Tipuri de crestere economica

Tipuri de crestere economica

Cresterea economica este conditionata de resursele si potentialitatile existente. Intensitatea cresterii economice, ca si calitatea acesteia depind de mai multi factori.Acestia sunt, in primul rand, factori directi; munca, natura, capitalul; acestora li se alatura neofactorii: progresul tehnic, inovarea, cercetarea stiintifica informatia etc.

Pe langa factorii respectivi, un rol deosebit il detin si factorii indirecti, cu actiune imediata, cum sunt: cererea agregata, respectiv capacitatea de absorbtie a pietei interne;   sistemul frnanciar-bancar, adica rolul activ al creditului; rata economiilor si rata investitiilor, respectiv inclinatia marginala spre a exporta in comparatie cu cea spre a importa; migratia fortei de munca si a capitalului etc.

Atat factorii directi, cat si cei indirecti au laturi cantitative ca si calitative.

Laturile cantitative constau in modificarea dimensiunilor factorilor de productie (cresterea capitalului folosit, a resurselor de munca atrase, sporirea volumului investitiilor, a exportului etc). In ceea ce priveste laturile calitative, acestea se refera la sporirea eficientei cu care este folosit fiecare factor de productie in parte, mai precis la eficienta cu care sunt combinati factorii cresterii economice, luati impreuna (ex.: productivitatea muncii nationale, eficienta investitiilor etc.)In cazul unui anume factor exista o interactiune compensatorie intre latura cantitativa si cea calitativa, imediata de latura structurala (vezi functia de productie Cobb-Douglas). De pilda, deficitul cantitativ al unui factor poate fi compensat printr-o imbunatatire a eficientei utilizarii lui.

De pilda, factorul uman intervine in cresterea economica prin sporirea volumului muncii prestate la scara macro, precum si prin ridicarea calitatii folosirii lui (cresterea productivitatii). Cantitativ, acest factor se concretizeaza in volumul de manopera prestata de populatia ocupata in timpul efectiv de munca. Cresterea ratei ocuparii stimuleaza cresterea economica. Sub raport calitativ, acesta se manifesta ca progres sub influenta progresului tehnic, a motivatiei de munca, a cadrului organizational etc. Legatura dintre cele doua laturi aratate se face prin intermediul structurilor specifice de pregatire a fortei de munca, de ocupare (ramuri, sectoare), orientarea investitiilor de dezvoltare (crestere) etc.

Factorul informational - tehnologic, in calitatea sa de neofactor, are in prezent un rol decisiv in procesul cresterii economice. Potentialul inovarii de a induce progres si eficienta este practic nelimitata. Acesta justifica tratarea potentialului de inovare drept o resursa de importanta strategica.

Cantitativ, acest factor se concretizeaza in proportia investitiilor pentru cercetare - dezvoltare in P.N.B. Calitativ, el se refera la eficienta directa, la rentabilitatea sistemului (sectorului) cercetarii, ca si la cea indirecta, adica la maximizarea avantajului competitiv, rezultat din aplicarea noilor solutii tehnico-stiintifice (deci, este vorba de o eficienta propagata).

Ipoteza progresului tehnic incorporat priveste diferentierea tehnologica interna a fiecarui factor de productie, eficienta folosirii acestuia este cu atat mai mare cu cat generatia tehnologica este mai avansata. Ipoteza progresului tehnic autonom consta in imbunatatirile vizibile prin acumulare de experienta.Progresul tehnologic indus prin inovare determina efectele multiple cum sunt: ameliorarea randamentelor sistemelor de productie; aparitia economica de scara; prin reducerea costurilor medii totale si, deci, prin sporirea profitului; limitarea si reducerea costurilor ecologice ale cresterii (umanizarea muncii, controlul poluarii); schimbarea continua a gamei destinatiilor de utilizare a diferitelor categorii de resurse naturale; restructurarea treptata a economiilor nationale (sectoare, ramuri).In concluzie, se poate spune ca prin toate acestea se pregateste trecerea la sistemul economic tehnologic - informational.In functie de modul in care se conjuga factorii de productie, de contributiile relative ale laturilor lor (cantitative, calitative) la sporurile de productie sau de venit national, pot exista mai multe tipuri de crestere economica: extensiv, intensiv si intermediar.

Tipul extensiv de crestere economica se caracterizeaza prin contributia preponderenta (peste 55%) a laturilor cantitative ale factorilor (directi) la modificarea (sporirea) P.N.B., respectiv a altui indicator macroeconomic.

Tipul respectiv de crestere caracterizeaza acele tari care nu au putut sau nu pot sa-si valorifice superior, intr-o structura complexa, potentialul lor economic (material si uman). Aceasta crestere mizeaza pe acumulari sustinute, pe un amplu efort investitional sustinut, adesea, cu efecte negative in planul consumului populatiei.

Tipul intensiv de crestere economica se defineste prin faptul ca cea mai mare parte (peste 55%) a sporului de rezultate macroeconomice se datoreaza laturilor calitative ale factorilor de crestere. Aceasta crestere este specifica tarilor avansate economic, cu structuri diversificate, capabile de a genera si a absorbi progres tehnologic si cultural. Cresterea de tip intensiv este in masura sa se autointretina si sa se autoaccelereze prin efecte de conexiune inversa pozitiva. De regula, tipul intensiv de crestere economica succede celui extensiv.

Tipul intermediar de crestere economica se afla la granita celor doua tipuri aratate, el presupune contributii aproximativ egale ale celor doua categorii de laturi ale factorilor la sporirea productiei nationale. Un asemenea tip de crestere economica poate sa predomine intr-o tara o perioada relativ lunga de timp.

Metode de masurare a aportului factorilor la cresterea economica .

Pentru determinarea importantei si aportului factorilor la cresterea venitului national (P.I.B., P.N.B) se foloseste asa-numita balanta-sah, de forma:

Aceasta metoda face posibila calcularea si comentarea aportului la cresterea economica a patru factori: doi cantitativi si doi calitativi, dupa cum urmeaza:

a)     cresterea populatiei ocupate (DPL);

b)     cresterea productivitatii muncii (DPW);

c)     cresterea capitalului fix (DPK);

d)     cresterea eficientei folosirii capitalului fix (DPE). Balanta va exprima, respectiv se va completa astfel:

in coloana si randul 'total', se introduce aportul celor patru factori (sporul de productie nationala), dupa care in functie de aceasta se determina marimile ce vor fi inscrise in celelalte randuri si coloane;

aportul factorilor pur extensivi, carezultanta a aportului cresterii populatiei ocupate (DPL) si a aportului cresterii capitalului fix (DPK): randul 2, coloana 2 (inclusiv coloana 4);

aportul factorilor semiintensivi, ca rezultanta a intersectiei dintre aportul cresterii productivitatii muncii (DPW) si aportul cresterii capitalului fix (DPE): randul 3, coloana 3.

Pentru aflarea aporturilor factorilor se folosesc urmatoarelor relatii (din nivelurile procentuale atinse in perioada curenta se scad nivelurile din perioada de baza):

DPL L1 - 100

DPW= (P-100)-DPL

DPK = K1 100

DPE= (P-100)-DPK

Pe baza cunoasterii celor trei grupe de factori (pur extensivi, semiintensivi si pur intensivi) se poate determina si analiza tipul predominant ai cresterii economice. in acest scop, se considera sporul venitului national (al P.N.B) datorat tuturor factorilor egal cu 100%, apoi se calculeaza contributia procentuala a fiecareia dintre cele trei grupe de factori. Daca de pilda, aportul factorilor pur extensivi reprezinta peste 55% din total inseamna ca tipul de crestere economica este extensiv. Invers, aceasta este tip intensiv daca factorii pur intensivi au avut o contributie mai mare de 55% din total.