Tehnici de manipulare in contabilizarea cheltuielilor si provizioanelor

Aceste tehnici pot include capitalizarea nejustificata a unor cheltuieli, inregistrarea unor cheltuieli mai mici sau mai mari decat in realitate, modificari ale calculului amortizarilor, contabilizarea cheltuielilor apartinand altor perioade contabile, contabilizarea intregului fondul comercial aparut cu ocazia unei fuziuni in perioada contabila curenta sau contabilizarea pe o perioada foarte lunga, contabilizarea totala cheltuielilor de restructurare in perioada contabila curenta, contabilizarea eronata a amortizarilor.

Capitalizarea nejustificata a cheltuielilor

Aceasta metoda presupune operatiuni de reducere a cheltuielilor cu scopul de a raporta un profit mai mare in perioada contabila curenta. In acest context, firmele adauga unele cheltuieli, cum ar fi dobanzile, la costul unor active.

In general, standardele contabile aplicabile prevad ca in costul unui activ se includ costurile de achizitie, productie sau import, la care se adauga cheltuielile survenite pana la punerea in stare de utilitate. Sunt luate in calcul in acest caz si diferentele de curs valutar survenite in aceasta perioada si dobanda creditelor relevante pentru acel activ.

Dar, dupa cum vom detalia ulterior in cadrul acestei cercetari, aceasta regula de contabilitate poate fi folosita pentru manipularea informaților financiare. Exista posibilitatea, atunci cand o firma nu atinge obiectivele sau asteptarile legate de profit, sa contabilizeze dobanzile si diferentele de curs valutar, ce nu au legatura cu vreun activ, in costul imobilizarilor corporale sau al stocurilor, raportand astfel cheltuieli mai mici in contul de profit și pierdere si atingand obiectivul de profit.

Un exemplu legat de acest subiect este o firma din Turcia, care in anul 1998 a depus dosarul pentru listarea la bursa. In urma verificarilor, a reiesit ca in anii 1996, 1997 si 1998 au fost incluse ilegal in costurile de productie 152 mld TL, 222 mld TL si respectiv 180 mld TL. Desi firma ar fi trebuit sa se afle pe pierdere in toate cele trei perioade, datele contabile aratau initial profituri de 88, 103 si 172 mld TL.

Manipularea duratei și a metodei de amortizare

O alta tehnica de manipulare a informaților financiare cu scopul ajustarii profitului face referire la amortizari. Firmele ce doresc o majorare a profitului trec de la metode de tip progresiva la metoda liniara sau maresc perioada de amortizare. La polul opus, firmele ce doresc o micsorare a profitului, trec de la metoda liniara la cea progresiva sau micsoreaza perioada de amortizare.

Amortizarea fondului comercial

Fondul comercial si amortizarea acestuia fac obiectul unor alte tehnici de manipulare a informatiilor financiare. Fondul comercial reprezinta diferenta dintre pretul platit pentru active si valoarea lor contabila aparuta cu ocazia fuziunilor, a cumpararii sau preluarii controlului unei alte firme. Fondul comercial se bazeaza pe faptul ca avantajele oferite de activele preluate vor fi mai mari decat valoare lor contabila (spre exemplu, toate activele au o valoare mai mare utilizate impreuna decat daca ar fi separate).

Motivele pentru aparitia si plata fondului comercial sunt diverse: firma preluata detine anumite marci comerciale, o lista de clienti, un sistem de distributie, tehnologii de fabricatie sau experienta. In practica, amortizarea fondului comercial se face pe o perioada cuprinsa intre durata de viata a activelor si 40 de ani iar valoarea ce urmeaza a fi amortizata poate fi diferita. Se observa previziuni diferite ale duratelor de viata (intre 5 si 40 de ani) folosite in calculul amortizarii fondului comercial, chiar si pentru firme din acelasi sector de activitate.

In acest context, firmele ce doresc sa raporteze un profit mai mare in perioada contabila curenta definesc o perioada de amortizare mai lunga, iar firmele ce doresc sa raporteze un profit mai mic definesc o perioada de amortizare mai scurta. Folosind aceasta metoda de raportare a unui profit mai mare sau mai mic, putem spune ca este vorba de o manipulare a informaților financiare.

Transferul profitului pentru anii viitori prin raportarea unor provizioane mai mari (Storing earnings for future years)

Conducerea unei firme poate stabili un obiectiv de crestere anuala a profitului (ex: 10% anual). In acest context, in special in anii cand profitul e mai mare, se poate lua decizia transferarii profitului asupra exercițiilor viitoare adoptarea unei politici conservatoare legata de incasarea creantelor, stabilirea unor provizioane in procente mai mari pentru clienti incerti sau responsabilitati aparute din girari, reestimarea duratei dupa care anumite active vor fi dezafectate sau stabilirea unor valori reziduale mai mici pentru activele amortizabile. Aceste politici conservatoare de contabilizare a cheltuielilor cu scopul amanarii profitului si raportarea unui profit mai mic in perioada contabila curenta sunt denumite si rezerve oculte (cookie jar reserves). In anii cand profitul este mai mic, rezultatele acestei politici este stabilirea unor provizioane in procente mai mici pentru clienti incerti sau responsabilitati aparute din girari, stabilirea unor durate mai lungi de utilitate a activelor amortizabile sau stabilirea unor valori reziduale mai mari. Acest tip de practici, asa cum a fost specificat si mai devreme, constituie metode de ajustare a profitului prin manipularea informaților financiare.

Un exemplu relevant pentru aceasta situatie este cazul Sun Trust Bank (SUA). Banca practica o politica foarte conservatoare, alocand provizioane mari pentru creditele emise. In urma controalelor, s-a stabilit ca banca practica o politica mult prea conservatoare si a fost obligata sa modifice datele financiare  pentru anii 1994-1996. Micsorand provizioanele cu 100 milioane dolari, au fost majorate profiturile cu 40, 35 si respectiv 25 milioane dolari. In acelasi mod, banca a fost obligata sa scada provizioanele pentru anul 1997 cu 100 milioane de dolari, antrenand o majorare a capitalului de 61,1 milioane de dolari si o crestere a pretului actiunilor.

Contabilizarea cheltuielilor cu studiile de cercetare si dezvoltare (Purchased in-process research and development )

O situatie cu care ne putem confrunta in momentul fuziunii sau a preluarii unei societati tehnologice este preluarea de catre alta societate a studiilor de cercetare-dezvoltare in curs de finalizare. Pentru astfel de studii, putem da ca exemplu studiile clinice inca nefinalizate pentru un medicament sau studiile nefinalizate ale unui prototip de produs electronic nou.

In conformitate cu standardele contabile americane existente, in cazul in care exista o alta alternativa de utilizare a proiectului, in afara de proiectul de cercetare si dezvoltare existent, care este preluat prin cesiune, valoarea cheltuielilor realizate cu studiile pentru acest proiect se poate actualiza. De asemenea, in mod similar, si cheltuielile legate de proiectele de dezvoltare de software pot fi actualizate. Cu toate acestea, daca studiile de cercetare si dezvoltare preluate pot fi utilizate numai pentru proiectul prevazut in cadrul societatii sau daca studiile de dezvoltare a software-ului au atins un nivel tehnologic fezabil, atunci, costurile suportate in acest caz sunt inregistrate drept cheltuieli trimestriale de fuziune sau de preluare de cesiune. Aceasta regula contabila, este una si aceeasi cu contabilizarea cheltuielilor de cercetare - dezvoltare efectuate in cadrul unei societati.

In momentul preluarii unei societati tehnologice, probabil societatea va avea un proiect de cercetare - dezvoltare inca nefinalizat. Din aceasta cauza, o parte din banii achitati pentru preluarea societatii pot fi relationati cu acest proiect. In cazul in care proiectul de cercetare si dezvoltare preluat nu are o alta utilizare alternativa, in conformitate cu standardele contabile cheltuiala efectuata va fi trecuta drept cheltuiala directa.  

Societatile care doresc sa utilizeze aceste reguli contabile cu scopul de a manipula informatiile financiare, mai intai de toate vor realiza o legatura intre o buna parte dintre costul preluarii si proiectul de cercetare - dezvoltare, avand astfel oportunitatea de a inregistra o cheltuiala pentru o suma mai mare pentru acea perioada. Este posibil astfel, ca prin procesul de contabilizare costul de preluare, sa fie luat in considerare in cadrul valorii contractuale si astfel sa fie scazut la minim. Astfel, in perioadele urmatoare, dat fiind ca valoarea contractuala va fi amortizata, va exista tentația ca aceasta sa fie declarata mai mica si, din aceasta cauza,  sumele ce vor fi inregistrate drept cheltuieli vor fi din ce in ce mai mici.

Cel mai bun exemplu pentru aceasta practica este operatiunea de preluare a Societatii Cisco Systems (SUA) 1997-1999. In aceasta perioada, societatea a efectuat o legatura intre 86 % din cota de 63% achitata de catre societate pentru societati tehnologice, a proiectelor ce nu par prea fezabile din punct de vedere al dezvoltarii de software si care inca nu sunt finalizate, cu operatiunile de cercetare si dezvoltare care nu au o utilizare alternativa si drept rezultat, a inregistrat cheltuieli trimestriale de 508, 594 si respectiv 471 milioane dolari.

In acelasi fel, in 1998 cand Societatea Worldcom (SUA) a preluat o societate de telecomunicatii cu denumirea de MCI, a efectuat o plata de aproximativ 40 miliarde dolari, 6-7 miliarde de dolari din suma mai sus mentionata avand legatura cu operatiunile de cercetare si dezvoltare in curs de finalizare si astfel a reiesit faptul ca s-a prevazut ca valoarea contractuala va putea fi amortizata in 40 ani.

Cu toate acestea, SEC a cerut Societatii in anul 1998, ca suma solicitata insa neaprobata spre a fi cheltuita pentru cercetare si dezvoltare in valoare de 6-7 miliarde de dolari si prevazuta spre a fi inregistrata in cheltuieli sa fie diminuata. Drept urmare Societatea a creat o legatura intre operatiunile de cercetare si dezvoltare inca nefinalizate de 3,1 miliarde de dolari din totalul de 40 miliarde dolari, iar in urma cererii din partea SEC de corectare, valoarea fondului comercial ce a rezultat din aceasta tranzactie a fost de 26 miliarde dolari. Prin urmare, in 1998 Societatea a fost nevoita ca in locul sumei de 6-7 miliarde dolari, suma ce urma a fi inregistrata drept cheltuiala directa, sa inregistreze suma de 3,1 miliarde dolari.

Cheltuieli speciale (Special charges)

Cheltuielile pentru reorganizare reprezinta un alt element care permite manipularea informației financiare. Fuziunile creeaza sinergii. Aceste sinergii pot fi legate de realizarea funcțiilor de producție, distribuție sau administrație. Dupa fuziune, sunt așteptate performante superioare de la societațile care au fuzionat. Prin urmare, unele dintre cheltuielile speciale cum ar fi platile compensatorii, salariile compensatorii pentru rezilierea contractelor de munca, cheltuielile datorate incetarii operatiunilor de leasing si cheltuielile datorate montarii si dezafectarii activelor sunt contabilizate si astfel se asigura aparitia sinergiilor asteptate in viitor. Prin urmare, pe langa pierderile si cheltuielile care apar in timpul operatiunilor de fuziune, de preluare, cheltuielile mentionate mai sus vor fi contabilizate. In cadrul acestui proces de fuziune, investitorii ignora cheltuielile inregistrate legate de preluare si se concentreaza pe profitul viitor, de dupa preluare - fuziune. Recunoașterea imediata a cheltuielilor legate de preluare chiar daca ele sunt angajate intr-o perioada ceva mai lunga și care corespunde cu durata procesului de fuziune are ca efect ameliorarea performanței perioadei urmatoare.

Un exemplu in acest sens il reprezinta operatiunile realizate in anul 1995 de catre societatea Fine Host (SUA) care a inregistrat in anul 1995 cheltuieli anormale legate de preluare pentru ca in exercițiul urmator sa raporteze un profit mai mare.