Transformarile suferite de liberalismul neoclasic in perioada interbelica si inceputul perioadei postbelice

TRANSFORMARILE SUFERITE DE LIBERALISMUL NEOCLASIC IN PERIOADA INTERBELICA SI INCEPUTUL PERIOADEI POSTBELICE

Adaptarea liberalismului neoclasic la noua situatie din perioada interbelica si inceputul perioadei postbelice, dominate de keynesism, a reprezentat un imperativ impus atat de criticile care le-au fost adresate de catre proprii lor oponenti (keynesisti si marxisti), cat si de evidenta unor fenomene economice pe care nu le puteau explica sau controla.

Prima lor reactie in acest sens, a constat in incercarea de examinare autocritica a propriei lor paradigme, ajungand astfel la concluzia, ca au acceptat cu prea multa usurinta ideea neinterventiei statului in economie.

In al doilea rand, ei au recunoscut excesul lor de subiectivism in analizele economice, importanta exagerata acordata psihologiei si comportamentului individual al agentilor economici, precum si neincrederea fata de informatiile concrete, respectiv fata de studiul istoric al economiei.

Ca o reactie venita din partea controverselor doctrinare ale perioadei respective, din curentul de ansamblu al gandirii economice neoclasice, s-au manifestat mai multe miscari de adaptare la noile cerinte ale realitatii:

a)     preocuparea pentru perfectionarea calculului economic rational, care a dus la aparitia unei discipline de granita, "econometria", spre sfarsitul deceniului trei al secolului XX, reprezentantii principali ai acestui curent fiind norvegianul Ragnar Frish (1895-1973), laureat al premiului Nobel in 1969, Irving Fisher (1867-1947).

b)     efortul neoliberalilor germani, indeosebi Walter Eucken (1851-1950), cunoscuti sub denumirea de "ordoliberali", de a depasi controversele sterile legate de metoda de cercetare (inductie sau deductie, istorie sau teorie, etc.), propunand ca veriga de legatura intre scoala neoclasica si cea istorica sa fie studiul structurii diferitelor sisteme economice , cu scopul practic de a explica si de a realiza "economia sociala de piata".

Trebuie insa remarcat faptul ca aceasta corelatie este valabila pe termen scurt.

Acelasi lucru se poate afirma despre corelatiile dintre obiectivele managementului

guvernamental, economistii fiind in marea lor majoritate de acord ca analiza lor corelativa este bazata pe fluctuatiile ciclului economic decenal. Pe termen lung, aceste corelatii nu se mai manifesta, nefiind inca suficient cunoscute si constituind obiecte de controversa.  

BIBLIOGRAFIE

1.     Albert Michel, Capitalism contra capitalism, Editura Humanitas, Bucuresti 1992.

2.     Angelescu, Coralia, Economie, editia a V-a, Editura Economica, 2000

3.     Badulescu Alina, Microeconomie, Editura Expert, 2007

4.     Balaceanu Cristina, Macroeconomie, Editura CH Beck, 2007

5.     Balaceanu, Cristina, Bentoiu, Claudia, Margineanu, Dragos, Macroeconomie. Aplicatii, Editura CH Beck, 2006

6.     Blaug Mark, Teoria economica in retrospectiva, Editura Didactica si Pedagogica, 1992

7.     Burloiu Petre, Managementul resurselor umane, Editura Lumina Lex, 1997

8.c)      combaterea vehementa a proprietatii colective si a interventiei excesive a statului in economie, sub forma dirijismului si a planificarii centralizate, de catre economistii ultraliberali, reprezentati in principal de Friedrich Hayek (1899-1992) si Ludwig von Mises (1881-1973), argumentul esential fiind incalcarea drepturilor democratice ale indivizilor.

d)     combaterea ideii de pasivitate a statului liberal, in cadrul Colocviului Walter Lippmann, care s-a tinut la Paris, in anul 1938. Cu aceasta ocazie, s-a propus interventia limitata a statutui contemporan in economie, in directia asigurarii unei concurente loiale, fara a interveni insa, in procesul formarii libere a preturilor pe baza mecanismelor pietei.