Stabilirea relatiilor intre distribuitor si consumator

STABILIREA RELATIILOR INTRE DISTRIBUITOR SI CONSUMATOR

1. Precizari introductive

18. Aflat in debutul schimbului de consimtaminte, profesionistul este cel care are

initiativa contractarii, ceea ce-i permite predeterminarea libera a conditiilor in care aceasta va

avea loc. Contractele de consum fiind in larga lor majoritate contracte de adeziune, controlul

detinut de profesionistul ofertant asupra formularii termenilor de contractare creeaza un

dezechilibru important intre pozitia primului si cea a consumatorului acceptant.

Superioritatea pozitiei profesionistului - care cunoaste detaliile relevante cu privire

la obiectul ofertei - se manifesta, principial, ca "superioritate informationala": sofisticarea

crescanda a produselor, eficacitatea tehnicilor persuasive (tendentioase) de vanzare - ignorata

ori subestimata de consumator - descriu un spatiu al "profanului confruntat cu un cunoscator".

Din acest motiv, mai intai doctrina si jurisprudenta (in Franta), apoi legiuitorul - inclusiv cel

roman, initial prin dispozitiile O.G. nr. 21/1992 privind protectia consumatorului, modificata -

au imaginat noi figuri juridice, precum obligatia de informare, obligatia de consiliere si dreptul

de razgandire, pentru a ocroti consumatorul in aceasta etapa a apropierii partenerilor si a

formarii contractelor de consum.

2. Tipuri de adresare a ofertei de catre distribuitor

a) Oferta in punctul de vanzare. "Punctul de vanzare" este spatiul obisnuit de

formulare a ofertelor. Legea nr. 650/2002 pentru modificarea Ordonantei Guvernului nr.

99/2000 privind comercializarea produselor si serviciilor de piata prefera sintagma "structura

de vanzare", pe care o defineste frust (in art. 4) ca fiind "spatiul de desfasurare a unuia sau mai

multor exercitii comerciale". Comerciantul se afla in stare de oferta permanenta, ceea ce a

permis - prin recursul judecatorilor la schema clasica a intalnirii ofertei cu acceptarea -

cenzurarea refuzului profesionistului de a contracta cu consumatorul (cu exceptia "motivelor

legitime" de refuz). Este, totodata, un spatiu in care poate fi retinuta responsabilitatea delictuala

a distribuitorului, privind siguranta consumatorului, respectiv responsabilitatea (adesea penala)

Referat: Sisteme de management al calitatii ,modelul ISO 9001:2000 Referat: Managementul proiectelor finantate international - subiecte examen

a consumatorului pentru savarsirea unor fapte interzise (de exemplu, schimbarea etichetajului

produselor).

b) oferta in afara punctului de vanzare imbraca fie forma deplasarii la domiciliul

clientului, fie forma vanzarii la distanta (in formula traditionala, a vanzarii prin corespondenta

ori in varianta moderna a comertului electronic). In special in privinta contractarii la domiciliul

consumatorului, este de remarcat pozitia fragila a acestuia, confruntat cu un distribuitor inarmat

cu un esafodaj argumentativ puternic si aflat in imposibilitate de a compara oferta acestuia cu

altele, similare; este contextul "preferat" al incidentei unui drept al consumatorului de

retractare a consimtamantului, intru-un interval de cateva zile (stabilit de lege).

3. Sanctionarea refuzului de a vinde

19. A decide in mod autonom cine va fi partenerul contractual ori daca va exista sau

nu un contract tine de esenta libertatii contractuale. Este vorba, in fond, despre conditia care

face obligatorii stipulatiile contractuale: sa fie liber consimtite. Cand insa ti se refuza furnizarea

apei potabile pentru locuinta recent construita ori vanzarea unui analgezic de catre farmacia din

colt, principiul libertatii de a contracta ar primi un inteles prea aspru. Mai mult, situatia ar

prinde un profil insolit si nefericit. Intrebarea - tema, formulata in maxima ei simplitate, suna

astfel: cum trebuie tratat, vis-à-vis de trebuintele firesti ale consumatorului, refuzul

profesionistului de a-i permite accesul in perimetrul contractelor de consum? Aceasta, cata

vreme consumatorului i se recunoaste intotdeauna libertatea nestanjenita de a accepta sau nu

oferta comerciantului. Sa dispuna oare si ultimul de aceeasi libertate ori, daca nu, cat mai

subzista azi - in privinta profesionistului - din asa-zisa libertate de a contracta?

Interesul particular pe care tema il prezinta tine de caracterul de "garant al demnitatii

umane" dobandit de dreptul consumatiei. In aceasta posibilitate concreta a consumatorului de a

avea acces la bunurile si serviciile dorite, de a nu-i fi opus un refuz arbitrar, neanticipat si

umilitor, de a duce o viata normala isi implanta ultimele sale radacini sanctionarea refuzului

profesionistului de a contracta. Daca, pentru literatura autohtona de specialitate, subiectul a

suscitat doar un interes relativ modest, in Franta doctrina anunta deja existenta unei veritabile

obligatii pozitive a profesionistului de a contracta, ultimul neavand - spre deosebire de

consumator - libertatea de a nu vinde. Avatarurile libertatii contractuale nu sunt lipsite de

spectaculos: pentru comerciant, amintita libertate s-a transformat - nici mai mult nici mai putin

decat - intr-o adevarata obligatie! Desi, dupa cum cu malitiozitate s-a observat, in cea mai

mare parte a timpului comerciantii sunt ispititi nu de practicarea refuzului de a vinde, ci de

exact contrariul.

20. Legiuitorul francez a interzis pentru prima data oficial refuzul de a vinde in

perioada de penurie din jurul anului 1945, vazand in acesta o "poarta deschisa" pentru

discriminari anormale si "bolnavicioase" practicate de comercianti in randurile clientilor.

Ulterior, si in cu totul alt context social si economic, Ordonanta din 1 decembrie 1986 a

delimitat refuzul de a vinde opus consumatorilor - interzis prin art. 30 - si cel intervenit intre

profesionisti - prohibit prin textul art. 36 al reglementarii franceze. Intre ultimii, refuzul

contractarii este considerat a fi un delict civil, in vreme ce, opus consumatorului, imbraca

forma unei contraventii si se sanctioneaza cu o amenda cuprinsa intre 3000 si 6000 F.

La limita, solutia franceza a putut fi calificata drept anuntarea caracterului de

"serviciu public" ori "serviciu de interes general" al distributiei de produse. Consumatorului i

se recunoaste un drept autonom "de a obtine produsele si serviciile oferite de profesionisti",

cata vreme este dispus sa plateasca pretul stipulat. Domenialitatea libertatii de a nu vinde a

fost, astfel, circumscrisa la motivele legitime de refuz, supuse aprecierii judecatorului. La loc de

cinste printre acestea se numara cererea "anormala ori de rea-credinta" a consumatorului (de

exemplu, o militanta pentru planning-ul familial care s-a deplasat cu avionul de la Paris la

Lyon, insotita de o jurnalista, in unicul scop de a consemna refuzul unui farmacist de a-i vinde,

in baza convingerilor sale religioase, pilule contraceptive a fost considerata de rea-credinta, in

tentativa ei - reusita - de a "prinde in capcana" amintitul farmacist - Lyon, decizia din 19

februarie 1982).