Finante
Reperege generale privind datoria publicaREPEREGE GENERALE PRIVIND DATORIA PUBLICA 1. Reglementare juridica
F Reglementarea juridica, pe forme Datoria publica locala este reglementata de Legea nr. 273/2006 cu privire la finantele publice locale, precitata, in completare, aplicandu-i-se dispozitiile OUG. nr. 64/2007, ca drept comun in domeniu. Aplicarea uniforma a acestor reglementari are la baza Normele metodologice de aplicare emise in temeiul dispozitiilor art. 12 din OUG. nr. 64/2007. 1.2. Reglementari de drept comun Acordurile de imprumut public, precum si cele de garantare a acestora, esentialmente, acte juridice de factura contractuala, sunt supuse reglementarilor de drept substantial sub a caror incidenta intra - interne sau internationale - dupa caz. Domeniul legii. OUG. nr. 64/2007 si Legea nr. 273/2006 constituie doar cadrul general cu privire la datoria publica si contine doar principiile administrarii acesteia. Legiuitorul a retinut in noua reglementare - OUG. nr. 64/2007 - in raport cu cele precedente[2], atat cat permite caracterul imperativ al finantelor publice.
F 2. Importanta si necesitate Imprumuturile publice reprezinta o componenta structurala fundamentala a finantelor publice moderne, teoria si practica imprumutului public revendicandu-si statutul de disciplina de studiu de sine statatoare. Imprumuturile publice sunt integreate echilibrului bugetar, reglementat la art. 13 din Legea finantelor publice, ce impune acoperirea integrala a cheltuielilor din veniturile bugetului respectiv. Cum resursele fiscale, de regula, sunt insuficiente pentru satisfacerea integrala a nevoilor publice programate, statele au conceput mijloace juridice acoperitoare.
F Avantaje si dezavantaje Avantajele imprumutului public rezulta din: - consolidarea patrimoniului statului cu valorile reale create prin intrebuintarea sumelor de bani imprumutate; - incurajarea economiilor banesti si activarea capitalurilor particulare, inlesnind astfel plasarea capitalului autohton in economia nationala. Dezavantajele acestuia rezulta din: - angajarea generatiilor viitoare, acestea fiind obligate sa suporte cheltuielile de rambursare contractate, mai ales, pe termene indelungate; - reducerea capitalului particular circulant din economia nationala si implicit impiedicarea procesului normal de dezvoltare a productiei, influentarea cresterii si micsorarii capacitatii contributive a cetatenilor;
- reducerea consumului, fapt ce conduce la scaderea cererii si, implicit, a productiei.. Scopul pentru care acestea sunt contractate trebuie sa se inscrie in limitele legii (art. 4 din Ordonanta privind datoria publica.: 3. Notiune si terminologie Conceptual, se impune a diferentia intre: imprumut public, credit public, datorie publica, serviciul datoriei publice.
F Terminologie: imprumut public, datorie publica, serviciul datoriei
publice. De remarcat ca in legea speciala - OUG. nr. 64/2007 - nu avem o definitie a imprumutului public si nici a speciilor acestuia - imprumutul de stat (guvernamental, in legea noua) si imprumutul public local- legea operand cu notiuni direct legate de gestiunea datoriei publice. Imprumutul de stat este actul juridic - contract, acord, tratat etc. prin care statul, prin autoritatile publice abilitate, de regula, Ministerul Economiei si Finantelor, obtine fonduri de la o persoana fizica sau juridica creditoare pe care se angajeaza sa le ramburseze impreuna cu accesoriile acestora si cu alte costuri, in perioada specificata". Creditul public local actul juridic - contract, acord, tratat etc. prin care autoritatile administratiei publice locale obtin fonduri de la o persoana fizica sau juridica creditoare pe care se angajeaza sa le ramburseze impreuna cu accesoriile acestora si cu alte costuri, in perioada specificata". In lege sunt utilizate expresiile de "finantare rambursabila angajata pe baze contractuale" si "finantare rambursabila garantata" in locul celei de imprumut public si imprumut garantat.
F OUG. nr. 64/2007 reglementeaza aceasta dimensiune, cu alte cuvinte, aspectele strict financiare si bugetare. Aspectele strict juridice vizand actele juridice de imprumut si de garantie vor fi supuse reglementarilor incidente, altele decat cele sus mentionate. Datoria publica are doua componente:
F F |
F
Datoria publica este cea rezultand din
finantari rambursabile directe
(imprumutul public al statului si al autoritatilor
administratiei publice locale) cat si din finantari
rambursabile garantate. Asadar,
se impune a preciza, in continuare, notiunea de garantie asumata
de stat sau de autoritatile administratiei publice locale, cu
privire la finantarile rambursabile contractate la care cele
doua reglementari fac trimitere.
Garantia este angajamentul asumat in numele si in contul statului de catre Guvern, prin Ministerul Economiei si Finantelor, sau de catre unitatile administrativ-teritoriale, prin autoritatile administratiei publice locale, in calitate de garant, de a plati la scadenta obligatiile neonorate ale garantatului, in conditiile Ordonantei de Urgenta nr. 64/2007;
F
Garantatul este
persoana juridica pentru care se prevede ca rambursarea
finantarii garantate de stat sa se faca din veniturile
proprii, fara a afecta bugetul de stat, sau, in cazul garantiilor
acordate unitatilor administrativ-teritoriale, se prevede ca
rambursarea sa se faca din bugetele locale, precum si din
veniturile operatorilor economici si ale serviciilor publice din
subordinea unitatilor administrativ-teritoriale care beneficiaza
de garantiile acordate de catre acestea, pentru care se prevede
ca rambursarea sa se faca din surse proprii.
F
3.3.
Serviciul datoriei publice semnifica "totalitatea
sumelor reprezentand rate de capital, dobanzi, comisioane si alte costuri
aferente datoriei publice provenind din finantarile rambursabile
angajate pe baze contractuale sau garantate de catre Guvern, prin
Ministerul Economiei si Finantelor, ori de catre
unitatile administrativ-teritoriale, prin autoritatile
administratiei publice locale, pentru o perioada determinata".
4. Formele datoriei publice
Imprumuturile contractate de stat si de autoritatile administratiei publice locale in nume propriu sau de alte persoane juridice cu garantia acestora, pot fi:
F
- imprumuturi interne contractate de stat;
- imprumuturi externe contractate de stat;
- imprumuturi garantate de stat (interne/externe);
- imprumuturi interne contractate de autoritatile administratiei publice locale;
- imprumuturi externe contractate de autoritatile administratiei publice locale;
- imprumuturi garantate de autoritatile administratiei publice locale (interne/externe).
F
Sintetizand, avem:
a. in raport cu imprumutatul
imprumuturi guvernamentale (de stat);
- imprumuturi locale (ale unitatilor administrativ-teritoriale);
b. in raport cu imprumutatorul:
- interne (capital autohton);
- externe (capital extern);
c. in raport cu obligatiile pe care le nasc:
- directe (obligatii directe, definitive in sarcina imprumutatului);
- indirecte (garantiile - emise de MEF sau AAPL, deoarece obligati direct cu privire la imprumut vor fi garantatii).
[1] M. Of., Partea I, nr. 439 din 28 iunie 2007, denumita, in continuare, "Legea datoriei publice".
[2] Legea nr. 81/1999 si Legea nr. 313/2004 cu privire la datoria publica, abrogate.
[3] Nu se confunda cu creditul bugetar, avand o natura juridica diferita. Creditul bugetar este suma aprobata prin buget, reprezentand limita maxima pana la care se pot ordonanta si efectua plati in cursul anului bugetar pentru angajamentele contractate in cursul exercitiului bugetar si/sau din exercitii anterioare pentru actiuni multianuale, respectiv se pot angaja, ordonanta si efectua plati din buget pentru celelalte actiuni (art. 1 pct. 16 din Legea finantelor publice).
Contact |- ia legatura cu noi -| | |
Adauga document |- pune-ti documente online -| | |
Termeni & conditii de utilizare |- politica de cookies si de confidentialitate -| | |
Copyright © |- 2024 - Toate drepturile rezervate -| |
|
|||
Proiecte pe aceeasi tema | |||
| |||
|
|||
|
|||