Conceptul de cheltuieli publice

Conceptul de cheltuieli publice

Inlaturarea unor disfunctionalitati ale pietei, armonizarea vietii sociale in interiorul granitelor unui stat, ca si armonizarea vietii internationale in cadrul relatiilor bi sau multilaterale, presupun o serie intreaga de optiuni publice care stau la baza unor decizii publice corespunzatoare fiecarei optiuni in parte.

In cadrul national, statul este cel mai important decident public care, pe masura cresterii gradului de democratizare a vietii publice si a cresterii complexitatii vietii economice si sociale, renunta la o parte tot mai mare din deciziile publice in favoarea colectivitatilor locale. Pentru realizarea practica a deciziilor publice, statul, colectivitatile locale si alte entitati publice ocazioneaza costuri financiare, cunoscute ca cheltuieli publice. Deci, cheltuielile publice raflecta optiunile politice ale statului (guvernului), ele reprezentand costurile realizarii acestor politici.

Cheltuielile publice sunt o premisa si totodata o rezultanta a realizarii rolului statului ca autoritate publica si ca actor economic si ele sunt suportate de cetatenii acestuia. Deoarece rolul statului este atins prin intermediul politicilor publice pe care autoritatile publice (birocratia) le transpun in viata, cheltuielile publice pot fi definite ca fiind costurile realizarii politicilor publice.

Conceptul de cheltuieli publice este indisolibil legat de conceptul de sector public, care poate fi privit ca reflectand tranzactii bugetare, intreprinderi publice, reglementare publica etc. Toate aceste componente sau politici sunt semnificative in privinta ocazionarii de cheltuieli care sunt menite sa acopere nevoi de interes general (educatie, sanatate, aparare, etc.).

Pentru a defini mai bine conceptul de cheltuieli publice, consideram util a face o paralela intre cheltuielile private pentru bunuri si servicii private si cheltuielile publice pentru bunuri si servicii publice. Aceasta paralela, in opinia noastra, ar arata astfel:

Cheltuieli private          Cheltuieli publice

- se refera la satisfacerea unor preferinte individuale, avand la baza optiunea individuala - se refera la satisfacerea unor preferinte colective (se considera ca exista un anumit grad de omogenitate a preferintelor) stabilite pe baza optiunilor colective

- privesc aproape in exclusiviitate plati facute pentru a obtine in schimb bunuri si servicii (rareori au loc transferuri in afara tranzactiilor cu bunuri si servicii, de exemplu-donatii filantropice) - privesc finantarea realizarii de bunuri si servicii publice, dar si transferuri in scopul redistribuirii veniturilor in societate

- sunt facute direct de beneficiarul bunurilor si serviciilor, care este in cunostinta de cauza in legatura cu pretul platit, putand compensa cheltuielile ocazionate cu beneficiile obtinute de pe urma bunului sau serviciului achizitionat      - sunt facute de un intermediar (statul), beneficiarii bunurilor si serviciilor publice neputand face legatura directa dintre contributia lor la aceste cheltuieli (impozite platite) si beneficiile obtinute din utilizarea (consumarea) bunurilor si serviciilor publice; cu alte cuvinte, beneficiarii bunurilor si serviciilor publice nu cunosc pretul platit de fiecare dintre ei pentru accesul la "consumul" unui anumit bun sau serviciu public

- marimea lor depinde de inclinatia individuala spre consum a membrilor societatii            - marimea lor depinde de mai multi factori, printre care:

inclinatia populatiei spre consumul de bunuri si servicii publice;

potentialul economic al tarii respectve;

ideologia partidelor aflate la putere;

inclinatia populatiei spre civism fiscal, etc.

Cheltuielile publice pot fi privite si ca fiind actiunile care stabilesc obligatii ce vor avea drept rezultat plati imediate sau viitoare, care au ca sursa de finantare veniturile publice, in special veniturile fiscale. Aceasta definitie pune in evidenta rolul de alocator de resurse al sectorului public, care folosind veniturile din impozite si taxe stranse de la contribuabili, satisface cererile acestora de politici publice, prin ocazionarea de cheltuieli publice. Din enuntul acestei definitii rezulta ca cheluielile publice depind de politicile publice intreprinse de puterile publice, dar si de resurse care includ veniturile fiscale si imprumutul public.

Cheltuielile publice pot fi definite si in functie de aria lor de cuprindere:

- cheltuieli ale puterilor publice centrale si locale prevazute in bugetul de stat;

- plati efectuate din bugetul asigurarilor sociale de stat pentru securitate sociala (ajutoare de somaj, indemnizatii, etc.);

- cheltuieli publice totale (cele de mai sus) la care se adauga cheltuielile intreprinderilor publice.

Marimea cheltuielilor publice va depinde de definitia adoptata. Acest lucru poate duce la concluzii cand sunt facute comparatii in timp sau internationale. Daca, de exemplu, intr-o tara cheltuielile publice sunt definite in functie de cheltuielile autoritatilor centrale si locale, iar in alta, pe langa aceste cheltuieli, sunt incluse si cheltuielile intreprinderilor publice, comparatia poate fi viciata.

Deoarece cheltuielile publice cuprind totalitatea cheltuielilor ce se efectueaza prin intermediul sistemului bugetar (bugetul de stat, bugetul asigurarilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale, bugetele locale etc.), dar si cele efectuate din fondurile regiilor autonome, companiilor de stat etc.), ele nu trebuie confundate cu cheltuielile bugetare care cuprind numai cheltuielile care se finanteaza de la bugetul statului si bugetele locale, acestea din urma fiind deci o parte a cheltuielilor publice. Trebuie subliniat si faptul ca in cadrul sistemului cheltuielilor publice, cheltuielile bugetare detin o pondere foarte mare.