Finantele agentilor economici - veriga de baza a finantelor tarii

Finantele agentilor economici - veriga de baza a finantelor tarii

Finantele Romaniei cuprind finantele agentilor economici, pietele monetare si de capital si finantele publice. Intre acestea, finantele agentilor economici au un rol aparte conferit de faptul ca ele sunt resortul care pot dinamiza si functionarea celorlalte componente ale finantelor tarii. Din pacate in cei peste douazeci de ani de economie capitalista, Romania nu a putut sa puna la punct o retea suficient de puternica de agenti economici, in special agenti economici cu capital majoritar romanesc care sa actioneze in sectorul profuctiei de bunuri. Acest fapt s-a datorat, in primul rand, lipsei vonitei politice de a pune la punct strategii economice coerente la nivel intregii economii si a sectoarelor ei si, in al doilea rand, a dezinteresului factorilor politici pentru utilizarea resurselor tarii in interesul dezvoltarii ei.

Finantele agentilor economici se refera la relatiile banesti create in interiorul acestora si in afara lor cu privire la asigurarea finantarii activitatii si desfasurarii acesteia in mod corespunzator astfel incat sa-si onoreze obligatiile catre proprietari, creditori si stat si sa-si incaseze creantele de la debitori. Aceste finante au un caracter dinamic, dezvoltandu-se in raport cu schimbarile intervenite in mediul economic national si international, cu legislatia economica si financiara si cu alti factori care pot actiona asupra lor.

Fiecare agent economic isi conduce activitatea pe baza de programe economice si financiare, bugete, luand in considerare potentialul material, uman si financiar, cerintele legilor cererii si ofertei, ale concurentei, modul in care evolueaza piata, astfel incat sa asigure fructificarea adecvata a intregului potential si a oportunitatilor in vederea unei eficiente cat mai bune. Este asadar nevoie, intre altele, de o planificare financiara a activitatii agentilor economici. In general, planificarea consta in analizarea unei situatii date, determinarea obiectivelor care trebuie urmarite in viitor si a decide, in avans, actiunile care trebuie luate pentru realizarea obiectivelor stabilite, tinand cont de circumstantele previzionate in care urmeaza sa actioneze agentul economic sau entitatea respectiva.

Planificarea financiara stabileste liniile directoare care privesc schimbarile ce vor avea loc in cadrul unei intreprinderi, adica formuleaza caile si metodele prin care obiectivele financiare ale intreprinderii vor fi realizate. Ea trebuie sa includa :

analiza critica a mediului intern si extern in care actioneaza intreprinderea;

identificarea si stabilirea obiectivelor intreprinderii;

analiza comparativa dintre aceste obiective si situatia financiara curenta a intreprinderii ;

elaborarea unor documente in care sa se sintetizeze actiunile necesare a fi intreprinse pentru ca firma sa atinga obiectivele financiare propuse (finalitatea planificarii financiare).

In functie de orizontul de timp pentru care se elaboreaza, planificarea financiara are doua componente : (1) planificarea pe termen mediu si lung si (2) planificarea pe termen scurt.

Planificarea pe termen mediu si lung trebuie sa raspunda la intrebari de genul :

o           Cand trebuie facuta o noua emisiune de actiuni (cand trebuie majorat capitalul) ?

o           Care trebuie sa fie nivelul de indatorare al firmei, si pe ce termen sa fie datoriile ?

o           Ce fel de dobanzi trebuie alese, fixe sau variabile, pentru datoriile contractate ?

o           Care trebuie sa fie politica intreprinderii in privinta dividendelor ?

Planificarea financiara pe termen scurt are in vedere capitalul de lucru sau activele circulante si presupune luarea in considerare si gasirea raspunsurilor la intrebari de genul :

o           Ce nivel al numerarului este necesar la diferite momente din cadrul orizontului de planificare ?

o           Ce nivel al stocurilor trebuie mentinut ?

o           Cat de rapid se pot rambursa creditele angajate pentru nevoile trezoreriei ?

o           Trebuie platiti rapid furnizorii si sa se benefizieze de discontul in numerar ce se ofera de acestia ?

o           Pe ce perioada de timp trebuie acordat creditul comercial ?

o           Ce proportie din activele circulante trebuie finantata prin fonduri pe termen scurt ?

o           Care este valoarea capitalului de lucru si ce inflenteaza nivelul acestuia ?

Procesul de planificare are drept rezultat planul financiar al intreprinderii, care este un document ce va arata ceea ce se va intampla in timp cu obiectivele firmei. Planul financiar trebuie sa cuprinda urmatoarele elemente :

previzionarea vanzarilor (intocmirea bugetelui de vanzari) ;

documentele proforma (contul de profit si pierderi, bilantul contabil si planul privind fluxul fondurilor);

necesarul de active : planul va descrie cheltuielile de investitii planificate si va prezenta modul in care se propune sa se utilizeze activele circulante ;

necesarul de finantat : planul va cuprinde o sectiune a contractelor de finantare ; politica privind datoriile si cea privind dividendele, iar daca urmeaza sa se faca emisiune de actiuni, planul trebuie sa faca referire si la acest lucru (valoarea emisiunii, tipul de actiuni ce se vor emite, metodele de emisiune ce vor fi folosite).

Planurile financiare sunt detaliate prin intermediul bugetelor, care sunt documente financiare proforma folosite la planificarea, coordonarea si controlul activitatii curente a intreprinderii. Ele arata cum vor fi utilizate fondurile pentru activitatea de productie, cea de investitii si cea de finantare (cum vor fi fondurile cheltuite pentru salarii, materiale, lucrari executate cu terti, procurari de mijloace fixe) si indica cum vor fi obtinute fondurile.

Ca regula generala, intreprinderile elaboreaza si utilizeaza trei tipuri principale de bugete : bugetul activitatii de baza, bugetul numerarului si bugetul capitalului (cheltuielilor de investitii). Bugetul activitatii de baza cuprinde : bugetul vanzarilor si bugetul productiei (arata costurile de productie ce vor fi ocazionate cu realizarea nivelului de vanzari planificat si cu stocurile finale). Pe baza celor doua se determina nivelul profitului brut asteptat ce se include in bugetul activitatii de baza. Bugetul activitatii de baza mai poarta denumirea si de bugetul de venituri si cheltuieli, el descriind veniturile, cheltuielile si profitul din activitatea de baza a intreprinderii.

Bugetul numerarului  sau bugetul trezoreriei reprezinta o previziune detaliata, pe termen scurt (pana la un an), a asteptarilor privind intrarile si iesirile de numerar in cadul intreprinderii pe timp de un an. Procesul intocmirii bugetului numerarului se realizeaza, in general, in cinci etape :

Previzionarea vanzarilor.

Planificarea intrarilor totale de numerar, inclusiv incasarile previzionate.

Planificarea iesirilor de numerar.

Interactiunea dintre intrari si iesiri, avand in vedere deciziile conducerii intreprinderii.

Determinarea excedentului sau deficitului de numerar pe perioada planificata.

Bugetul numerarului ofera informatii in legatira cu:

o           daca intreprinderea va avea nevoie sa se imprumute sau, din contra, poate sa investeasca surplusul de numerar;

o           cati bani sunt in joc la fiecare decizie de imprumutare sau investire ;

o           periodicitatea imprumuturilor si investirilor.

Bugetul capitalului (de investitii) unei intreprinderi este constituit dintr-o insiruire (lista) a proiectelor de investitii planificate a fi realizate in anul de plan si cheltuielile necesare. In general, proiectele majore sunt prezentatate proiect cu proiect cu aratare cheltuielilor planificate pentru fiecare proiect in parte, in timp ce proiectele mici sunt prezentate intr-o singura suma globala.

Planificarea financiara este insotita de controlul financiar care are ca obiective furnizarea de date pentru : (1) asigurarea conducerii intreprinderii ca planurile sunt urmarite si/sau (2) modificarea planurilor existente ca raspuns la schimbarile intervenite in realitatea inconjuratoare fata de prezumtiile avute in vedere la planificare.

Pe perioada de realizare a obiectivelor planificate, intreprinderea ia o serie de decizii financiare care sa sprijine si sa controleze realizarea acestor obiective. Aceste decizii financiare vor face obiectul analizei noastre in unele din capitloele viitoare cand vom aborda chestiuni legate de politica financiara si tipuri de finantare la care recurg intreprinderile.