Sectorul public si rolul lui intr-o economie moderna

Sectorul public si rolul lui intr-o economie moderna

1.1. Prezentarea generala

Statul are rolul de a asigura satisfacerea nevoilor colective ale membrilor societatii, contribuind prin intermediul institutiilor publice, la producerea si/sau prestarea de bunuri si servicii.

Existenta si dezvoltarea finantelor publice sunt in legatura directa cu aparitia si dezvoltarea statului si cu aparitia si folosirea formelor valorice si a banilor in repartizarea produsului social.

Pe parcursul tuturor oranduirilor social-economice, finantele publice s-au manifestat ca relatii sociale de natura economica, aparute in procesul repartitiei produsului intern brut si a venitului national in stransa legatura cu indeplinirea functiilor statului.

Finantele publice reprezinta relatii sociale de natura economica aparute in procesul procurarii si repartizarii resurselor necesare statului, exprimand distribuirea unei parti din produsul intern brut, prin intermediul statului, intre diverse categorii sociale.

Pentru statul modern finantele publice sunt un activ de interventie in economie. In secolul nostru finantele publice au un mijloc de a interveni in viata sociala, de a exercita o presiune asupra cetatenilor, de a organiza ansambul natiunii.

Cresterea accentuata a cheltuielilor publice in valoare absoluta si ca procent din produsul intern brut este strans legata de evolutia tehnicii si a societatii, in general.

Interventiile statului asupra economiei trebuie sa-i permita indeplinirea celor patru functii care sunt: functia de alocare a resurselor, functia de distribuire a veniturilor, functia de stabilizare si functia de reglementare a componentelor membrilor societatii.

In vederea indeplinirii functiilor statul poate utiliza urmatoarele instrumente:

legislatia, prin intermediul careia are loc reglementarea comportamentelor membrilor societatii

bugetul public, prin forta colectiva, privind formarea resurselor si efectuarea cheltuielilor publice.

Functiile de alocare a resurselor si de redistribuire a veniturilor sunt legate exclusiv de problematica economiei publice, care ofera parghiile si instrumentele necesare pentru a le indeplini.

Functiila de alocarea resurselor: statul urmareste infaptuirea echilibrului intre folosirea resurselor pentru crearea de bunuri publice, respectiv de bunuri private in conditiile optimului social.

Functia de repartitie se compune din doua faze strans legate intre ele: constituirea fondurilor si repartizarea lor. Constituirea fondurilor de resurse financiare se refera la formarea fondurilor de resurse banesti care se pot alimenta pe mai multe cai prin impozite, taxe, contributii pentru asigurarile sociale de stat, amenzi, penalitati etc. Distribuirea fondurilor de resurse financiare publice reprezinta stabilirea destinatiilor pentru cheltuielile publice. In cadrul fiecarei destinatii, resursele se defalca pe beneficiari, obiective si actiuni.

Importanta functiei de repartitie a finantelor publice poate fi apreciata atat prin prisma dimensiunii pe care o au transferurile de valoare, cat si prin insusi procesul de redistribuire realizat intre persoane fizice si juridice si fondurile publice.

Prin intermediul finantelor publice se realizeaza o larga redistribuire a venurilor intre membrii societatii in scopul reducerii saraciei si asigurarii, a mijloacelor de existenta necesare unui trai decent pentru intreaga populatie. Importanta functiei de repartitie rezulta din mutatiile care se produc in economie ca urmare a transferurilor de resurse financiare si din efectele acestora in plan economic, social, demografic, ecologic.

Functia de control a finantelor este strans legata de functia de repartitie, avand insa o sfera de cuprindere mult mai mare, deoarece vizeaza atat constituirea si repartizarea fondurilor publice, cat si modul concret de utilizare a acestora. Controlul statului are o sfera vasta de manifestare, cuprinzand toate domeniile vietii sociale care tin de sectorul public, activitatea economica, educativa, culturala. Organele de control financiar ale statului urmaresc incasarea ritmica si in cuantum prevazut a veniturilor statului.

Functia de stabilizare reprezinta o functie a sectorului public care vizeaza crearea cadrului legal ce asigura si protejeaza tranzactiile economice publice si private. Stabilizarea ca functie esentiala a sectului public se poate concretiza ea insasi in prevederi conflictuale de legislatie.

Rolul finantelor publice. Prin transferul de putere de cumparare realizat de finantele publice are loc o modificare a raporturilor sociale, care influenteaza: procesul productiei sociale, potentialul economic al intreprinderilor. Redistribuirea se produce cu ajutorul impozitelor si taxelor percepute pe calea subventiilor, transferurilor si alocatiilor bugetare. Redistribuirea imbraca diverse forme, precum:

acordarea de ajutoare, indemnizatii, pensii, burse persoanelor apartinand unor anumite categorii sociale

subventionarea de la buget a productiei sau comercializarii anumitor bunuri si servicii

oferta din partea autoritatilor publice a unor bunuri si servicii publice cu titlu gratuit

Finantele publice sunt utilizate in scopul asigurarii economice si sociale a tarii intr-un cadru echilibrat. Autoritatile publice recurg la instrumente fiscale si bugetare pentru influentarea proceselor economice si inlaturarea dezechilibrelor economice.

1.2. Cheltuielile publice in Romania- dinamica si structura

"Cheltuielile publice exprima relatii economico-sociale in forma baneasca manifestate intre stat, pe de o parte si persoane fizice si juridice, pe de alta parte, cu ocazia repartizarii si utilizarii resurselor financiare ale statului in scopul indeplinirii functiilor acestuia."

Componentele functiei de repartitie a finantelor publice, cheltuielile publice reprezinta etapa urmatoare constituirii fondurilor publice si se refera la distribuirea acestor resurse banesti catre diferite obiective sociale sau economice.

Cheltuielile vizeaza diferite plati pentru atingerea obiectivelor conforme politicii statului( servicii publice, actiuni socio-culturale). In functie de destinatia lor, se poate vorbi despre cheltuieli publice care consuma definitiv o fractiune a PIB si despre cheltuieli publice care reprezinta o avansare de PIB.

Cheltuielile publice sunt acte si operatiuni de intrebuintare a fondurilor banesti necesare statului si altor colectivitati publice, in scopul si cu finalitatea intretinerii materiale a organelor de stat si serviciilor publice generale satisfacerii trebuintelor socio-culturale si a celorlalte necesitati colective.

Cheltuielile publice reprezinta consumurile de resurse financiare efectuate de autoritatile publice in vederea furnizarii de bunuri publice a acordarii de transferuri financiare unor categorii socio-economice si asigurarii stabilitatii macroeconomice.

Cheltuielile publice reprezinta urmatoarele caracteristici

reprezinta un consum final sau un avans de produs intern brut

apartin sectorului public

asigura functionarea autoritatilor publice in vederea exercitarii de catre acestea a functiilor de alocare, distribuire si stabilizare

volumul si finalitatea consumului de resurse financiare publice sunt statuate prin lege

exprima optica si doctrina politica a fortelor aflate la putere

nivelul si structura cheltuielilor publice depind de gradul de dezvoltare economica al tarii.

Lucrare: Functiile managementului calitatii Lucrare: Bibliografie - managementul dezvoltarii durabile

Exista o serie de deosebiri intre cheltuieile publice si cheltuielile bugetare. Acestea pornesc de la premiza faptului ca" cheltuielile publice reprezinta ansamblul cheltuielilor efectuate de autoritati publice prin intermediul bugetelor centrale si locale, prin fondurile extrabugetare si prin bugetele proprii ale unor organisme publice." Cheltuielile bugetare sunt cheltuielile acoperite numai pe baza bugetelor centrale si locale.

Cheltuielile publice reprezinta totalitatea cheltuielilor efectuate in sectorul public de administratiile si institutiile publice, din fonduri bugetare, venituri proprii si fonduri extrabugetare.

Cheltuielile bugetare sunt reprezentate numai de acele cheltuieli finantate din bugetul de stat, bugetele locale si bugetele asigurarilor sociale de stat.

Din perspectiva domeniului in care sunt realizate cheltuielile publice,acestea contin in structura lor:

a)     cheltuieli publice efectuate de administratiile publice centrale de stat

b)     cheltuieli publice ale colectivitatilor locale

c)      cheltuielile publice finantate din fondurile asigurarilor sociale de stat

d)     cheltuielile publice ale organismelor internationale.

In vederea unei functionari normale a administratiei publice pe plan central si local statul cheltuieste fonduri insemnate pentru intretinerea institutiilor care au atributii in aceasta privinta.

Spre deosebire de agentii economici care decid volumul cheltuielilor in relatie directa cu veniturile proprii,statul determina in primul rand necesitatile financiare, apoi resursele si modalitatile de acoperire. La cheltuielile publice exista o limita obiectiva determinata de posibilitatile de mobilizare a resurselor financiare din economie, iar depasirea acestui nivel poate avea efecte nedorite. Deciziile in materia de cheltuieli publice sunt in primul rand acte de natura politica, iar stabilirea resurselor si metodelor de acoperire financiara reprezinta o decizie economica de o importanta deosebita. Din punct de vedere al destinatiei si volumului lor, cheltuielile publice sunt influentate de conditii politice, economice, sociale si de amplasarea interventiei statului in economie. "Tendinta generala a cheltuielilor publice este aceea de crestere de la un an la altul, se vorbeste chiar despre o "lege a cresterii cheltuielilor publice.""

1.3. Clasificatia cheltuielilor publice

"Clasificatia cheltuielilor publice se face pe mai multe criterii

a) clasificarea administrativa, in functie de institutiile prin care se efctueaza cheltuielile publice:

ministere

departamente

alte organe centrale

unitati administrativ-teritoriale

alte institutii publice de subordonare centrala sau locala

Clasificarea administrativa se bazeaza pe criteriul institutiilor prin intermediul carora se efectueaza cheltuielile publice. Utilitatea acestei grupari este legata de faptul ca alocatiile bugetare sunt stabilite pe beneficiari.

b) clasificarea dupa criteriul repetabilitatii:

cheltuieli ordinare

cheltuieli extraordinare, al caror volum este imprevizibil, si sunt cuprinse in fondul de rezerva al Guvernului, al Consiliilor Judetene si locale sau al institutiilor publice

c) clasificarea financiara scoate in evidenta momentul in care cheltuielile publice afecteaza resursele financiare ale statului.

cheltuieli cu caracter definitiv

cheltuieli cu caracter temporar

cheltuieli cu caracter posibil, care se efectueaza in anumite conditii.

d) clasificarea economica dupa natura lor:

cheltuieli curente(salarii, materiale si servicii)

cheltuieli de capital(investitii, dotari, proiecte)

transferuri

Cheltuielile curente asigura buna functionare si intretinerea institutiilor publice, finantarea satisfacerii de persoane sau pentru onorarea angajamentelor speciale ale statului. Cheltuielile de capital se concretizeaza in achizitionarea de bunuri de folosinta indelungata, destinate sferei productiei materiale. Ele reprezinta doar o avansare de produs intern brut, contribuind la dezvoltarea si modernizarea patrimoniului public.

e) clasificarea folosita de organismele ONU, care are la baza doua criterii principale:

- clasificarea functionala a cheltuielilor, reprezentand domeniile spre care se dirijeaza cheltuieli: educatie, sanatate, asistenta sociale, cultura, religie, administratia de stat, activitati economice

- clasificatia economica: cheltuieli care reprezinta consumul final, dobanzi aferente datoriei publice, subventii de exploatare si alte transferuri curente, formarea bruta de capital, achizitii de terenuri si active necorporale, transferuri de capital."

Romania a adoptat, incepand cu anul 1991, clasificatia cheltuielilor publice dupa criteriile ONU, conform clasificatiei indicatorilor privind finantele publice .

Clasificatia ONU a cheltuielilor publice este urmatoarea, in functie de cele doua criterii:

A.     Criteriul functional total cheltuieli publice

servicii publice generale si ordine publica: -presedentia

-organe legislative

-institutii de ordine publica si

securitate

-justitie,procuratura,notariat

-alte institutii de drept public

-aparatul administrativ-economic si

financiar cu caracter executiv

- aparare -armata

-cercetare stiintifica si experiente cu arma

-baze militare pe teritorii straine

-participarea la blocuri militare

-participarea la conflicte militare

-lichidarea urmarilor razboiului

- educatie -scoli primare, generale, licee

-univeritati si colegii

-institute de cercetare fundamentala

-institute post-universitare

- sanatate-spitale si clinici

-unitati profilactice, antiepidemice

-institutiile de cercetare

- securitate sociala si bunastare-asistenta sociala

-asigurari sociale

-protectie sociala

- actiuni economice-actiuni in formarea unitatilor economice de stat si ale unitatilor

private din unele ramuri economice; combustibil si energie;

agricultura, minerit, industrie si constructii, transporturi si

comunicatii, alte afaceri economice.

locuinte si servicii comunale- locuinte si intretinerea lor

-alte servicii comunale

- recreatie,cultura si religie- institutii si actiuni culturale

- spatii de agrement

-institutii de cult

B. Criteriul economic

- total cheltuieli publice:- cheltuieli care reprezinta consum definitiv de venit national; bunuri si servicii publice(salarii, bunuri materiale, servicii, alte achizitii)

- dobanzi aferente datoriei publice

- subventii de exploatare si alte transferuri curente, transferuri la alte niveluri ale bugetului national

- formarea bruta de capital: investitii brute, stocuri materiale

- achizitii de terenuri si active necorporale

- transferuri de capital.

Fundamentarea cheltuielilor publice se face in mod similar cu fundamentarea veniturilor, insa in stricta concordanta cu nivelul veniturilor alocate, deoarece la nivelul institutiilor publice bugetul si ale bugetelor locale trebuie sa fie echilibrat, in timp ce bugetul de stat, bugetul asigurarilor sociale de stat si bugetele fondurilor speciale nu pot prezenta deficite mai mari decat valorile stabilite in documentul de politica elaborat de Guvern. O atentie deosebita le acorda fundamentarii cheltuielilor cu personalul. Aceasta se face in functie de numarul de posturi si functii. La fundamentarea cheltuielilor la nivelul unei institutii publice trebuie sa se tina cont de specificul activitatii desfasurate de toate compartimentele institutiei.

La fundamentarea cheltuielilor se au in vedere :

baza legala a cheltuielilor

executia preliminara a anului de baza formata din executia certa pe perioada incheiata si executia probabila ramasa pana la finele anului de baza

preturile si tarifele

normele de cheltuieli

Factorii care influenteaza nivelul cheltuielilor publice

Tendinta generala de crestere a cheltuielilor publice determina importanta cunoasterii factorilor care influenteaza nivelul cheltuielilor publice generale.

Se poate face o delimitare a factorilor in urmatoarele categorii :

factori demografici sunt materializati prin cresterea numerica a populatiei, modificarea structurii acesteia pe varste si categorii profesionale. Aceasta evolutie produce ca efecte economice majorarea cheltuielilor publice pentru invatamant, sanatate, ordine publica, cultura etc.si implicit cresterea cheltuielilor legate de sporirea numarului de locuri de munca in sectorul public.

Factori economice care caracterizeaza dezvoltarea economiei, modernizarea acesteia sau nondezvoltarea, stagnarea acesteia. In functie de aceste doua scenarii posibile si cheltuielile publice sunt influentate.

Factori sociali care actioneaza in functie de intensitatea masurilor de protectie sociala pe care le promoveaza factorii de decizie legislativi si executori.

Urbanizarea duce la cresterea cheltuielilor publice atat prin cresterea fiscalitatii pentru asigurarea veniturilor, cat si prin crearea si dezvoltarea centrelor urbane, precum si prin finantarea unor utilitati publice specifice mediului urban.

Factori militari determina cresterea cheltuielilor publice in corelatie cu politica statului in context international privitoare la angajarea unor conflicte armate sau numai la dimensiunile structurilor armatei.

Factori de ordin istoric care influenteaza prin transmiterea de la o perioada la alta a nevoilor sporite de cheltuieli sau de suportare a poverii celor facute in anii anteriori. Tot istoric poate influenta si fenomenul inflationist.

Factori politici care se refera la cresterea considerabila a complexitatii statului contemporan, la conceptia politica asupra functiilor statului.