Teorii interventioniste - john kenneth galbraith

TEORII INTERVENTIONISTE - JOHN KENNETH GALBRAITH

Cateva decenii,  gandirea economica a fost puternic influentata de lucrarile lui John Kenneth Galbraith. Prima lucrare The Afluent Society (1958) incearca sa gaseasca raspunsul la una din problemele structurii economiei americane, existenta pe de o parte. a unui urias potential de productie capabil sa asigure satisfacerea nevoilor personale si sociale a tuturor membrilor societatii, pe de alta parte existenta saraciei in sectorul public(invatamant, asistenta sociala, locuinte, calitatea mediului ambient), care viciaza bunastarea de masa si realizarile materiale ale sectorului privat. Acest dezechilibru reflecta o alocare necorespunzatoare a resurselor intre consumul privat, facut prin intermediul pietii si consumul social, rezultat din redistribuirea resurselor si veniturilor prin mecanismele de interventie ale statului in economie.

Atitudinea critica fata de sistemul economic este fundamentata teoretic in cartea The New Industrial State(1967). Obiectivul cartii este modul de functionare al economiei moderne, autorul insista pe teme cum ar fi :

- Existenta marilor corporatii formeaza un sistem datorita aplicarii cunostintelor stiintifice la obiective practice;

- Cresterea dimensionala a corporatiei amplifica puterea acesteia nu numai asupra preturilor, costurilor, consumatorilor, ci si asupra colectivitatii si statului;

- Datorita formelor proprii de miscare, corporatia se indeparteaza de conditia unui competitor pe piata, restructurand astfel comportamentul agesilor economici;

-Sisitemul economic al corporatiilor functioneaza in contextual structurii institutionale a statului, pe care-l integreaza;

-In cadrul corporatiei si a guvernului luarea deciziilor este dominata de "tehnostructura ", formata din manageri, ingineri, economisti si alti experti.

-Raspunderea tehnostructurii constituie un mit, datorita comportamentului intentional si uneori conspirativ al managerilor corporatiei.

Aceste idei sunt dezvoltate in lucrarea Stiinta economica si interesul public (1973-1982). Ideea de la care se pleaca in aceasta lucrare este a sistemului de raporturi social- economice determinata de "criteriul puterii", in acest caz structura si mecanismele de functionare ale economiei sunt privite ca raport intre sistemul planificat al marilor corporatii si sistemul pietei reprezentat de imensa majoritate a intreprinderilor mici si mijlocii. Caracteristica principala a sistemului planificat este forta fiecaruia dintre subiectii economici in organizarea activitatii si controlul asupra intregului lor mediu economic cum ar fi preturile si pietele, sistemul de institutii si ideologii.

Dominatia marilor corporatii are consecinte negative asupra intregului mecanism de relatii economico+sociale ce caracterizeaza o societatea. Galbraith remarca rolul foarte important pe care il detine statul in sistemul marilor corporatii, in controlul asupra sistemului pietei si a mecanismelor de alocare a resurselor, precum si controlul asupra consumului individual, care impreuna conduc la instabilitatea economica, la adancirea inegalitatilor sociale sau la fenomene de instrainare umana.

Tehnostructura este factorul principal care permite iesirea marilor intreprinderi de sub influenta mecanismelor pietei si intrarea in sfera organizarii si planificarii. Tehnostructura este formata din manageri, directori de marketing, ingineri si experti ai unor domenii specializate.

Dupa Galbraith, tehnostructura are doua obiective :

- unul serveste interesele de aparare si presupune excluderea amestecului sindicatelor, al consumatorilor si al administratiei de stat in actul de decizie colectiv

- celalalt are in vedere interesele de afirmare si vizeaza expansiunea firmei, cresterea productiei si a vanzarilor, cresterea profiturilor, inovarea tehnica, controlul preturilor, achizitionarea firmelor mai mici, prospectarea pietei si influentarea cumpararii de catre stat a bunurilor publice.

Deoarece tehnostructura asigura planificarea productiei si a preturilor din marile corporatii, ar fi trebuit ca sistemul planificat sa fie un sistem stabil, iar sitemul pietei, unul instabil.

Din analiza acestor procese, Galbraith, identifica o serie de factori ai instabilitatii, si felul in care acestia se rasfrang asupra sistemului planificat si a sistemului pietei:

- Instabilitatea sistemului planificat este determinata de insuficienta cererii efective, adica a unei erodarii a puterii de cumparare.Diferenta dintre diponibilitatile mai mari de marfuri si servicii si capacitatea redusa a puterii de cumparare se poate transforma in recesiune.

- Instabilitatea sistemului planificat are consecibte profunde si daunatoare si asupra sistemului pietei, cand scade cererea in sistemul planificat se reduce, se reduce cerera pentru produsele si serviciile cererii pietei, deoarece in acest sistem subiectii economiei nu-si controleaza mediul pentru a-si proteja interesele, preturile scad, iar veniturile antreprenorului se reduc.

- Sistemul pietei sufera mai mult decat cel planificat si de pe urma inflatiei din cauza majorarilor de durata a preturilor. Avand posibilitatea de a-si controla preturile, sistemul planificat are posibilitatea de a trece pe seama societatii cheltuielile ce rezulta din cresterea salarilor. Sistemul pietei isi orienteza activitatea dupa preturile pe care le controleaza, adica dupa mecanismul cererii si ofertei, ceea ce pozitioneaza sistemul pietei in inferioritate fata de sistemul planificat.

Alti factori care genereaza discrepante intre cele doua sisteme de organizare economica sunt:

- Sistemul planificat al marilor corporatii isi solutioneaza conflictele pe care le are cu angajatii facand importante concesii salariale pe care le compenseaza din beneficiile obtinute pa baza cresterii productivitatii.

- Intreprinzatorii din sistemul pietei rezista in cadrul concurentei datorita capacitatii lor de a-si reduce propriile venituri, iar la nevoie sa reduca salar angajatilor.

- Controlul exercitat in sistemul planificat asupra preturilor si costurilor ii permite un control substantial asupra raporturilor sale de schimb cu sistemul pietei.

- Avand controlul asupra preturilor si salariilor, efectele restrangerii cererii, ca urmare a infaltiei, nu micsoreaza veniturile angajatilor din sistemul planificat, masurile de diminuare inflatiei afecteaza mult mai dramatic sectorul pietei, ajungandu-se la situatii in care somajul reduce orice sansa a angajatilor din acest sector de a se transfera in locuri de munca mai bine platite din cradul sistemului planificat.

- Conducerea eficienta a sistemului planificat presupune un grup de specialisti cu inalta calificare profesionala ce formeaza asa numita tehnostructura, an timp ce gradul de instruire solicitat celor ocupati in sistemul pietei este mai scazut, de aici rezulta discrepantele de salarizare intre sistemul planificat si sistemul pietei.

Pentru depasirea inegalitatilor intre sistemul planificat si cel al pitei, Galbraith preconizeaza necesitatea unei reforme profunde, care sa vizeze emanciparea statului si recastigarea lui de partea interesului public.

Directiile pe care le are in vedere pentru emanciparea statului sunt:

a)     egalizarea puterii in sistemul economic, prin stimularea sistemului pietei;

b)     egalizarea competentelor in privinta functilor indeplinite de cele doua forme de organizare economica;

c)     suprimarea discrepantelor de venituri realizate de sistemul pietei si de sistemul planificat:

d)     instituirea unui control a cheltuielilor publice, ca ele sa serveasca interesele generale ale societatii;

e)     limitarea fenomenelor inflationiste si deflationiste, prin masuri care sa nu mai fie o sursa suplimentara pentru sistemul planificat;

f)      asigurarea coordonarii interindustriale pe care sistemul planificat nu a fost in masura sa o realizeze.

Reconsiderandu-si o serie de teze pe care le+a sustinut de-a lungul anilor, Galbraith propune o noua perspectiva asupra relatiilor sociale, economice si politice intr-o lucrare mai recenta - The Good Society : The Humane Agenda - (1996).

Printre ideiile pe care le accentueaza in aceasta lucrare retin atentia in mod deosebit: crearea sanselor de dezvoltare si manifestare a membrilor societatii ca premisa a asigurarii "pacii sociale"; respingerea dirijismului economic global ca fiind lipsit de sens in asigurarea bunurilor de consum si serviciilor; adoptarea unei atitudini pragmatice ; luaea deciziilor trebuie facuta in functie de caracteristicile 0economice si sociale ale fiecarei societatii in parte;interventia statului in economie nu trebuie sa limiteze libera initiativa;atenuarea discrepantelor existente intre anumite categorii sociale;depasirea paradoxului bunastare personala - saracie publica, prin reconsiderarea interesului fata de bunurile publice, care contribuie la ridicarea standardului de viata a membrilor societatii.

In multe privinte insa Galbraith ramane tributar convingerii ca inegalitatea economica face orice competitie politica inegala, care permite sa se ajunga la o democratie a celor bogati, iar puterea economica concentrata la un pol al societatii se transforma in avantaje economice ale unor grupuri de interese protejate de birocratia de stat.

Dupa Galbraith, o societate mai buna va trebui sa beneficieze de o dezvoltare economica substantiala si an acelasi timp constanta, de o crestere sistematica a productiei si agradului de ocupare a fortei de munca, procese in care statul contemporan trebuie sa aiba un rol determinant. In acest context, factorii care fac necesara interventia statului in economie se refera la : nevoia de aproteja mediul inconjurator ;erinta de a-i proteja pe angajatii vulnerabili din sectorul productiv fata de efectele negative al economiei concurentiale;tendinta mai mult sau mai putin ocazionala a economiei de a produce si comercializa produse sau servicii de slaba calitate, care pot aduce prejudicii de ordin fizic;inglobarea de catre sistem unor tendinte cu carcter de auto-distrugere a propriilor functii ce au o oarecare eficienta.

Pentru toti acesti factori, autorul aduce argumente pertinente si conchide ca toti acestia, impreuna cu protectia mediului, constituie trasaturile esentiale ale interventiei si controlului pe care statul poate sa le exercite, atat la nivelul economiei, cat si la nivelul intregii societatii.

O idee teoretizata in mai multe lucrari de Galbraith este asa numita " balanta a puterii" necesara functionarii mecanismelor economice, balanta ce se poate realiza prin crearea unui sistem de forte compensatoare , intre marii producatorii si marii consumatorii sau furnizori. Atunci cand o asemenea forta compensatoare nu exista, ea trebuie creata si sustinuta de catre guvern si celelalte structuri de putere ale statului. Foarte probabil aceasta versiune a economiei de piata pleca de la premisa existentei mai multor centre de putere, care se echilibrau intre ele prin intermediul puterii opozitionale. Cu timpul aceasta conceptie s-a erodat, criticii reprosandu-i ca ideea de forta compensatoare oferea suportul teoretic pentru activitatea marelui capital si a unui guvern puternic, fara ca ea sa se poata constitui si functiona decat intr-o serie restransa de sectoare economico-sociale.

In concluzie, este de remarcat ca, atat teoria lui Keynes, cat si aceea a lui Galbraith au avut si au sustinatori si critici, alti considera ca relatia dintre stat si economie trebuie supusa unor reconsiderari an concordanta cu dinamica economiei cotemporane. Privita in articulatiile ei fundamentale, conceptia lor vizeaza recunoasterea interventiei statului in economie cu scopul de ajuta piata, acolo unde aceasta nu gaseste solutii sau pentru a preveni si atenua discrepantele dintre venituri, de asemenea accentuarea disfunctionalitatii economiei de piata i-a determinat sa recunoasca nevoia ca ordinea naturala, teoretizata de filosofia liberalismului economic, sa fie dublata de o ordine juridica, al carui scop sa fie acela de a aduce un plus de rationalitate economica si justitie sociala. Nu trebuie uitat insa ca liberalismul economic ramane atasat filosofiei despre ascendenta interesului individual in fata celui social , despre rationalitatea comportamentului individual sau despre libera concurenta ca modalitate de functionare a economiei. Avand in vedere semnificatia acestor idei, ma voi opri in continuare la contributiile lui Hayek si Friedman, precum si la solutiile pe care acestia le au in vedere in legatura cu relatia dintre stat, economie si societate.