Elemente esentiale ale procesului de creditare

Elemente esentiale ale procesului de creditare

Acordarea creditului trebuie sa se bazeze pe un set de reguli bine stabilite, care definesc procesul de creditare. Procesul acordarii creditului trebuie sa fie dinamic si adaptabil mediului economic in continua schimbare cat si particularitatilor pietei.

Elementele esentiale in analiza procesului de creditare sunt urmatoarele:

1.     persoana

2.     capacitatea

3.     garantiile

4.     scopul

5.     perioada

6.     valoarea

7.     rentabilitatea

8.     avantajele

9.     piata

1. Persoana. Atunci cand se face o cerere de fonduri, creditorul trebuie sa analizeze debitorul in functie de: caracter (integritatea si cinstea sunt fundamentale; intentia de a rambursa; antecedente); competenta (experienta in domeniul de lucru; optimismul realist, priceperea manageriala si discernamantul financiar); capitalul (participarea cu fonduri, sursa proprie participarii, care poate indica capaciatea de management financiar)

2. Capacitatea de rambursare. Evaluarea capacitatii de rambursare consta in urmatoarele:

- analiza performantelor anterioare pentru a determina istoricul capacitatii de generare de numerar

- utilizarea analizei performantelor anterioare ca baza in prevederile performantelor viitoare

- utilizarea analizelor amintite pentru a evalua prognozele prezentate de solicitantul creditului - realismul rentabilitatii viitoare, managementul corespunzator al viitorului flux de fonduri

- asigurarea corespunzatoare de fonduri de capital de lucru

- elaborarea de planuri de cheltuieli de capital viitoare

- suma , natura si programul de rambursare pentru celelalte obligatii ale solicitantului de imprumut

- in situatii de inceput de activitate, utilizarea de tehnici, cunostinte si experienta pentru a testa valabilitatea prognozelor; in acest caz, analiza sensibilitatii este foarte importanta din cauza ratei foarte inalte de secure in randul societatilor nou infiintate

- asigurarea luarii in calcul a tuturor angajamentelor

3. Garantii

In situatia in care apare imposibilitatea rambursarii imprumutului, banca trebuie sa aiba o masura de protectie. De aici, rezulta necesitatea unei garantii. O propunere de credit nu trebuie aprobata pe baza faptului ca garantia poate fi materializata daca rambursarea nu se poate face. Solicitarea trebuie sa fie vizibila prin propriile sale calitati, sa fie identificata sursa de rambursare principala si, in absenta acesteia, pe cea secundara, iar garantia luata sa fie numai o masura de protectie impotriva unor imprejurari neprevazute.

Elementele obligatorii pentru acceptarea unei garantii:

titlul de proprietate: este vital ca persoana care ofera garantia sa fie posesorul de drept a acesteia

valoarea : stabilitate; valoarea probabila intr-o situatie de vanzare fortata; valoarea necesara peste valoarea imprumutului capabila sa acopere datoria bancara in urma valorificarii garantiei. Se va lua in considerare faptul ca pretul care va fi obtinut va fi destul de scazut deoarece banca doreste sa obtina banii in timp scurt, fiind presata sa vanda, iar cel care cumpara va fructifica aceasta informatie oferind un prêt mai scazut

transformarea in bani : in mod frecvent se realizeaza un echilibru intre valoarea bunului si rapiditatea transformarii acestuia in lichiditati .

Calitatile de titlu, valoare si convertibilitate raman esenta garantiei, iar creditorul trebuie sa evalueze fiecare tip de garantie dupa fiecare din aceste elemente.

4. Scopul. Riscul implicat in creditare este in mod evident influentat de scopul in care creditul este solicitat, astfel incat creditorul sa fie convins de reusita proiectului. Scopul trebuie sa fie foarte clar, cu cat propunerea este mai speculativa cu atat este necesara mai multa atentie. Scrisoarea de solicitare trebuie sa contina descrierea clara a scopului creditului, pentru a asigura faptul ca imprumutul nu este folosit in alt scop decat cel declarat.

5. Perioada. Durata acordarii imprumutului trebuie sa fie in directa legatura cu scopul acestuia si cu capacitatea beneficiarului de a rambursa. Graficul de rambursare trebuie, in mod normal desfasurat pe toata perioada de creditare. Imprumutul pentru activitatea curenta trebuie sa fie, prin natura sa, pe termen scurt, iar imprumutul pentru active fixe trebuie sa fie pe o perioada lunga, care nu trebuie sa depaseasca durata previzionata a activului .

6. Rentabilitatea. Sursa principala de venit a bancii este dobanda obtinuta din imprumuturi si, deci, dobanda aplicata trebuie sa acopere costurile si riscurile implicate. Ratele dobanzilor pot fi marite petru a reflecta un risc mai mare sau incertitudini implicate de o anumita propunere.Creditorul trebuie sa realizeze un echilibru intre marja cea mai mare posibila si riscul de a pierde contracte. In conditiile cresterii continue a costurilor si a presiunilor asupra bancii, marjele de rentabilitate adecvate sunt in mod evident esentiale dar, in acelasi timp, in conditiile concurentei si ale necesitatii de a retine sau de a mari segmentul de piata, de multe ori trebuie acceptate marje limitate.

7. Valoarea. In legatura cu valoarea unui credit, trebuie avute in vedere urmatoarele puncte:

- cuantumul creditului - suma solicitata sa fie suficienta pentru proiect / afacere si alte eventualitati

- participarea - in mod obisnuit banca nu asigura 100% din finantare, beneficiarul trebuie sa participle substantial la fondurile totale necesare( se minimizeaza astfel riscul financiar)

8. Avantaje. Fiecare solicitare noua trebuie sa fie avantajoasa atat pentru banca, cat si pentru beneficiar. Banca: marja de profit realizata; potentialul afacerilor in perspective cu imprumutatul; extinderea si diversificarea portofoliului de credite al bancii trebuie sa aiba un effect pozitiv asupra riscului de imprumut in ansamblu. Beneficiarul: obtine fondurile necesare pentru a incepe / desfasura activitatea comerciala; are la dispozitie o gama larga de servicii bancare si consultanta in domeniul bancar, datorita legaturii cu banca constituita prin relatia de credit.

9. Piata. Banca trebuie sa ia in considerare factorii externi care pot influenta succesul sau esecul firmei intr-un mediu economic instabil. Trebuie acordata atentie unor factori cum ar fi: dimensiunea totala a pietei si nivelul concurentei existente; daca ramura / sectorul de activitate al firmei este in dezvoltare, in stationare sau decline, stabilitatea ramurii, tipul produselor vandute, tendinte legislative, sociale si economice.

Metodologia de creditare cuprinde mai multe etape si reprezinta concretizarea elementelor esentiale in activitatea de creditare.

Etapa preliminara presupune o informare - documentare reciproca, baca-agent economic in vederea identificarii necearului de credit, conditiile de obtinere a creditului, de rambursare, de cost, etc. Putem spune ca este etapa primei impresii.

Etapa depunerii dosarului cuprinde in principal doua tipuri de documente : unele de ordin juridic legate de statutul contractului de societate inregistrat la Registrul Comertului, autorizatii specifice functionarii normale, angajarea legala a creditului, componenta echipei manageriale etc, si altele de natura economica legate de prezentarea situatiei economico- financiare a societatii, planul afacerii, contracte, comenzi ferme, situatia obligatiilor de plata, garantiile materiale oferite de agentul economic.

Etapa analizei documenatiei depuse. Evaluarea cererii de creditare va implica o anliza a fezabilitatii planului privind rambursarea imprumutului, plan prezentat de solicitant si asupra posibilitatilor de atingere a scopurilor pentru acre imprumutul a fost cerut. Scopul bancii este acela de a obtine profit.

Etapa determinarii indicatorilor de apreciere. In urma analizei bilantului debitorului se calculeaza o serie de indicatori care reflecta starea economico-financiara a acestuia, indicatori care contribuie la deciza finala de creditare.Principala functie a indicatorilor este redarea dinamicii evolutiei unei societati de-a lungul timpului. Indicatorii nu se analizeaza in mod izolat, ci grupati si intercorelati.

Etapa aprobarii creditului. In functie de nivelul de competenta, deciziile privind acordarea creditului revin sucursalelor sau centralei bancii. In cadrul centralei unei banci, decizia poate fi luata la nivelul Comitetului de risc si credite , a Comitetului de Directie sau Consiliului de Administratie in cazul unor credite mari.

Etapa constituirii garantiilor. Orice decizie privind creditarea unui client trebuie sa ia in considerare capacitatea prezenta si viitoare de a rambursa creditul din surse proprii. Pentru a diminua riscul de nerambursare si de a preveni pierderi majore, bancile solicita garantii reale si chiar personale societatilor comerciale la acordarea creditelor precum si cesionarea unor efecte de comert, sub forma cesiunii de creanta. Contractele de garantie confera bancii un grad mai mare de siguranta diminuand riscul asumat de banca la acordarea creditelor.

Etapa incheierii contractului este etapa final ape baza caruia societatea comerciala va primi imprumutul. Contractul va fi semnat de persoanele autorizate atat din banca cat si din partea societatii. Contractul de credit va stipula conditiile in care a fost aprobat creditul, obligatiile si drepturile partilor si garantiile materiale.

Etapa urmaririi si derularii creditului. Exista o serie de motive care releva importanta procesului de urmarire a creditelor. Astfel, aflarea situatiei la zi a afacerii clientului, precum si a posibilitatii acestuia de a plati in continuare datoria catre banca, urmarirea tendintelor contrare astfel incat sa se poata lua masuri preventive, confirmarea folosirii creditului in scopul acordarii, infirmarea sau confirmarea informatiilor date de client, descoperirea practicilor neobisnuite folosite de client si informarea despre activitatea clientului si a credibilitatii lui, asigurarea ca acest client este inca solvabil, sunt motive care arata ca, pe langa procesul complex de acordare a creditului, urmarirea creditului este o etapa deosebit de importanta si absolute necesara in derularea unui credit.