, sociale, utile intregii societati. Dupa cum am aratat si in capitolul anterior referitor la evaziunea fiscala legala, ingeniozitatea, in sensul rau al cuvantului, in materia fraudei fiscale este inepuizabila. Exista mai multe cai si metode frauduloase de a insela fiscul, metode care au fost intalnite in practica de catre organele de control, obligate sa lupte impotriva acestui flagel antisocial care este frauda fiscala. Dintre acestea, cele mai reprezentative sunt: vanzarile fara factura precum si emiterea unor facturi fara vanzare efectiva ce au drept scop ascunderea operatiunilor reale supuse impozitarii; executarea de registre cu evidenta dubla: un exemplar real si unul fictiv; inregistrarea in cheltuielile firmei a cheltuielilor personale ale asociatilor sau a unor cheltuieli fictive avand drept scop scaderea cifrei de afaceri si implicit a masei impozabile;
declararea de venituri mai mici decat cele reale; justificarea bilantului contabil ca mijloc de inselare a fiscului; constituirea ilegala a unor fonduri pe seama costurilor; supradimensionarea artificiala a costurilor avand drept consecinte diminuarea profitului impozabil; falsificarea de acte justificative pentru diverse operatii; plata unor amortismente nelegale sau in cote mai mari decat cele admisibile; infiintarea de conturi pasive cu nomenclaturi fictive; compensatiuni de conturi; erori de adunare, raportare etc. In functie de implicatiile pe care frauda fiscala le are in domeniul economico-financiar modul in care a fost comisa si consecintele pe care le-a avut aceasta, se sanctioneaza cu amenda sau privare de libertate, fapta ca atare fiind calificata drept contraventie sau infractiune. Fenomenul de evaziune fiscala, sub ambele sale forme, legala sau frauduloasa, poate fi privit si ca o consecinta a unor situatii nefavorabile ori fapte ilegale. Dintre acestea, cele mai reprezentative sunt: existenta unei legislatii insuficient de clara si cuprinzatoare referitoare la taxe si impozite ceea ce favorizeaza inselarea fiscului; lipsa unor norme metodologice de aplicare a legilor necesare organelor financiare in activitatea de stabilire si percepere a impozitelor si taxelor; disimularea sub cele mai diverse mijloace a materiei impozabile de catre unii contribuabili; nepriceperea functionarilor publici din cadrul organelor fiscale datorata necunoasterii temeinice a legislatiei economice, rea credinta sau coruptie; Trebuie evidentiat faptul ca evaziunea fiscala si frauda fiscala sunt fenomene prezente atat la nivel national, cat si la nivel international. Amploarea acestor fenomene cuprinde toate tarile dezvoltate si in curs de dezvoltare. Spre deosebire de tarile dezvoltate unde practica economiei de piata este bine cunoscuta, iar fenomenul de frauda este mentinut in procente moderate, in tarile in curs de dezvoltare, indeosebi in cele aflate in tranzitie la economia de piata, frauda fiscala atinge proportii abominabile. Modificarile structurale ale relatiilor economice din etapa de tranzitie favorizeaza nu numai evaziunea fiscala si frauda, ci si alte boli sociale cum ar fi: coruptia, traficul de influenta, inselaciunea. Astfel, in tarile dezvoltate, membre O.C.D.E., nivelul evaziunii fiscale se situeaza intre 3-5% din PIB, iar in tarile in curs de dezvoltare, inclusiv Romania, procentul este mult mai mare. Natura omeneasca are intotdeauna tendinta sa puna interesul general in urma interesului particular. Ea este inclinata sa considere impozitul mai mult un prejudiciu decat ca pe o legitima contributie la cheltuielile publice si sa vada intotdeauna cu ochi rai pe acela care vrea sa-i micsoreze patrimoniul. Acest spirit antifiscal este manifestat in special de catre diferite categorii de contribuabili.
|