Piete de capital - activele financiare si investitia in active financiare

Piata de capital este piata pe care se tranzactioneaza titluri financiare cu o durata mai mare de un an, cum sunt: actiunile, obligatiunile si titlurile de ipoteca. Aceste titluri sunt active financiare.

Activele reprezinta bunuri care au capacitatea de a genera venituri in viitor. Ele pot fi fizice si financiare.

Activele fizice reprezinta o parte a patrimoniului unei firme, constand din elemente de capital fix si circulant, bunuri de folosinta indelungata etc., care gene­reaza venituri in viitor  sub forma de profituri, rente, chirii etc.

Activele financiare repre­­zinta depozite monetare si semi-monetare, implicit titluri financiare pe termen scurt sau lung, care genereaza in viitor venituri sub forma dobanzilor, dividendelor etc.

Pietele de active financiare sunt acelea in care se tranzactioneaza actiuni, obli­gatiuni, bilete la ordin, ipoteci si alte drepturi obtinute asupra unor active reale.

1. Activele financiare pot fi clasificate dupa mai multe criterii:

din punct de vedere al duratei de valabilitate, distingem:

o       active financiare pe termen scurt, care asigura plasamente pe perioade mai mici de un an (titluri comerciale, certificate de depozit, bilete de tre­zo­re­rie);

o       active financiare pe termen lung, care asigura plasamente pe perioade mai mari de un an sau fara termen (actiuni, obligatiuni);

din punct de vedere al venitului pe care il aduc, distingem:

o       active financiare cu venituri fixe (actiuni privilegiate si obligatiuni);

o       active financiare cu venituri variabile (actiuni ordinare).

Piata capitalului poate fi impartita, in functie de principalele titluri financiare tranzactionate, in:

a.      piata actiunilor;

b.      piata obligatiunilor;

c.       piata titlurilor de ipoteca.

a. Pe piata actiunilor se tranzactioneaza sistematic actiuni. Acestea sunt titluri financiare pe termen lung, care demonstreaza contributia posesorului la capitalul social al societatii comerciale pe actiuni.

Valoarea nominala a actiunii apare inscrisa pe titlul in cauza si reprezinta o parte a capitalului social al societatii respective. Posesorul de actiuni primeste anual o parte din profitul disponibil al societatii pe actiuni, numit dividend. Acesta este pro­portional cu numarul de actiuni detinute si cu marimea profitului disponibil al socie­tatii pe actiuni.

Din punct de vedere al drepturilor pe care le confera, actiunile pot fi privile­giate sau ordinare. Actiunile privilegiate dau dreptul la un dividend fix, care este platit inaintea dividendului pentru actiuni comune. Actiunile comune dau dreptul detinatorului lor legal sa obtina un dividend variabil, in functie de marimea profitului societatii pe actiuni.

b. Obligatiunea este un titlu financiar pe termen lung, care are o    valoare nomi­nala egala cu suma cu care emitentul (debitorul) este creditat de catre detinatorul acesteia (creditorul). Emitentul este obligat sa plateasca detinatorului, la termenul sta­bilit (scadenta), valoarea nominala a obligatiunii si, periodic (anual, semestrial) pana la scadenta, o dobanda fixa, numita cupo­nul obligatiunii. Obligatiunile sunt emise de firme mari, de stat, de unitati ale administratiei locale.

Analiza: Metode financiare de evaluare a proiectelor de investitii Proiect: Procesul politico-juridic in Uniunea Europeana

O obligatiune este o promisiune scrisa de a restitui o anumita suma de bani (capital de baza) la o anumita data viitoare (de obicei intre 5 si 10 ani de la data emi­terii) si de a plati, in acelasi timp, niste sume regulate (cuponul). Data rascum­pararii este numita data de scadenta. Printre cumparatorii de obligatiuni se afla societatile de asigurari, fondurile de pensii, organizatiile nonprofit.

Emisiunea de obligatiuni de stat este o cale de acoperire a deficitelor bugetare. Aceste obligatiuni sunt cumparate de societati comerciale, institutii financiare si nonfi­nan­ciare, persoane fizice, investitori straini.

c. Ipoteca este un titlu de valoare care atesta ca o persoana fizica sau juridica a imprumutat de la o banca specializata o suma de bani pe care a garantat-o cu proprie­tatile achizitionate (imobile, terenuri).

Piata titlurilor de ipoteca este piata titlurilor financiare emise pentru a eviden­tia imprumuturile pe termen lung, in vederea achizitiilor de proprie­tati cu care sunt garantate imprumuturile respective.

Cumparatorii de titluri de ipoteca sunt reprezentati de banci comerciale, socie­tati de asigurare, fonduri mutuale.

2. Investitia in active financiare presupune o analiza privind marimea castigului care poate fi obtinut. In acest scop se folosesc criterii, cum sunt:

a.      randamentul activelor financiare pe termen lung sau castigul potential;

b.      riscul investitiilor in active financiare pe termen lung;

c.       lichiditatea activelor financiare pe termen lung.

a. Randamentul activului financiar pe termen lung reprezinta venitul preconi­zat a fi generat de activul financiar in raport cu pretul lui.

Randamentul unei obligatiuni (R_o) se calculeaza pe baza raportului procentual dintre dobanda platita de emitentul obligatiunii si pretul de piata al acesteia (P):

Randamentul unei actiuni (R_a) se calculeaza dupa relatia:

Investitia in active de capital financiar este rentabila atunci cand randa­mentul este mai mare sau cel putin egal cu rata dobanzii de pe piata (d'):

R_a ≥ d'                          R ≥ d'

Analiza castigului potential al activelor financiare se poate face si prin deter­minarea valorii prezente si compararea acesteia cu pretul de piata (costul) titlului financiar (P). Valoarea prezenta este valoarea actuala a unor venituri viitoare si se determina dupa formula:

,

unde:

V_p este valoarea prezenta;

V_t = venitul anual realizat sub forma de dobanda sau dividend;

d' = rata dobanzii de pe piata;

n = numarul anilor.

Avandu-se in vedere ca obligatiunile sunt rascumparate de emitent la sca­denta, la valoarea lor nominala, valoarea prezenta a unei obligatiuni se determina dupa relatia:

In cazul actiunilor care au o durata nelimitata de viata, existand    posibilitatea ca si venitul fix sa fie sub forma de dividend si sa fie perpetuu, valoarea prezenta a unei actiuni se calcu­leaza astfel:

Investitia in actiuni sau obligatiuni este rentabila atunci cand valoarea prezenta a acestora este mai mare sau cel putin egala cu pretul (costul) lor.

Schimbarea pretului titlului financiar provoaca interesul pentru tranzactii speculative, care pot fi de doua tipuri fundamentale:

tranzactii bear sau "a la baisse", care se bazeaza pe anticipari ale reducerii pretului. In acest caz, s-ar putea castiga prin vanzarea titlurilor inainte de redu­cerea pretului si cumpararea lor ulterioara;

tranzactii bull sau "a la hausse", care se bazeaza pe anticipari ale cresterii pre­tului. In acest caz, s-ar putea obtine castiguri prin cumpararea titlurilor inainte de cresterea pretului si vanzarea lor ulterioara.

b. Riscul investitiilor in active financiare pe termen lung reflecta gradul de nesi­­guranta privind obtinerea veniturilor viitoare, anticipate de catre investitori. Titlurile prezinta grade diferite de risc. In principiu, obligatiunile sunt mai putin riscante decat actiunile. Dintre obligatiuni, cele mai putin riscante sunt obligatiunile guverna­mentale. Actiunile privilegiate au un grad mai redus de risc decat actiunile ordinare. In cazul in care un activ financiar este mai riscant, el da dreptul la venituri mai mari.

c. Lichiditatea activelor financiare pe termen lung reflecta posibili­tatea van­zarii rapide a acestora si la costuri tranzactionate minime. In principiu, activele financiare pe termen lung listate la bursa au un grad de lichiditate mai mare decat cele nelistate.

3. Pietele financiare pot fi clasificate in piete primare si piete secundare.

Pe pietele primare se vand si se cumpara titluri financiare pe termen lung nou emise. Emitentii de titluri urmaresc obtinerea de capital banesc, iar posesorii de economii, in calitate de cumparatori, urmaresc plasarea econo­miilor, a banilor, devenind astfel investitori.

Prin intermediul pietei financiare primare se asigura finantarea activitatii diferitilor agenti economici. Acestia emit actiuni pentru formarea si dezvoltarea capita­lului propriu, iar pentru atragerea capitalului de imprumut pe termen lung, emit obli­gatiuni.

Pretul de vanzare al titlurilor financiare se numeste curs si este repre­zentat de valoarea nominala, respectiv de suma inscrisa pe titlu, fiind un pret ferm. In anumite conditii, cursul perceput la plasarea titlurilor poate fi stabilit sub sau peste valoarea nominala, rascumpararea urmand sa se faca la valoarea nominala.

Operatiunile pe pietele primare se executa, in principal, prin intermediul bancilor, care percep un comision, ele realizand si actiuni de publicitate, precum si alte probleme specifice care se ivesc.

Pe piata secundara se tranzactioneaza valori mobiliare emise anterior. Ea cuprinde bursa de valori si pietele titlurilor financiare pe termen lung emise in prealabil si neincluse in cadrul tranzactiilor la bursa.

4. Bursa de valori mobiliare este principala institutie de intermediere a vanzarilor si cumpararilor de titluri financiare pe piata secundara. Ea este piata organizata a celor mai importante titluri financiare emise in prealabil de catre societatile financiare si autoritatile guvernamentale.

Exista doua tipuri de baza de piete de valori mobiliare:

a.     bursele de valori sau pietele organizate de valori mobiliare;

b.     pietele inter-dealeri sau pietele cel mai putin formalizate de valori mobi­liare OTC.

a. Bursele de valori sunt unitati in cadrul carora se tranzactioneaza  valorile mobiliare listate. Vanzatorii si cumparatorii de titluri fac tranzactii prin intermediul agentilor de schimb, numiti brokeri, care executa ordinele clientilor lor prin respec­tarea unor reglementari ferme. Conditiile care trebuie respectate pentru ca titlurile unui emitent sa fie listate sau admise la bursa se stabilesc in orice tara. Bursele se organizeaza, de obicei, ca societati pe actiuni, avand un organism de conducere operational ales, numit Consiliul bursei sau Comitetul de guvernare.

b. Pietele inter-dealeri inlesnesc tranzactionarea valorilor mobiliare care nu au loc pe pietele bursiere bine organizate. Astfel de tranzactionari pot fi facute de un numar relativ mic de brokeri care poseda stocuri de valori mobiliare OTC ("over the counter" sau "peste tejghea") si despre care se spune ca sunt "creatori de piata" in sectorul valorilor de piata care se tranzactioneaza. Tranzactii de acest gen mai pot fi facute de alt gen de brokeri, care actioneaza ca agenti intre primul tip de brokeri si investitori sau cu computere terminale si retele electronice care inlesnesc comunicarea intre brokeri.