Piata de capital - structura si institutiile pietei capitalului, bursa de valori, brokerajul

Piata de capital

Intr-un sens foarte larg, obiectul pietei capitalului il constituie titlurile financiare pe termen lung, cunoscute sub termenul de valori mobiliare. Motivatia principala a unei piete de capital consta in economia si plasarea valorilor mobiliare ale agentilor economici in cautare de capital catre posibilii investitori, detinatori de excedente de capital.

Vanzatorii de astfel de titluri pot fi: firmele, bancile si societatile financiare, autoritatile publice guvernamentale, administratiile locale care au nevoie de resurse banesti. Cumparatorii sunt agenti economici - persoane fizice sau juridice - care dispun de economii banesti pe care le folosesc pentru cumpararea de astfel de titluri.

Potrivit literaturii de specialitate titlurile financiare pot fi:

Titluri financiare pe termen scurt cand faciliteaza finantari si plasamente pe perioade mai mici de un an ( efectele de comert - cambia si biletul la ordin; certificate de depozit ; bonuri de tezaur).

Acestea intra in sfera de cuprindere a pietei monetare.

Titluri financiare pe termen lung care includ in principal obligatiunile si actiunile; acestea sunt negociate pe piata capitalului. Acestea sunt de fapt titluri care genereaza in viitor un flux de venituri viitoare.

La randul lor, in functie de veniturile generate, titlurile financiare pe termen lung se clasifica in:

- titluri financiare pe termen lung cu venituri fixe: obligatiuni si actiuni privilegiate;

- titluri financiare pe termen lung cu venituri variabile: actiuni ordinare.

Caracterizare succinta a obligatiunilor si actiunilor se regaseste in urmatorul tabel:

Doua observatii se impun cu referire la actiuni :

1. Actiunile privilegiate se deosebesc de cele ordinare prin accesul inegal la decizii, profituri; detinatorii acestora :

- au prioritate la vot si la distribuirea profiturilor;

- in cazul lichidarii societatilor comerciale sunt primele care au dreptul la despagubiri.

2. Actiunile se deosebesc de partile sociale prin regimul de transmisibilitate; in principiu partile sociale nu pot forma obiect de transmitere catre persoane straine de societate ; exista si in acest caz o exceptie : pot fi transmise unor terte persoane daca asociatii care detin 3/4 din capitalul social au fost de acord cu aceasta.

Ele pot fi dobandite numai prin mijloace juridice de drept civil (cesiune). In schimb actiunile sunt guvernate de principiul transmisibilitatii fara a fi relevant daca dobanditorul face parte din societatea comerciala sau este tert. De asemenea se mai deosebesc dupa natura juridica a inscrisurilor ; certificatul de parti sociale este doar un titlu de legitimare pe cand actiunea este un autentic titlu de valoare incorporand in ele si drepturile pe care le confera (a se vedea tabelul anterior).

Structura si institutiile pietei capitalului

In functie de momentul in care se face tranzactia, piata de capital se divide in doua segmente dependente temporal: primara si secundara.

a) Piata primara - in care se vand si se cumpara emisiunile noi de titluri financiare pe termen lung; pe aceasta piata:

- se emit si se plaseaza titlurile financiare pe termen lung la valoarea nominala;

- vanzatorii (agenti economici, autoritati publice guvernamentale, administratii locale), care au nevoie de resurse banesti ofera noi titluri pe termen lung;

- cumparatorii (alti agenti economici - populatia institutii financiare) care dispun de economii banesti achizitioneaza asemenea titluri;

- operatiunile se realizeaza de obicei de catre banci care in acest scop solicita un comision pentru efectuarea acestor tranzactii.

b) Piata secundara - in care se negociaza titlurile financiare emise in prealabil; pe aceasta piata:

- se tranzactioneaza titlurile de valoare emise anterior, la un pret numit curs;

- un rol important il au bursele care reprezinta principala institutie de intermediere a vanzarilor si cumpararilor de titluri financiare pe piata secundara.

Piata secundara este si expresia aproape perfecta a reglarii libere intre cererea si oferta de valori, fiind un barometru, in primul rand al nevoii de capital, dar si al starii economice, sociale si politice a unei tari. Din acest punct de vedere, piata secundara de capital poate fi considerata o piata absoluta, unde legea cererii si a ofertei gaseste terenul propice actiunii sale neingradite. Asigurand mobilitatea capitalurilor, a lichiditatilor pe termen lung si mediu, a negociabilitatii oricarui titlu trecut de piata primara, piata secundara atrage, deopotriva, investitori "de profesie", dar si investitori "de ocazie", in speranta unui profit maxim intr-un timp record. Functionarea efectiva a pietei secundare se realizeaza prin intermediul pietelor interdealeri, numite si piete de negocieri si, in principal, prin intermediul burselor de valori.

Lucrare: Motivatia si satisfctia in munca -premisele reusitei si succesului profesional Lucrare: Procesul asigurarea calitatii - tratarea produsului neconform

Pe piata de capital functioneaza trei institutii fundamentale:

1.Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare

Este un organism guvernamental cu responsabilitati in coordonarea pietei capitalului.

Deoarece pe aceasta piata se emit si circula valori foarte mari sub forma unor documente, respectiv titluri de valoare (hartii de valoare) si care reprezinta valori reale, exista riscul lansarii unor hartii fara acoperire, cu toate consecintele ce ar decurge de aici. Pentru a evita acest lucru, in toate tarile cu o economie de piata avansata se constituie o institutie centrala pentru atestarea acestor valori mobiliare, constituindu-se astfel intr-un garant al lor si al felului in care se fac tranzactiile cu aceste valori. La noi in tara aceasta institutie s-a constituit in 1994 si poarta denumirea de Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare

Principalele atributii ale acestei comisii sunt:

inregistrarea tuturor hartiilor de valoare ce se emit pe piata primara si confirmarea prospectelor de emisiune;

atestarea brokerilor si a caselor de brokeraj, precum si urmarirea activitatii asociatiilor de brokeri;

controlul activitatii burselor de valori;

aprobarea, in consultare cu autoritatea guvernamentala a infiintarii unor noi burse de valori.

2. Brokerajul

Principalul actor al pietei capitalului este broker-ul (in Romania acestia se numesc agenti de bursa). Din punct de vedere institutional, broker-ul este conceput la trei niveluri:

persoana fizica ce practica profesiunea de broker;

case de brokeraj ce opereaza ca intermediari intre vanzatorii si  cumparatorii de hartii de valorare;

asociatii de brokeri.

Functiile principale ale caselor de brokeraj sunt urmatoarele:

introducerea noilor emisiuni pe piata primara;

tranzactii in pietele secundare;

tranzactii pe cont propriu (dealing);

gestionarea portofoliilor de hartii de valoare;

consultanta in probleme de investitii financiare;

pastrarea in custodie a hartiilor de valoare.

In cadrul conceptului de banca universala pot presta servicii de brokeraj si bancile comerciale. Dar, din punct de vedere organizatoric, brokerajul este o operatiune separata de actiunile principale ale bancii.

3. Bursa de valori

Aceasta este o piata organizata pentru tranzactiile cu hartii de valoare emise anterior de catre cele mai importante societati comerciale pe actiuni, precum si de catre autoritatea guvernamentala.

Particularitatea bursei de valori consta in faptul ca hartiile de valoare se vand si se cumpara la preturi stabilite, pe baza cererii si ofertei, in cadrul sedintelor de licitatie. Acestea se desfasoara intr-un loc anumit, in zile si la ore fixate in cadrul programului.

Problema fundamentala a tranzactiilor la bursa este formarea pretului, cursului sau cotatiei titlurilor. Acesta poate fi sensibil diferit de valoarea lor nominala, fiind influentat de numerosi factori economici si extraeconomici (situatia economico-financiara a firmei emitente, marimea veniturilor anterioare aduse de titlu si perspectivele de viitor, rata dobanzii pe piata monetara, rata inflatiei, conjunctura interna si internationala, etc.).

In Romania, in conformitate cu prevederile Legii nr. 52/1994 privind valorile mobiliare si Bursele de Valori prin Decizia Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare nr. 20/21.04.1995 s-a infiintat Bursa de Valori Bucuresti (BVB). BVB este o institutie publica cu personalitate juridica ale carei membre sunt societatile de servicii financiare care au obtinut autorizatia de negociere in Bursa. Fiind o institutie a pietei de capital, BVB este supravegheata si controlata de Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare, atat in ceea ce priveste administrarea si functionarea, cat si regimul operatiunilor si disciplina societatilor de servicii financiare si a agentilor acestora.

Cererea si oferta de titluri financiare pe termen lung

Dupa cum s-a vazut din parcurgerea randurilor anterioare, vanzarea-cumpararea de titluri financiare se face pe cele doua piete primara respectiv secundara la un anumit pret denumit curs.

Trebuie mentionat ca pe piata primara acest pret este ferm (valoarea nominala a titlului) iar pe piata secundara se formeaza ca urmare a actiunii cererii si ofertei. Pornind de la aceasta afirmatie ne propunem in acest subcapitol sa analizam influenta diversilor factori asupra cererii si ofertei de titluri financiare pe termen lung.

Asupra cererii de titluri financiare actioneaza in principal urmatorii factori (dupa Nita Dobrota):

1.    Randamentul titlurilor financiare ;

2.    Castigurile potentiale rezultate din achizitionarea titlurilor financiare ;

3.    Lichiditatea titlurilor financiare;

4.    Riscul plasamentelor cu titluri financiare.

Asadar aprecierea plasarii de catre un investitor a unor disponibilitati banesti in titluri financiare se face dupa o serie de indicatori c cuantifica factorii de mai sus:

1.Randamentul titlului financiar are un rol insemnat in decizia de cumparare a obligatiunilor sau actiunilor.

In literatura de specialitate randamentul titlurilor financiare este definit ca fiind acea rata de actualizare pentru care pretul titlului este egal cu valoarea prezenta a fluxului asociat de venituri viitoare.