Cauzele evaziunii fiscale

Cauzele evaziunii fiscale

1. Excesivitatea sarcinilor fiscale mai cu seama pentru unele categorii de contribuabili, excesivitate care are insa drept motiv tocmai amploarea pe care o are evaziunea fiscala.

Specialistii in domeniul fiscal au ajuns unanim la concluzia ca evaziunea fiscala este cu atat mai de temut cu cat impozitul este mai ridicat. Iata de ce orice stat, pentru realizarea veniturilor sale, este necesar sa dimensioneze si sa distribuie de o asa maniera sarcinile publice astfel incat orice contribuabil sa-si poata plati integral si la timp impozitele datorate.

Desconsiderarea unui asemenea punct de vedere face ca un sistem fiscal sa nu fie eficient. Astfel, indiferent de pregatirea inspectorului fiscal sau de marimea sanctiunilor aplicate, este foarte posibil ca statul sa nu reuseasca sa incaseze de la contribuabilii sai impozitele curente. Orice platitor va face in aceste conditii tot ce-i sta in putinta pentru a scapa de asemenea rigori insuportabile, iar unul dintre mijloace este chiar frauda fiscala.

Prin urmare, marimea prelevarilor fiscale trebuie studiata cu atentie pentru a nu facilita manifestarea fenomenelor de evaziune fiscala, ea putand fi asigurata la nivelul cerintelor bugetare pe alte cai, cum ar fi dezvoltarea fortelor de productie, repartizarea echitabila, justa a sarcinilor fiscale, cuprinderea si impunerea intregii materii impozabile a tuturor contribuabililor.

2. Elaborarea greoaie a unei legislatii fiscale care s-a dovedit,,perforata" de o serie intreaga de lacune, de incoerenta si de imprecizie.

3. Aparitia tarzie a legii evaziunii fiscale (Legea nr.87/1994 cu aplicabilitate la finele anului 1994) precum si o anumita inertie in aplicarea acesteia in literatura si spiritul impus de aceasta.

4. Lipsa unui cod de procedura fiscala indispensabil activitatii de aplicare a legislatiei fiscale in vederea limitarii si reprimarii evaziunii fiscale.

5. Necunoasterea, ignorarea sau aplicarea eronata si abuziva a legislatiei fiscale.

6. Rezistenta contribuabililor la impozite ca un aspect care tine de civismul fiscal.

De civismul fiscal se preocupa in lumea de astazi pe langa teoreticieni si politicieni din domeniul fiscal si ziaristi, publicisti, considerand civismul fiscal, cresterea sa, ca pe o sursa de crestere a veniturilor fiscale si de usurare a eforturilor depuse de aparatul fiscal.

Pornind de la manifestarile civismului fiscal in general, consideram ca principalele manifestari ale civismului fiscal sunt:

a)     Respectarea legii fiscale;

b)     Constiinciozitate in indeplinirea obligatiilor fiscale (plata impozitelor si taxelor);

c)      Colaborarea cu organele fiscale pentru depistarea si clarificarea unor cazuri de evaziune fiscala din partea altor contribuabili.

Civismul fiscal este un mod de comportare al contribuabilului pus in fata obligatiei de a plati statului impozitele. Asupra acestui mod de comportare trebuie sa se opreasca si sa lucreze in mod staruitor si cu rabdare puterea publica pentru a contracara inclinatia originara a contribuabilului catre evaziunea fiscala.

Este in interesul puterii publice sa creasca eficacitatea sistemului fiscal si prin recurgerea la manifestarea comportamentului contribuabilului, facandu-l pe acesta sa accepte impozitul.

Document online: Finantele intreprinderii - grile Document online: Pasii de reforma ai PAC si evaluati impactul acestora asupra PAC

7. Numarul destul de restrans al specialistilor in domeniul fiscal la care se adauga o salariazare mediocra a acestora.

8. Problemele privind dotarea cu mijloace necesare cu care se confrunta administratia in indeplinirea atributiilor ce-i revin (personal insuficient numeric si calitativ, tehnica de calcul).

9. Modificarile intervenite in legislatia fiscala, complexitatea acesteia, precum si unele imperfectiuni in textele elaborate au determinat interpretari subiective si chiar abuzive in special in ce priveste avantajele fiscale in favoarea anumitor categorii de contribuabili.

10. In mod concret, referindu-ne la conditiile sociale si economice ale perioadei de tranzitie pe care o strabate tara noastra, abaterile si deficientele din activitatea agentilor economici se datoreaza urmatoarelor aspecte:

posibilitatea oferita de prevederile Legii 31/1990 de a autoriza infiintarea si functionarea de societati comerciale cu foarte multe activitati in obiectul de activitate, fara a verifica in prealabil dotarile in conditiile reale de desfasurare a acestora in cadrul legal;

lipsa reglementarilor procedurii de suspendare a agentilor economici, din legea 31/ 1990 care prevedea posibilitatea suspendarii agentilor economici la care s-au constatat abateri repetate.

Contribuabilul, fie el persoana fizica dar mai ales agent economic, este, cel mai adesea, constient ca activitatea sa se desfasoara nu fara riscuri. Din multitudinea de astfel de riscuri (al afacerilor, financiar, al ratei de schimb, al dobanzilor, al lichiditatilor etc) face parte si riscul fiscal.

In afara cazurilor in care acest risc este asumat constient (evaziune si frauda fiscala urmarite ca tel al inavutirii), de cele mai multe ori riscul fiscal este inerent activitatii unui agent economic.

El se poate datora unei serii intregi de factori: complexitatea sistemului fiscal, desele si neprevazutele modificari ale acestuia, un personal propriu insuficient sau cu lacune in domeniul fiscal, eroare, omisiuni omenesti etc.

Totusi, in cadrul riscului asumat constient si in a celui inerent este necesara o evaluare a riscului fiscal. Elementele care trebuie luate in considerare la evaluare sunt in principal urmatoarele: frecventa si complexitatea controalelor fiscale, gravitatea sanctiunilor fiscale la care se expune contribuabilul, lungimea perioadei de prescriptie (avantajele nete din impozite si taxe suportate minus sanctiuni fiscale probabile, evaluate in lei) de pe urma asumarii unui risc fiscal etc.

Datorita complexitatii si gradului probabilistic al multora din factorii aratati mai sus, in mod practic se intampina greutati din partea contribuabililor in evaluarea si cuantificarea riscului fiscal. Totusi o incercare de estimare si de limitare a acestuia este prevazuta la orice agent economic serios.

Cele mai utilizate cai in aceasta privinta se pare ca sunt: apelarea la serviciile unor consilieri fiscali, auditarea fiscala, consultarea fiscala a administratiei fiscale, controlul intern propriu etc.

Eliminarea riscului fiscal ar trebui sa fie, in primul rand, preocuparea legiuitorului in domeniul fiscal si in al doilea rand a contribuabilului insusi. In primul caz se constata o ingrijoratoare lipsa de coerenta, conciziune si claritate a textelor de lege din domeniul fiscal, precum si aproape o imperceptibila preocupare de asigurare a securitatii fiscale a contribuabililor. In al doilea caz se retin usurinta si,,nonsalanta" cu care sunt tratate aspectele financiare, in special cele fiscale de catre contribuabili - agenti economici romani. De aici cazurile frecvente de evaziune fiscala descoperite, ca si cele mult mai numeroase, de evaziune fiscala potentiala.

Interesul pentru eliminarea riscului fiscal priveste (sau ar trebui sa priveasca) tripticul:

1. administratia publica (fiscala) in mod nemijlocit;

2. agentul economic (managerii, asociatii sau actionarii, precum si salariatii acestuia);

3. partenerii agentului economic.

Interesul administratiei fiscale este evident deoarece ea are riscul colectarii la timp si in cuantumul stabilit, cu respectarea prevederilor legii, a impozitelor si taxelor. Orice sustragere de la plata acestora constituie o pierdere pentru buget si o micsorare a posibilitatilor de finantare a cheltuielilor publice.

Pentru agentul economic interesul rezida din faptul ca fiscalitatea are un impact direct asupra rezultatelor nete (profitului net) destinate repartizarii catre actionari sau/si la finantarea interna. Orice penalitate fiscala, sub orice forma ar fi aplicata de catre organele de control, are o incidenta directa, micsorand profitul net destinat distribuirii.

De asemenea, ea poate avea urmari negative si asupra lichiditatii agentului economic, asupra valorii actiunilor (existenta unor datorii fiscale scade valoarea agentul economic si increderea potentialilor investitori in actiunile acestuia) si credibilitatii agentul economic.

De asemenea, partenerii, si indeosebi partenerii financiari (bancile si alte institutii financiare) examineaza cu multa atentie situatia financiara (inclusiv fiscala) a clientilor sai, a riscurilor aferente, abordand un interes circumspect in cazul existentei unui risc fiscal[1].