Structura financiara a intreprinderii - componenta resurselor financiare

1. Componenta resurselor financiare

Fluxurile financiare dintr-o intreprindere corespund specificului activitatii desfasurate. Din observarea bilantului se constata ca exista doua tipuri de active: imobilizarile (imobile, instalatii etc.) si activele de exploatare (stocurile, creditele client s.a.), ambelor trebuind sa li se asigure surse de finantare, fie interne sau externe.

Resursele financiare interne de care dispune intreprinderea sunt de doua tipuri: pe de o parte, veniturile realizate prin comercializarea bunurilor sau serviciilor ce fac obiectul activitatii societatii si, pe de alta parte, resurse ce apar automat in ciclul exploatarii (creditul furnizor s.a.).

Resursele financiare externe prezinta o multitudine de forme: cresterei de capital, imprumuturi obligatare, credite de trezorerie.

Fluxurile financiare de intrare sunt utilizate pentru a acoperi nevoile de finantare atat pentru investitii, cat si pentru cheltuielile generate de desfasurarea procesului de exploatare.

Pentru investitii, finantarea necesara se calculeaza tinand seama de valoarea initiala a proiectului de investitie, de amortizari si de sumele obtinute din vanzarea unor active fixe.

Investitii = D Imobilizari (nete) + Amortizarea exercitiului

Necesarul de finantat al ciclului de exploatare, care se numeste in general necesar de fond de rulment (NFR), este suma ceruta de desfasurarea unui ciclu achizitie - productie - vanzare, in cursul caruia pot sa apara finantari (indatorari) si creante pe termen scurt. El se calculeaza ca diferenta dintre activul si pasivul de exploatare.

	Activ de exploatare (Utilizari in ciclul de exploatare) Stocuri - materii prime - productie neterminata - produse finite Creante clienti Avans catre furnizori Efecte de primit Obligatii platite in avans si debitori de exploatare

2. Analiza posturilor de bilanð.

FLUXURI SI STOCURI

Fluxul reprezinta un transfer de intrare sau de ieñire de bunuri, servicii sau capital al intreprinderii, in relaðia sa cu exteriorul (alte societaði comerciale bancare ñi nebancare, statul etc.). Fluxurile reale desemneaza miñcarile de produse fizice ñi servicii, in timp ce fluxurile financiare se refera la operaðiuni baneñti. In general, fluxurile reale sunt exprimate in lei (in moneda naðionala, deñi pentru operaðiuni de comerð exterior se reðine ñi exprimarea acestora in valuta care face obiectul tranzacðiei) ñi reprezinta contravaloarea monetara a cantitaðii de bunuri vandute sau cumparate.

De exemplu, o societate comerciala cu profil siderurgic cumpara o cantitate de minereu de la o alta societate furnizoare. Se realizeaza astfel un flux real (cumpararea minereului) intre furnizor ñi intreprindere ñi, in contrapartida, un flux financiar de sens invers ce reprezinta plata efectuata de intreprindere catre furnizor.

Cantitatea de minereu poate fi utilizata imediat sau, cel mai adesea, va fi inmagazinata, adica va determina creñterea stocului de minereu deðinut de intreprindere. Totodata, stocul de bani al acesteia (casa) se va diminua corespunzator.

In concluzie, fluxurile generate de operaðiunea de aprovizionare vor determina  o creñtere a patrimoniului intreprinderii (creñte stocul de materii prime) ñi o scadere a casei.

Este posibil ca intreprinderea sa nu plateasca imediat. In momentul cand se negociaza cumpararea minereului, intreprinderea poate incheia cu furnizorul un contract prin care se obliga sa plateasca marfa pe care vrea sa o cumpere intr-un interval de trei luni. Astfel apare un credit furnizor, operaðiunea respectiva determinand o creñtere a datoriilor intreprinderii faða de societatea de la care a cumparat, fara ca stocul acesteia de moneda (casa) sa scada.

Analiza activitaðii financiare a unui agent economic se efectueaza pe baza documentelor contabile, dintre care cele mai importante sunt, pentru evidenðierea fluxurilor ce determina creñterea patrimoniului intreprinderii, contul de rezultate (profit ñi pierderi) ñi pentru inventarierea stocurilor, bilanðul contabil incheiat de orice agent economic la 31 decembrie.

BILANTUL CONTABIL

Bilanðul contabil este inventarul, la o data stabilita prin Legea Contabilitaðii (in ðara noastra 31 decembrie) a tuturor activelor ñi datoriilor unei intreprinderi, soldul dintre acestea reprezentand avuðia agentului economic. Intocmirea bilanðului se realizeaza in conformitate cu unele reguli fundamentale, stabilite prin Legea contabilitaðii:

fluxurile fizice sunt inregistrate la data efectuarii lor ñi nu in momentul reglementarii lor financiare (incasari sau plaði). Astfel, vanzarile sunt inregistrate in contabilitate atunci cand s-a facut livrarea marfurilor ñi contravaloarea lor va determina creñterea imediata a veniturilor - deci a profitului - chiar daca incasarea efectiva se va produce cateva luni mai tarziu;

in realizarea inregistrarilor contabile nu se ðine seama de deprecierea monetara cauzata de inflaðie. In general, bunurile achiziðionate de o firma ñi pastrate in stoc sunt inregistrate in bilanð cu preðurile lor istorice (preðul cu care au fost cumparate), eventual diminuate in urma deprecierii fizice (amortizarii). Excepðie fac situaðiile cand, prin lege speciala, se stipuleaza reevaluarea mijloacelor fixe deðinute de intreprinderi, potrivit unei metodologii bine determinate.

Analiza: Informatii despre procesul de evaluare - selectare a ofertelor de proiect Proiect: Continutul finantelor firmei: functia financiara a firmei

Pentru exemplificare, se prezinta bilanðul contabil al firmei ABC-SRL, principalele posturi fiind clasificate in ordinea crescatoare a lichiditaðii:

Activul este grupat in doua mari rubrici: activ imobilizat ñi activ circulant, cu o poziðie de inchidere - disponibilitaði.

Imobilizarile

Imobilizarile reprezinta bunurile durabile (care nu sunt destinate vanzarii sau transformarii) aflate in posesia intreprinderii ñi care au rolul de a fi utilizate ca instrumente de lucru:

imobilizarile corporale cuprind terenurile, construcðiile, utilajele ñi instalaðiile, mijloacele de transport ñ.a. Acestea sunt contabilizate ca imobilizari nete, respectiv la preðul la care au fost cumparate (imobilizari brute) din care se scade amortismentul, respectiv uzura fizica ñi morala suferita in timp de activ. Nivelul amortizarii este reglementat de autoritatea fiscala a statului pentru fiecare categorie de bunuri industriale, in concordanða cu durata normata de viata a activului;

imobilizarile necorporale reprezinta brevetele, licenðele, fondurile de comerð pe care le-a achizitionat intreprinderea;

imobilizarile financiare sunt plasamentele pe termen realizate de societate.

Activele circulante

Stocurile

Reprezinta valoarea materiilor prime ñi materialelor, marfurilor, producðia neterminata, produsele finite aflate in stoc in posesia intreprinderii. Acestea sunt evaluate ðinand seama de nivelul costurilor de producðie (fara sa se ðina seama de taxele de consum aferente), din care se scad eventualele marfuri care au suferit deteriorari. In general, stocurile sunt inscrise in bilanð la valoarea lor istorica ñi nu sunt reevaluate in urma inflaðiei.

Creantele clienði

Postul de activ creanðe clienði  grupeaza totalitatea datoriilor pe care le au clienðii faða de firma respectiva. Aceste creanðe sunt materializate in diverse forme: ca efecte de comerð (de incasat), cum sunt biletul la ordin, scrisoarea de schimb etc. Daca unele efecte au fost depuse la banca pentru a fi scontate ñi suma corespunzatoare nu a fost inca primita, ele vor fi inregistrate in afara bilanðului. Deoarece efectele de comerð reprezinta o forma de credit, intreprinderea suporta un risc, acela de a nu-ñi putea recupera banii de la clienðii sai. In analiza financiara a poziðiei societaðii, nivelul acestui post din bilanð, precum ñi calitatea clienðilor au o mare importanða, mai ales ca acestea trebuiesc confruntate cu totalitatea creditelor de trezorerie pe care banca le-a acordat intreprinderii pentru desfañurarea activitaðii curente (de exploatare).

Alte creante de exploatare

Adesea, o societate dispune de creaðe asupra unor terði, altele decat cele obðinute prin livrarea de bunuri sau servicii, cum sunt: plaði in avans unor furnizori, obligaðiuni de plata achitate in avans, diverse conturi de regularizare etc.

Disponibilitati

Societatea are, in general, lichiditaði pe care le conserva sub forma de disponibilitaði fie in casa fie in conturi la vedere la banci. De asemenea, ea iñi plaseaza o parte din resursele disponibile in fonduri pe termen scurt pentru acoperirea necesitaðilor financiare sezoniere sau in vederea unei activitaði investiðionale mai mari. Aceste resurse se pot regasi in bilanð in posturi de forma valori mobiliare de plasament.

Pasivul bilanðului reprezinta totalitatea datoriilor firmei. Soldul intre activ ñi ansamblul datoriilor arata ce poseda in mod real acðionarii (bogaðia acestora), ceea ce se numeñte situaðie neta sau fonduri proprii. Pasivul este structurat in ordinea exigibilitaðii crescatoare (datorii care trebuiesc achitate din ce in ce mai repede).

Capitalurile proprii

Capitalurile proprii (sau fondurile proprii) corespund aportului acðionarilor ñi pot fi calculate scazand din intregul activ totalitatea datoriilor realizate de intreprindere. Aceste fonduri apar in bilanð in rubrici diferite:

capital adus de acðionar, respectiv capitalul social ñi primele de emisiune;

parte din profit, lasat de acðionari la dispoziðia intreprinderii (rezerve legale ñi facultative, provizioane ñi subvenðii cu caracter de rezerva etc.);

Datoriile financiare

Datoriile financiare contractate de intreprindere sunt de doua feluri: datorii pe termen mediu ñi lung ñi credite de trezorerie.

Datoriile la termen sunt realizate pentru o perioada mai mare de un an. Ele se pot prezenta sub forma de obligaðiuni sau credite bancare, imprumuturile fiind contractate la instituðii specializate.

Creditele de trezorerie reprezina datorii contractate de intreprindere in sistemul bancar pe termen scurt, de obicei sub trei luni. Aceste credite se prezinta sub diverse forme: credite prin mobilizarea unor efecte de comerð, credite documentare sau credite descoperit de cont (overdraft).

Creditul comercial este o forma de credit prin care un furnizor de marfuri sau servicii acorda clientului sau comercial posibilitatea de a nu-i plati imediat, ci dupa o anumita perioada, de obicei scurta, de timp.

Efectul de comerð este un titlu de credit care atesta obligaðia unei persoane (debitor) de a plati o suma de bani, de a da un bun sau de a executa un serviciu unei alte persoane (creditor) la o data precizata, numita scadenta.

Credit documentar este o tehnica bancara menita sa intareasca increderea intre doua parði implicate intr-o operaðiune comerciala, prin acordarea amandorura de garanðii de plata, respectiv de livrare la termenul ñi in condiðiile contractate.

Creditul descoperit de cont (overdraft) reprezinta creditarea realizata de o banca faða de clientul sau in contul deschis de acesta, deñi suma din cont este insuficienta (sau nula) pentru a efectua operaðiunile plata pe care titularul de cont doreñte sa le efectueze.

Datoriile de exploatare

Datoriile de exploatare cuprind ansamblul creditelor pe care furnizorii intreprinderii le-au acordat acesteia prin intermediul acordurilor incheiate la intocmirea facturilor. Creanðele furnizorilor asupra firmei se materializeaza sub diverse forme: facturi, efecte de plata ñ.a. ñi sunt similare cu creanðele pe care le are firma asupra propriilor ei clienði.

Alte datorii de exploatare

Alte datorii de exploatare reprezinta diverse datorii pe termen scurt pe care intreprinderea le inregistreaza sub diverse aspecte: datorii fiscale sau la fondurile sociale, avansuri primite din partea clienðilor, conturi de regularizare in pasiv etc