Venitul si formele lui la nivel macroeconomic

Venitul si formele lui la nivel macroeconomic

Venitul national(VN) reprezinta suma veniturilor factorilor de productie participanti la realizarea productiei nationale de bunuri in interiorul tarii si in afara, sub forma de salarii, rente, dobanzi nete, profituri etc. El exprima astfel marimea agregata a veniturilor obtinute de participantii nationali la activitatiile economice de toate felurile si cuprinde atat veniturile din activitati cat si a celor din patrimoniu (din titluri de proprietati). Aceasta marime agregata, numita generic venit national, trebuie inteleasa atat ca flux real (de bunuri si servicii) cat si ca flux monetar (de venituri sau cheltuieli) atunci cand analizam procese macroeconomice fundamentale, cum sunt consumul, economisirea, investitiile etc.

Marimea venitului national poate fi pusa in evidenta de urmatoarele relatii:

-daca facem trecerea de la calculul dupa conceptia "intern" la calculul dupa conceptia "national" venitul national este egal cu produsul intern brut la preturile pietei (PIBpp), minus deprecierea sau amortizarea capitalului fix (A), plus soldul veniturilor factorilor de productie in raport cu strainatatea (SVFS) minus impozitele indirecte (I ind) plus subventiile de exploatare sau pe produs (Sexp)

VN=PIB_pp-A+SVFS-I_ind+S_exp, sau

VN=PIB_CF+SVFS-A, sau

VN=PIN_CF+SVFS

-daca pornim de la produsul national brut la preturile pietei (PNBpp), venitul national este egal cu marimea acestuia din care se scad impozitele indirecte si amortizarea capitalului fix si se adauga subventiile.

VN=PNB_pp-A-I_IND+S_EXP, sau

VN=PNN_pp-I_IND-S_EXP

de unde venitul national este identic cu produsul national net la costul factorilor:

VN≡PNN_CF

Daca facem abstractie de exterior sau restul lumii si de sectorul administratiilor publice, veniturile realizate de gospodarii (de sectorul privat) sunt destinate consumului(C) si economiilor (E). Altfel din punctul de vedere al alocarii VN=C+E. Din punctul de vedere al cheltuielilor venitul national este egal cu cheltuielile de consum si cele pentru investitii (VN=C+I). Rezulta astfel identitatea de baza privind alocarea si cheltuirea venitului

C + E ≡ VN ≡ C + I

Scazand consumul din ambele parti ale acestei identitati obtinem cunscuta relatie Keynesiana intre economii si investitii

I ≡ VN -C ≡ E

Aceasta relatie arata ca intr-o economie simpla (fara relatii cu exteriorul si fara sectorul administratiilor publice) investitiile sunt egale cu economiile (I = E)

In fluxul circular al venitului intervin si celelalte sectoare institutionale ale economiei. Asfel, o parte a veniturilor realizate de gospodarii este destinata platii impozitelor si taxelor (IT), iar acestea (gospodariile), la randul lor, primesc venituri care provin din transferuri (TR) de la celelalte sectoare (pensii, alocatii, ajutoare, burse etc). Prin aceste operatii obtinem venitul disponibil (VD) indicator ce exprima posibiliitatiile populatiei pentru consum si economisire:

VD = VN + TR - IT

In consecinta, daca luam in considerare si celelalte sectoare institutionale (administratiile publice si exteriorul) identitatea de baza privind alocarea si respectiv cheltuirea venitului national capata urmatoarea forma:

C + E + (IT-TR) ≡ VN ≡ C + I_N + EN

Partea stanga a identitatii arata modul de alocare a venitului national, iar partea dreapta componentele cererii agregate, cunoscute de la tema respectiva. Identitatea prezentata sugereaza existenta unor relatii importante intre sectoarele economiei, dar si a unor conditii de baza ale dezvoltarii echilibrate a economiei, privind procesele producerii, repartitiei si utilizarii venitului.