O piata concurentiala functionala, dar nu si eficienta

O piata concurentiala functionala, dar nu si eficienta

Nu e suficient ca o piata sa fie functionala - criteriu de admitere in UE. Ea trebuie sa fie si eficienta. Din pacate, conditia de functionalitate nu induce automat eficienta. Cea din urma presupune aplicarea corespunzatoare a legilor, fie ca discutam de produse, de echipamente, de forta de munca sau de capital. La ea se adauga existenta lichiditatii pe piata si, in sfarsit, costurile de tranzactionare scazute (Vass, 2007). De exemplu, dobanzile, comisioanele si formalitatile necesare la creditele imobiliare sunt inca mult prea mari si alimenteaza preturile excesive.

Lipsa de reactie a actorilor din piata este dezarmant, in timp ce cele mai multe cazuri de incalcare a concurentei in UE sunt semnalate de firmele concurente deranjate de o anumita practica anticoncurentiala, respectiv de la consumatorii prejudiciati. Conceptia protectiei proactive, prin inaintarea de sesizari sau plangeri la Consiliul Concurentei, ne este cu atat mai straina.

Totusi, raspunsul la intrebarea de ce nu avem o piata functionala si competitiva este mult mai complicat. El nu se rezuma doar la eficienta institutiilor statului sau ale operatorilor din piata in indeplinirea rolului lor esential in buna functionare a pietelor. De exemplu, afacerea Caritas a fost posibila deoarece nu am avut o lege care sa interzica jocurile piramidale. Fondul SAFI s-a bucurat de prezenta legii permisive, dar si de lipsa unei institutii care sa supravegheze comportamentul lui, cum este actualul CNVM. La randul sau, FNI a fost posibil pentru ca, desi era permis de lege si CNVM exista, el nu si-a indeplinit rolul de supraveghetor corect si a dat derogari luna de luna.

Paradoxal, in Romania, gravitatea si durata perpetuarii practicilor anticoncurentiale la toate nivelurile gasesc autoritatile responsabile mult prea inerte, inofensive si adaptate la continua proasta gestiune economica. La randul sau, BNR, lipsita de mijloace eficiente de aparare si sub pericolul iminent al agentiilor internationale de rating, alege o coloratie de avertizare si o atitudine amenintatoare: "nu mai trageti de economie". Ea provoaca "surpriza" Guvernului si a sindicatelor agresoare, fara insa nici o referire la activitatea arbitrilor din piata. Ba mai mult, homocromia politicilor economice s-a reflectat si in atitudinea asumata in cadrul Parlamentului Romaniei cu privire la bugetul anului 2008. BNR trebuia sa fie mult mai aspra si sa justifice riscurile majore asumate.

Inflatia tributara preturilor excesive nesanctionate. Manifestarea brusca a preturilor i-a luat pe nepregatite deopotriva pe romani si pe europeni, grabiti acum sa revizuiasca prognozele de inflatie. Cauzele des invocate ale abaterii severe de la tinta de inflatie, cu circa jumatate din nivelul sau, tin de mix-ul de politici economice si influentele externe - cresterea pretului la titei si efectele secetei asupra ofertei, imposibil de atenuat de catre o agricultura inca nerestructurata. Un al treilea factor, absent in dezbaterile curente, tine de persistenta pietelor ineficiente. Astfel, sa nu scapam din vedere ca platim tribut tolerantei fata de preturile excesive, pe fondul veritabilului dezinteres fata de concurenta eficienta.

E drept, nici statele europene nu se inghesuie in a utiliza regulile impotriva preturilor excesive (art. 82 din Tratat), cu exceptia notabila a Marii Britanii. Responsabilitatea majora revine autoritatilor de reglementare a sectoarelor specifice, iar arbitrii concurentei se concentreaza asupra sursei problemei prin contracararea abuzurilor de pozitie dominanta sau a acordurilor restrictive. Cu toate acestea, autoritatea de concurenta irlandeza lansa in 2004 o investigatie asupra preturilor excesive de pe piata alimentelor. Ea a gasit un an mai tarziu explicatia intr-o ordonanta a guvernului (Grocery Order) care proteja companiile din sectorul alimentar, pe spezele consumatorilor irlandezi: peste 600 milioane euro anual. Automat, i s-a solicitat guvernului retragerea respectivului ordin. Acesta s-a conformat aidoma. O tentativa similara a esuat in 2003 in Grecia, unde sanctionarea Asociatiei de Protectie a Drepturilor de Proprietate Intelectuala a Compozitorilor (AEPI) a fost respinsa la Curtea de Apel (Katsoulacos, 2006).

Spre deosebire de statele europene, economia noastra sufera patologic din cauza preturilor excesive. Longevitatea inflatiei romanesti nu este specifica celorlalte economii in tranzitie (Vass, 2007). Nici laxitatea politicii concurentiale, care nu reuseste sa garanteze functionarea normala a economiei romanesti. Aprigii oponenti ai concurentei libere n-au precupetit sa alimenteze instabilitatea financiara, opacitatea, alocarile discretionare si alte comportamentele anormale.

Cu totii suntem afectati, preturile fiind invariabil impinse in sus:

fie de tolerarea practicilor exclusiviste ale actorilor pe piata - consecinta abuzului de pozitie dominanta, a intelegerilor restrictive de stabilire a preturilor, distributiei sau impartire a pietelor;

fie de interventiile statului si ploaia de acte normative care au favorizat practicile anticoncurentiale - intarziind nejustificat liberalizarea preturilor si incheierea privatizarii, reforma achizitiilor publice, a ajutoarelor de stat, a subventiilor si a altor facilitati fiscale;

fie de coruptia care le tapeaza.

Cert este ca totusi cumparatorii sau consumatorii nu stiu sa se apere de preturile excesive apeland la instrumente economice. Optam pentru argumentul cel mai la indemana, aratand cu degetul spre pensiile si salariile care au crescut atat de anevoios pana in 2007, cand Guvernul a hotarat sa faca un salt nesustenabil.