Formele istorice ale monedei

Formele istorice ale monedei

Moneda are un rol semnificativ in viata economica si sociala. Evolutia monedei, de la concret la abstract, demonstreaza valabilitatea celor doua acceptiuni date monedei, calitatea sa de marfa si de creanta. In plus, analiza acestei evolutii va relefia si rolul deosebit al factorilor subiectivi privind deciziile agentilor economici in legatura cu destinatia si oportunitatea folosirii monedei.

Apreciind ca, inca din antichitate si pina in vremurile moderne, mijlocirea schimbului a fost inlesnita de anumite bunuri, economistul Karl Bucher ridica procesul de aparitie a monedei la un grad de necesitate a existentei umane.

Moneda apare de timpuriu in istoria societatii umane, fiind prezenta in tranzactii sub forma unor marfuri obisnuite si foarte variate. Procesul de schimb in natura, numit trocul a fost prima forma de schimb, el avea un caracter intamplator , atat in interiorul societatii , cat si in punctele de contact intre diferite zone. Acest mod de economie se mai numeste si economie naturala.

Economia naturala este caracterizata de doua mari procese. Primul proces prevede necesitatile a doi indivizi care doresc reciproc sa efectueze schimbul unei marfi pe alta. Al doilea proces impune stabilirea unei egalitati privind valoarea dintre aceste doua marfuri.

Deaceea se cerea un etalon de comparare a marfurilor intre ele, un instrument de schimb, o marfa unica drept intermediar in tranzactii. Deci locul trocului este luat de o marfa care, pe langa utilizarea sa normala (ca bun de consum sau de productie), servea drept instrument de schimb.

Fireste alegerea instrumentului de schimb nu se facea cu totul intimplator. Practic, este vorba de recunoasterea anumitor avantaje, reclamate de nevoi locale si limitate care, puteau fi satisfacute de o marfa oarecare, dar, cu frecventa relativ mare in procesul schimbului. Pe aceasta treapta istorica banii reprezintau un bun economic si nu luasera inca forma monetara si deci nu se deosebeau integral de celelalte bunuri.

Masurarea valorii marfurilor obisnuite va fi posibila prin stabilirea unui bun in calitate de etalon monetar. Bunul moneda- etalon trebuie sa fie durabil, pentru a conserva puterea de cumparare. Este necesar sa fie divizibil pentru a permite efecturea platilor si sa prezinte o valoare proprie, intrinseca.

Monedele sunt piese metalice care, in general, au forma rotunda. In primul rind forma rotunda este mai putin predispusa la eroziune, apoi monedele discoidale sunt usor de manipulat si nu in ultimul rind de utilizat pentru vinzarea diverselor produse.

Cu toate acestea in decursul istoriei au existat si emisiuni monetare comune cu forme diferite de cea rotunda: patrate, dreptunghiulare, rombice, hexagonale, pentagonale, evantai (acestea ,de fapt erau fragmente de moneda obisnuita taiate pe lungimea razelor cu scopul de a suplini lipsa de moneda marunta) etc, sau monede discoidale cu gaura patrata sau rotunda in centru.

In zilele noastre pentru ca piesele comemorative sa fie mai atractive pentru colectionari,  designeri monetari, mai mult sau mai putin ingeniosi, au schimbat aspectul clasic, de disc, al monedelor alegand uneori forme destul de stranii.

Forma rotunda a ramas totusi etalonul pentru sistemele monetare actuale. In prezent, circa 50 de tari (printre care si Romania ) au emis sau emit monede pentru circulatie comuna sau comemorative avind alte forme decit cea rotunda.

Moneda a aparut ca o consecinta a procesului obiectiv de dezvoltare a productiei si a schimbului cu care a evoluat paralel si neintrerupt. Moneda este o institutie sociala puternic dependenta de contextul in care ea se inscrie. Formele monedei societatilor traditionale sunt diferite de cele ale societatilor capitalismului liberal si de formele contemporane.

Astfel in evolutia sa istorica moneda a imbracat mai multe forme:

moneda-marfa

Aleasa initial dintr-o masa eterogena de marfuri in baza unor calitati adecvate (conservare, divizibilitate, incredere, valoare de intrebuintare) moneda-marfa era utilizata pentru efectuarea platilor sau reglarea schimburilor. Ex.: capul de vita, sarea, tutunul, scoicile rare, ceaiul, etc.

moneda metalica

Metalele, indeosebi cele pretioase, prin calitatile lor (divizibilitate, inalterabilitate, frumusete, raritate) au fost universal acceptate ca moneda. Moneda metalica avea un continut in metal garantat si capacitatea de a-l elibera pe individ de datorii. Dezvoltarea schimbului a permis trecerea de la moneda cu valoare intrinseca (aur sau argint) la moneda fara valoare in sine sau cu o valoare pur simbolica fixata de catre autoritatea publica.

moneda de hartie

Moneda de hartie mai este cunoscuta sub denumirea de bancnote sau bilete de banca. Bancnotele sunt cambii ale bancilor de emisiune; sunt polite la vedere asupra bancii centrale si sunt convertibile in metalul monetar (aur sau argint). Emisiunea bancnotelor de catre banci era strans legata de stocul de aur detinut. Transformarea monedei de hartie (bancnotei) in hartie moneda se face in momentul in care biletul de banca are curs fortat, adica nu mai este convertibil in metal pretios. Karl Marx spunea: "In timp ce aurul circula pentru ca are valoare, banii de hartie au valoare pentru ca circula".[1]

moneda de cont

Moneda scripturala reprezinta disponibilitatile inscrise in conturile bancare si care circula prin operatii de virament sau cu ajutorul cecului. Prin operatiile de virament moneda scripturala nu se transforma, pe cand cecul poate contribui la transformarea monedei de cont in hartie moneda.

moneda electronica

Moneda electronica concretizata in cartele magnetice este consecinta progresului electronicii. Cartelele magnetice se impart in doua mari categorii: cartele magnetice care permit stocarea unei anumite puteri de cumparare, cartela platita anterior (cartela telefonica) si cartele magnetice denumite si CARD-uri care sunt de fapt chei de acces ale detinatorilor (titularilor) la conturile deschise in banci. Card-urile sunt folosite pentru efectuarea diferitelor plati in conditii de securitate.

Cardul bancar este un instrument prin care un posesor autorizat poate achita contravaloarea unor bunuri si/sau servicii cumparate de la comerciantii abilitati sa o accepte (avand la baza un sistem organizat pe baze contractuale intre detinator, emitent si comerciantul sau prestatorul de servicii) sau prin utilizarea caruia detinatorul poate dispune sau retrage numerar in si din contul sau personal.

Elementele care se gasesc pe fata cardului sunt : numele emitentului cardului, aria de aplicabilitate a cardului, numarul cardului, ce este un sir de 13-16 cifre grupate in mod specific, Un grup de patru cifre identice cu primele patru din sirul de mai sus, ce au rol de control, perioada de valabilitate a cardului, numele posesorului, codul embosat al tipului de card, o holograma tridimensionala (element de siguranta), marca organizatiei sub egida careia s-a emis cardul.

Elementele care se gasesc pe spatele cardurilor sunt : banda magnetica pe care sunt codate datele standard referitoare la detinatorul cardului, un spatiu destinat semnaturii detinatorului cardului; fondul acestui spatiu este realizat intr-un mod care-l defineste ca element de siguranta, mentiunile bancii,

Cardurile pot fi clasificate dupa mai multe criterii, dintre care cele mai importante sunt :

Dupa functia atribuita;

Carduri de debit;

Carduri de credit;

Carduri de garantare a cecurilor.

Dupa tehnologia utilizata;

Carduri cu banda magnetica;

Carduri cu miniprocesor- smartcardurile.

In functie de calitatea emitentului;

Carduri emise de banci;

Carduri emise de societati non-bancare.

In functie de momentul inregistrarii tranzactiei.

Sistemul "pay later";

Sistemul "pay before";

Sistemul "pay now".