Structura financiara a intreprinderii - componenta resurselor financiare

1. Componenta resurselor financiare

Fluxurile financiare dintr-o intreprindere corespund specificului activitatii desfasurate. Din observarea bilantului se constata ca exista doua tipuri de active: imobilizarile (imobile, instalatii etc.) si activele de exploatare (stocurile, creditele client s.a.), ambelor trebuind sa li se asigure surse de finantare, fie interne sau externe.

Resursele financiare interne de care dispune intreprinderea sunt de doua tipuri: pe de o parte, veniturile realizate prin comercializarea bunurilor sau serviciilor ce fac obiectul activitatii societatii si, pe de alta parte, resurse ce apar automat in ciclul exploatarii (creditul furnizor s.a.).

Resursele financiare externe prezinta o multitudine de forme: cresterei de capital, imprumuturi obligatare, credite de trezorerie.

Fluxurile financiare de intrare sunt utilizate pentru a acoperi nevoile de finantare atat pentru investitii, cat si pentru cheltuielile generate de desfasurarea procesului de exploatare.

Pentru investitii, finantarea necesara se calculeaza tinand seama de valoarea initiala a proiectului de investitie, de amortizari si de sumele obtinute din vanzarea unor active fixe.

Investitii = D Imobilizari (nete) + Amortizarea exercitiului

Necesarul de finantat al ciclului de exploatare, care se numeste in general necesar de fond de rulment (NFR), este suma ceruta de desfasurarea unui ciclu achizitie - productie - vanzare, in cursul caruia pot sa apara finantari (indatorari) si creante pe termen scurt. El se calculeaza ca diferenta dintre activul si pasivul de exploatare.

	Activ de exploatare (Utilizari in ciclul de exploatare) Stocuri - materii prime - productie neterminata - produse finite Creante clienti Avans catre furnizori Efecte de primit Obligatii platite in avans si debitori de exploatare

2. Analiza posturilor de bilanš.

FLUXURI SI STOCURI

Fluxul reprezinta un transfer de intrare sau de ieńire de bunuri, servicii sau capital al intreprinderii, in relašia sa cu exteriorul (alte societaši comerciale bancare ńi nebancare, statul etc.). Fluxurile reale desemneaza mińcarile de produse fizice ńi servicii, in timp ce fluxurile financiare se refera la operašiuni baneńti. In general, fluxurile reale sunt exprimate in lei (in moneda našionala, deńi pentru operašiuni de comerš exterior se rešine ńi exprimarea acestora in valuta care face obiectul tranzacšiei) ńi reprezinta contravaloarea monetara a cantitašii de bunuri vandute sau cumparate.

De exemplu, o societate comerciala cu profil siderurgic cumpara o cantitate de minereu de la o alta societate furnizoare. Se realizeaza astfel un flux real (cumpararea minereului) intre furnizor ńi intreprindere ńi, in contrapartida, un flux financiar de sens invers ce reprezinta plata efectuata de intreprindere catre furnizor.

Cantitatea de minereu poate fi utilizata imediat sau, cel mai adesea, va fi inmagazinata, adica va determina creńterea stocului de minereu dešinut de intreprindere. Totodata, stocul de bani al acesteia (casa) se va diminua corespunzator.

In concluzie, fluxurile generate de operašiunea de aprovizionare vor determina  o creńtere a patrimoniului intreprinderii (creńte stocul de materii prime) ńi o scadere a casei.

Este posibil ca intreprinderea sa nu plateasca imediat. In momentul cand se negociaza cumpararea minereului, intreprinderea poate incheia cu furnizorul un contract prin care se obliga sa plateasca marfa pe care vrea sa o cumpere intr-un interval de trei luni. Astfel apare un credit furnizor, operašiunea respectiva determinand o creńtere a datoriilor intreprinderii faša de societatea de la care a cumparat, fara ca stocul acesteia de moneda (casa) sa scada.

Analiza activitašii financiare a unui agent economic se efectueaza pe baza documentelor contabile, dintre care cele mai importante sunt, pentru evidenšierea fluxurilor ce determina creńterea patrimoniului intreprinderii, contul de rezultate (profit ńi pierderi) ńi pentru inventarierea stocurilor, bilanšul contabil incheiat de orice agent economic la 31 decembrie.

BILANTUL CONTABIL

Bilanšul contabil este inventarul, la o data stabilita prin Legea Contabilitašii (in šara noastra 31 decembrie) a tuturor activelor ńi datoriilor unei intreprinderi, soldul dintre acestea reprezentand avušia agentului economic. Intocmirea bilanšului se realizeaza in conformitate cu unele reguli fundamentale, stabilite prin Legea contabilitašii:

fluxurile fizice sunt inregistrate la data efectuarii lor ńi nu in momentul reglementarii lor financiare (incasari sau plaši). Astfel, vanzarile sunt inregistrate in contabilitate atunci cand s-a facut livrarea marfurilor ńi contravaloarea lor va determina creńterea imediata a veniturilor - deci a profitului - chiar daca incasarea efectiva se va produce cateva luni mai tarziu;

in realizarea inregistrarilor contabile nu se šine seama de deprecierea monetara cauzata de inflašie. In general, bunurile achizišionate de o firma ńi pastrate in stoc sunt inregistrate in bilanš cu prešurile lor istorice (prešul cu care au fost cumparate), eventual diminuate in urma deprecierii fizice (amortizarii). Excepšie fac situašiile cand, prin lege speciala, se stipuleaza reevaluarea mijloacelor fixe dešinute de intreprinderi, potrivit unei metodologii bine determinate.

Analiza: Informatii despre procesul de evaluare - selectare a ofertelor de proiect Proiect: Continutul finantelor firmei: functia financiara a firmei

Pentru exemplificare, se prezinta bilanšul contabil al firmei ABC-SRL, principalele posturi fiind clasificate in ordinea crescatoare a lichiditašii:

Activul este grupat in doua mari rubrici: activ imobilizat ńi activ circulant, cu o pozišie de inchidere - disponibilitaši.

Imobilizarile

Imobilizarile reprezinta bunurile durabile (care nu sunt destinate vanzarii sau transformarii) aflate in posesia intreprinderii ńi care au rolul de a fi utilizate ca instrumente de lucru:

imobilizarile corporale cuprind terenurile, construcšiile, utilajele ńi instalašiile, mijloacele de transport ń.a. Acestea sunt contabilizate ca imobilizari nete, respectiv la prešul la care au fost cumparate (imobilizari brute) din care se scade amortismentul, respectiv uzura fizica ńi morala suferita in timp de activ. Nivelul amortizarii este reglementat de autoritatea fiscala a statului pentru fiecare categorie de bunuri industriale, in concordanša cu durata normata de viata a activului;

imobilizarile necorporale reprezinta brevetele, licenšele, fondurile de comerš pe care le-a achizitionat intreprinderea;

imobilizarile financiare sunt plasamentele pe termen realizate de societate.

Activele circulante

Stocurile

Reprezinta valoarea materiilor prime ńi materialelor, marfurilor, producšia neterminata, produsele finite aflate in stoc in posesia intreprinderii. Acestea sunt evaluate šinand seama de nivelul costurilor de producšie (fara sa se šina seama de taxele de consum aferente), din care se scad eventualele marfuri care au suferit deteriorari. In general, stocurile sunt inscrise in bilanš la valoarea lor istorica ńi nu sunt reevaluate in urma inflašiei.

Creantele clienši

Postul de activ creanše clienši  grupeaza totalitatea datoriilor pe care le au clienšii faša de firma respectiva. Aceste creanše sunt materializate in diverse forme: ca efecte de comerš (de incasat), cum sunt biletul la ordin, scrisoarea de schimb etc. Daca unele efecte au fost depuse la banca pentru a fi scontate ńi suma corespunzatoare nu a fost inca primita, ele vor fi inregistrate in afara bilanšului. Deoarece efectele de comerš reprezinta o forma de credit, intreprinderea suporta un risc, acela de a nu-ńi putea recupera banii de la clienšii sai. In analiza financiara a pozišiei societašii, nivelul acestui post din bilanš, precum ńi calitatea clienšilor au o mare importanša, mai ales ca acestea trebuiesc confruntate cu totalitatea creditelor de trezorerie pe care banca le-a acordat intreprinderii pentru desfańurarea activitašii curente (de exploatare).

Alte creante de exploatare

Adesea, o societate dispune de creaše asupra unor terši, altele decat cele obšinute prin livrarea de bunuri sau servicii, cum sunt: plaši in avans unor furnizori, obligašiuni de plata achitate in avans, diverse conturi de regularizare etc.

Disponibilitati

Societatea are, in general, lichiditaši pe care le conserva sub forma de disponibilitaši fie in casa fie in conturi la vedere la banci. De asemenea, ea ińi plaseaza o parte din resursele disponibile in fonduri pe termen scurt pentru acoperirea necesitašilor financiare sezoniere sau in vederea unei activitaši investišionale mai mari. Aceste resurse se pot regasi in bilanš in posturi de forma valori mobiliare de plasament.

Pasivul bilanšului reprezinta totalitatea datoriilor firmei. Soldul intre activ ńi ansamblul datoriilor arata ce poseda in mod real acšionarii (bogašia acestora), ceea ce se numeńte situašie neta sau fonduri proprii. Pasivul este structurat in ordinea exigibilitašii crescatoare (datorii care trebuiesc achitate din ce in ce mai repede).

Capitalurile proprii

Capitalurile proprii (sau fondurile proprii) corespund aportului acšionarilor ńi pot fi calculate scazand din intregul activ totalitatea datoriilor realizate de intreprindere. Aceste fonduri apar in bilanš in rubrici diferite:

capital adus de acšionar, respectiv capitalul social ńi primele de emisiune;

parte din profit, lasat de acšionari la dispozišia intreprinderii (rezerve legale ńi facultative, provizioane ńi subvenšii cu caracter de rezerva etc.);

Datoriile financiare

Datoriile financiare contractate de intreprindere sunt de doua feluri: datorii pe termen mediu ńi lung ńi credite de trezorerie.

Datoriile la termen sunt realizate pentru o perioada mai mare de un an. Ele se pot prezenta sub forma de obligašiuni sau credite bancare, imprumuturile fiind contractate la institušii specializate.

Creditele de trezorerie reprezina datorii contractate de intreprindere in sistemul bancar pe termen scurt, de obicei sub trei luni. Aceste credite se prezinta sub diverse forme: credite prin mobilizarea unor efecte de comerš, credite documentare sau credite descoperit de cont (overdraft).

Creditul comercial este o forma de credit prin care un furnizor de marfuri sau servicii acorda clientului sau comercial posibilitatea de a nu-i plati imediat, ci dupa o anumita perioada, de obicei scurta, de timp.

Efectul de comerš este un titlu de credit care atesta obligašia unei persoane (debitor) de a plati o suma de bani, de a da un bun sau de a executa un serviciu unei alte persoane (creditor) la o data precizata, numita scadenta.

Credit documentar este o tehnica bancara menita sa intareasca increderea intre doua parši implicate intr-o operašiune comerciala, prin acordarea amandorura de garanšii de plata, respectiv de livrare la termenul ńi in condišiile contractate.

Creditul descoperit de cont (overdraft) reprezinta creditarea realizata de o banca faša de clientul sau in contul deschis de acesta, deńi suma din cont este insuficienta (sau nula) pentru a efectua operašiunile plata pe care titularul de cont doreńte sa le efectueze.

Datoriile de exploatare

Datoriile de exploatare cuprind ansamblul creditelor pe care furnizorii intreprinderii le-au acordat acesteia prin intermediul acordurilor incheiate la intocmirea facturilor. Creanšele furnizorilor asupra firmei se materializeaza sub diverse forme: facturi, efecte de plata ń.a. ńi sunt similare cu creanšele pe care le are firma asupra propriilor ei clienši.

Alte datorii de exploatare

Alte datorii de exploatare reprezinta diverse datorii pe termen scurt pe care intreprinderea le inregistreaza sub diverse aspecte: datorii fiscale sau la fondurile sociale, avansuri primite din partea clienšilor, conturi de regularizare in pasiv etc