Home - qdidactic.com
Didactica si proiecte didacticeBani si dezvoltarea cariereiStiinta  si proiecte tehniceIstorie si biografiiSanatate si medicinaDezvoltare personala
referate baniLucreaza pentru ceea ce vei deveni, nu pentru ceea ce vei aduna - Elbert Hubbard





Afaceri Agricultura Comunicare Constructii Contabilitate Contracte
Economie Finante Management Marketing Transporturi


Finante


Qdidactic » bani & cariera » finante
Reperege generale privind datoria publica



Reperege generale privind datoria publica


REPEREGE GENERALE PRIVIND DATORIA PUBLICA


1. Reglementare juridica

F

Reglementarea juridica, pe forme



 
1.1. Reglementari financiare. Dreptul comun in domeniu il constituie Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 64/2007 cu privire la datoria publica[1]

Datoria publica locala este reglementata de Legea nr. 273/2006 cu privire la finantele publice locale, precitata, in completare, aplicandu-i-se dispozitiile OUG. nr. 64/2007, ca drept comun in domeniu.

Aplicarea uniforma a acestor reglementari are la baza Normele metodologice de aplicare emise in temeiul dispozitiilor art. 12 din OUG. nr. 64/2007.

1.2. Reglementari de drept comun Acordurile de imprumut public, precum si cele de garantare a acestora, esentialmente, acte juridice de factura contractuala, sunt supuse reglementarilor de drept substantial sub a caror incidenta intra - interne sau internationale - dupa caz.

Domeniul legii. OUG. nr. 64/2007 si Legea nr. 273/2006 constituie doar cadrul general cu privire la datoria publica si contine doar principiile administrarii acesteia. Legiuitorul a retinut in noua reglementare - OUG. nr. 64/2007 - in raport cu cele precedente[2], atat cat permite caracterul imperativ al finantelor publice.

F


 


2. Importanta si necesitate


Imprumuturile publice reprezinta o componenta structurala fundamentala a finantelor publice moderne, teoria si practica imprumutului public revendicandu-si statutul de disciplina de studiu de sine statatoare.

Imprumuturile publice sunt integreate echilibrului bugetar, reglementat la art. 13 din Legea finantelor publice, ce impune acoperirea integrala a cheltuielilor din veniturile bugetului respectiv. Cum resursele fiscale, de regula, sunt insuficiente pentru satisfacerea integrala a nevoilor publice programate, statele au conceput mijloace juridice acoperitoare.

F

Avantaje si dezavantaje

 
Imprumutul public reprezinta un mijloc de completare a fondurilor banesti cu destinatie publica si a devenit un fenomen cu o dinamica accelerata in toatele statele, beneficiind de o reglementare juridica actuala, moderna, in raport cu dispozitiile institutiilor comunitare abilitate.

Avantajele imprumutului public rezulta din:

- consolidarea patrimoniului statului cu valorile reale create prin intrebuintarea sumelor de bani imprumutate;

- incurajarea economiilor banesti si activarea capitalurilor particulare, inlesnind astfel plasarea capitalului autohton in economia nationala.

Dezavantajele acestuia rezulta din:

- angajarea generatiilor viitoare, acestea fiind obligate sa suporte cheltuielile de rambursare contractate, mai ales, pe termene indelungate;

- reducerea capitalului particular circulant din economia nationala si implicit impiedicarea procesului normal de dezvoltare a productiei, influentarea cresterii si micsorarii capacitatii contributive a cetatenilor;


- reducerea consumului, fapt ce conduce la scaderea cererii si, implicit, a productiei..

Scopul pentru care acestea sunt contractate trebuie sa se inscrie in limitele legii (art. 4 din Ordonanta privind datoria publica.:


3. Notiune si terminologie

Conceptual, se impune a diferentia intre: imprumut public, credit public, datorie publica, serviciul datoriei publice.

F

Terminologie: imprumut public, datorie publica, serviciul datoriei publice.

 
3.1. Imprumut si credit public. Intre imprumut public si credit public exista o sinonimie[3], acestea putand fi folosite cu acelasi inteles indomeniul supus analizei aici. Creditul public este integrat creditului lato sensu, cei mai multi autori abordand, ca punct introductiv, in abordarea imprumutului public, notiunea de credit, creditul in general. Cuvantul public atasat cuvantului credit are semnificatia de a-l separa de creditul privat, unul dintre criteriile de detasare fiind "calitatea debitorului", aici, statul sau autoritatile administratiei publice locale, direct sau indirect, in cazul garantiilor asumate de acestea pentru garantarea imprumuturilor contractate de enitatile prevazute de lege.

De remarcat ca in legea speciala - OUG. nr. 64/2007 - nu avem o definitie a imprumutului public si nici a speciilor acestuia - imprumutul de stat (guvernamental, in legea noua) si imprumutul public local- legea operand cu notiuni direct legate de gestiunea datoriei publice. Imprumutul de stat este actul juridic - contract, acord, tratat etc. prin care statul, prin autoritatile publice abilitate, de regula, Ministerul Economiei si Finantelor, obtine fonduri de la o persoana fizica sau juridica creditoare pe care se angajeaza sa le ramburseze impreuna cu accesoriile acestora si cu alte costuri, in perioada specificata".

Creditul public local actul juridic - contract, acord, tratat etc. prin care autoritatile administratiei publice locale obtin fonduri de la o persoana fizica sau juridica creditoare pe care se angajeaza sa le ramburseze impreuna cu accesoriile acestora si cu alte costuri, in perioada specificata".

In lege sunt utilizate expresiile de "finantare rambursabila angajata pe baze contractuale" si "finantare rambursabila garantata" in locul celei de imprumut public si imprumut garantat.

F


 
3.2. Datoria publica este un concept legat de creditul public, cu care nu se confunda, avand semnificatia proportiei cantitative, a cuantificarii imprumuturilor publice, fiind o rezultanta a acestora. In acceptiunea legii, datoria publica semnifica "totalitatea obligatiilor de natura datoriei publice guvernamentale si locale" (art. 2 lit. c, OUG. nr. 64/2007). Datoria publica (a Romaniei) este rezultanta imprumuturilor de stat si a celor contractate de autoritatile administratiei publice locale, cu mentiunea ca acestea din urma nu reprezinta datorii sau raspunderi ale Guvernului, serviciul aferent acestora realizandu-se exclusiv din veniturile cu care au fost garantate imprumuturile.

OUG. nr. 64/2007 reglementeaza aceasta dimensiune, cu alte cuvinte, aspectele strict financiare si bugetare. Aspectele strict juridice vizand actele juridice de imprumut si de garantie vor fi supuse reglementarilor incidente, altele decat cele sus mentionate.

Datoria publica are doua componente:

F


 
a. datoria publica guvernamentala - " totalitatea obligatiilor statului la un moment dat, provenind din finantarile rambursabile angajate pe baze contractuale sau garantate de Guvern prin Ministerul Economiei si Finantelor, conform dispozitiilor Ordonantei de Urgenta nr. 64/2007";

F


  b. datoria publica locala - "totalitatea obligatiilor unitatilor administrativ-teritoriale, la un moment dat, provenind din finantarile rambursabile angajate pe baze contractuale sau garantate de catre autoritatile administratiei publice locale, conform dispozitiilor Ordonantei de Urgenta nr. 64/2007 si ale Legii nr. 273/2006 privind finantele publice locale".

F


 
Datoria publica este cea rezultand din finantari rambursabile directe (imprumutul public al statului si al autoritatilor administratiei publice locale) cat si din finantari rambursabile garantate. Asadar, se impune a preciza, in continuare, notiunea de garantie asumata de stat sau de autoritatile administratiei publice locale, cu privire la finantarile rambursabile contractate la care cele doua reglementari fac trimitere.

Garantia este angajamentul asumat in numele si in contul statului de catre Guvern, prin Ministerul Economiei si Finantelor, sau de catre unitatile administrativ-teritoriale, prin autoritatile administratiei publice locale, in calitate de garant, de a plati la scadenta obligatiile neonorate ale garantatului, in conditiile Ordonantei de Urgenta nr. 64/2007;

F


 
Garantatul este persoana juridica pentru care se prevede ca rambursarea finantarii garantate de stat sa se faca din veniturile proprii, fara a afecta bugetul de stat, sau, in cazul garantiilor acordate unitatilor administrativ-teritoriale, se prevede ca rambursarea sa se faca din bugetele locale, precum si din veniturile operatorilor economici si ale serviciilor publice din subordinea unitatilor administrativ-teritoriale care beneficiaza de garantiile acordate de catre acestea, pentru care se prevede ca rambursarea sa se faca din surse proprii.

F


 
3.3. Serviciul datoriei publice semnifica "totalitatea sumelor reprezentand rate de capital, dobanzi, comisioane si alte costuri aferente datoriei publice provenind din finantarile rambursabile angajate pe baze contractuale sau garantate de catre Guvern, prin Ministerul Economiei si Finantelor, ori de catre unitatile administrativ-teritoriale, prin autoritatile administratiei publice locale, pentru o perioada determinata".


4. Formele datoriei publice

Imprumuturile contractate de stat si de autoritatile administratiei publice locale in nume propriu sau de alte persoane juridice cu garantia acestora, pot fi:

F

 
- imprumuturi interne contractate de stat;

- imprumuturi externe contractate de stat;

- imprumuturi garantate de stat (interne/externe);

- imprumuturi interne contractate de autoritatile administratiei publice locale;

- imprumuturi externe contractate de autoritatile administratiei publice locale;

- imprumuturi garantate de autoritatile administratiei publice locale (interne/externe).

F

 
Sintetizand, avem:

a. in raport cu imprumutatul

imprumuturi guvernamentale (de stat);

- imprumuturi locale (ale unitatilor administrativ-teritoriale);

b. in raport cu imprumutatorul:

- interne (capital autohton);

- externe (capital extern);

c. in raport cu obligatiile pe care le nasc:

- directe (obligatii directe, definitive in sarcina imprumutatului);

- indirecte (garantiile - emise de MEF sau AAPL, deoarece obligati direct cu privire la imprumut vor fi garantatii).



[1] M. Of., Partea I, nr. 439 din 28 iunie 2007, denumita, in continuare, "Legea datoriei publice".

[2] Legea nr. 81/1999 si Legea nr. 313/2004 cu privire la datoria publica, abrogate.

[3] Nu se confunda cu creditul bugetar, avand o natura juridica diferita. Creditul bugetar este suma aprobata prin buget, reprezentand limita maxima pana la care se pot ordonanta si efectua plati in cursul anului bugetar pentru angajamentele contractate in cursul exercitiului bugetar si/sau din exercitii anterioare pentru actiuni multianuale, respectiv se pot angaja, ordonanta si efectua plati din buget pentru celelalte actiuni (art. 1 pct. 16 din Legea finantelor publice).



Contact |- ia legatura cu noi -| contact
Adauga document |- pune-ti documente online -| adauga-document
Termeni & conditii de utilizare |- politica de cookies si de confidentialitate -| termeni
Copyright © |- 2024 - Toate drepturile rezervate -| copyright

bani

Finante




Proiecte pe aceeasi tema


Rentabilitatea si riscul unui portofoliu format din 'n' titluri financiare
Contabilitatea de gestiune, instrument privilegiat al controlului de gestiune
Enumerati actele de control specifice inspectiei fiscale si discutati despre procesul verbal de control
Asistarea informatica a auditului financiar - de la experiment la necesitate
Evaziunea fiscala - aspecte de drept comparat
Datoria publica interna si externa
Raspunderea materiala in legatura cu activitatea financiara
Evaluarea garantiilor - creditare
Atributiile de control ale Curtii de Conturi
Impozitul pe profit in Romania



Ramai informat
Informatia de care ai nevoie
Acces nelimitat la mii de documente. Online e mai simplu.

Contribuie si tu!
Adauga online documentul tau.