Definirea riscurilor bancare

Definirea riscurilor bancare

Cel mai adesea, riscurile bancare sunt considerate din doua puncte de vedere sensibil diferite: punctul de vedere teoretic si cel practic. Atunci cand definesc riscul si gestiune a riscului, cel mai multi autori se concentreaza asupra functiei clasice a bancilor, de intermediere in sfera riscurilor financiare prin diviziunea acestora; din acest punct de vedere este tratata indeosebi problema unor pierderi neprevazute la activele bancare, pierderi cauzate de riscuri de piata, de credit sau de lichiditate. Alti autori se concentreaza asupra unor pierderi - potentiale sau efective - cauzate de riscuri cu totul aleatoare si necontrolabile, ca de exemplu frauda, incendiul sau catastrofele naturale. Cei mai multi practicieni abordeaza, de regula, o singura grupa sau o clasa de riscuri, cel mai adesea sub aspectul tehnicilor de gestiune si doar foarte rar sunt analizate si mecanismele de transmisie / amplificare a riscului suportat de institutia financiara. Riscul poate avea un impact considerabil asupra valorii bancii sau institutiei financiare in chestiune, atat un impact in sine (de regula sub forma pirderilor directe suportate), cat si un impact indus cauzat de efectele asupra clinetelei, personalului, partenerilor si chiar asupra autoritatii bancare.[1]

In functie de punctul de vedere din care facem analiza riscului, acesta poate fi definit in mod diferit. Vor adopta ca definitie standard pe cea lingvistica si vom considera drept risc probabilitatea de producere a unui eveniment cu consecinte adverse pentrui subiect. In acest context, prin expunerea la risc vom intelege valoarea actuala a tuturor pierderilor sau cheltuielilor suplimentare pe care le suporta sau pe care le-ar putea suporta institutia financiara in cauza. Din aceasta definitie rezulta ca expunerea la risc poate fi efectiva sau potentiala. Daca acesta este cadrul - foarte general - in care vom aborda problema riscurilor bancare, atunci putem prezenta si diferite acceptiuni care se dau riscului bancar ca pe diferite tipuri de riscuri bancare. Si, desi perspectiva celor mai multe  analize bancare asupra riscului este ingusta trebuie sa subliniem inca de acum ca acesta este generat de o multime de operatii si proceduri. De aceea, in domeniul financiar cel putin, riscul trebuie privit ca un conglomerat sau complex de riscuri, de cele mai multe ori interdependente prin aceea ca pot avea cauze comune sau ca producerea unuia poate genera in lant alte riscuri. Drept urmare, aceste operatiuni si proceduri genereaza in permanenta expunere la risc.

indicatorul de sensibilitate la rata dobanzii

ISD = ASD / PSD

Ultimele doua forme de reprezentare a "gap" permit compararea sensibilitatii pentru diferite institurii financiare. Daca valoare "gap" este pozitiva, institutia financiara are o sensibilitate fata de active. In acest caz si GAP_relativ este pozitiv, iar indicatorul de sensibilitate la rata dobanzii este mai mare ca 1.

Daca valoarea "gap" este negative, institutia financiara are o sensibilitate fata de passive. In acest caz, GAP_relativ   este negativ, iar indicatorul de sensibilitate la rata dobanzii este mai mic ca 1.

Instituriile financiare care sunt sensibile la active vor inregistra o crestere a marjei nete de dobanda cand rata dobanzii pe piata creste, si vor inregistra o scadere a marjei nete de dobanda cand ratele dobanzii scad pe piata.

In oglinda, institutiile financiare care sunt sensibile la passive, vor inregistra o scadere a marjei nete de dobanda cand creste rata dobanzii pe piata, deoarece prin cresterea ratei dobanzii pe piata creste costul surselor de finantare. De asemenea, institutiile financiare care sunt sensibile la passive vor inregistra o crestere a marjei nete de dobanda cand scade dobanda pe piata ( scade costul surselor de finantare).

Managementul sensibilitatii activelor si pasivelor (gap management)

Aceasta metoda poate fi abordata in management ofensiv sau defensiv.

A.     In cazul unui management ofensiv al activelor si pasivelor, strategia include doua etape:

Previzionarea schimbarilor ratelor dobanzii pe piata

Ajustarea portofoliului de active si passive sensibile la dobanda, pentru a profita de schimbarile de rata a dobanzii pe piata. Astfel, previzionarea unei cresteri a ratelor dobanzii pe piata conduce la trecerea societatii bancare catre un gap pozitiv (sensibilitate fata de active; rezulta o crestere a marjei nete cand cresc ratele de dobanda pe piata). In caz contrar, cand este previzionata o scadere a ratelor dobanzilor pe piata, societatea bancara se va orienta catre un gap negative (sensibilitate fata de pasive; rezulta o crestere a marjei nete cand scad ratele de dobanda pe piata)

In cazul previziunii de crestere a ratelor de dobanda pe piata, o institutie financiara cu un gap pozitiv (mai multe active sensibile la dobanda fata de pasive sensibile la dobanda) va inregistra o crestere a marjei nete. Profitul va creste deoarece veniturile obtinute pe baza activelor sensibile la dobanda vor creste mai mult decat costurile de atragere a resurselor (pasive sensibile la dobanda).

Ar putea sa scurteze scadenta activelor sale prin vanzarea titlurilor de valoare pe termen lung folosind fondurile obtinute pentru a cumpara titluri de valoare pe termen scurt. De asemenea, poate creste nivelul creditelor acordate cu rate variabile ale dobanzii. Aceste ajustari de portofoliu vor creste volumul activelor sensibile la dobanda, ceea ce se va reflecta in cresterea veniturilor prin aceste active.

O alta strategie, in cazul cresterilor de rata a dobanzii ar putea fi marirea exigibilitatii surselor de finantare (pasive). Acest lucru se poate efectua prin vanzarea de certificate de deposit pe termen lung. Folosind o astfel de strategie, efectul de crestere a ratei dobanzii pe piata asupra costurilor surselor de finantare va fi mai redus, contribuind la crestrerea marjei nete.

B. In cazul unui management defensiv, nu se urmareste obtinerea unui profit din schimbarile de rata a dobanzii pe piata, ci prevenirea unor efecte negative asupra profitabilitatii existente. Astfel, bancile isi gestioneaza riscul de rata a dobanzii. In acest caz, GAP = 0 (ASD=PSD)

Un management ofensiv urmareste o crestere a profitului, iar un management defensiv urmareste reducererea volatilitatii marjei nete de dobanda (gestionarea riscului de rata a dobanzii).In managementul defensive principalul obiectiv il reprezinta mentinerea unui echilibru intre activele si pasivele sensibile la dobanda

Riscurile bancare sunt acele riscuri cu care se confrunta bancile in operatiunile lor curente si nu doar riscurile specifice activitatii bancare clasice. Ca agenti care opereaza pe diverse piete financiare, bancile se confrunta si cu riscuri ce nu le sunt specifice (de exemplu riscul valutar), dar pe care trebuie sa le gestioneze.