Programarea (planificarea) macroeconomica

Programarea (planificarea) macroeconomica

Programarea de acest tip este intalnita in marea majoritate a tarilor lumii cu economie de piata si a aparut dupa al doilea razboi mondial ca o alternativa la unele incercari de conducere a economiei prin incercari nereusite.

La nivel intreprindere, planificarea consta din formularea si fundamentarea strategiei dezvoltarii viitoare a intreprinderii formulandu-se obiectivele, modalitatile de realizare a obiectivelor si resursele alocate in acest sens. Ea se concretizeaza in prognoze, planuri, programe menite sa orienteze factorii implicati in realizarea transpunerii in viata a strategiei adoptate.

La nivel macroeconomic, planificarea este considerata o forma complexa de politica de dezvoltare economica. care vizeaza:

corelarea obiectivelor de atins si a mijloacelor ce pot fi folosite;

esalonarea cat mai buna a acestora;

stabilirea nivelurilor orientative si a termenelor la care acestea trebuie

indeplinite;

fundamentarea masurilor economice menite a influenta agentii economici

interesati sa actioneze in directia realizarii lor;

urmarirea modului de realizare a previziunilor si corectarea a ceea ce s-a dovedit

necorespunzator apreciat si dimensionat.

Planificarea poate fi intalnita sub mai multe forme:

1.     Planificarea indicativa prin intermediul careia statul precizeaza ce trebuie facut pentru a atinge obiectivele generale pentru care s-a optat democratic. Deci nu este vorba de o impunere administrativa ci de o explicare a obiectivelor menita sa convinga agentii economici sa actioneze in directia realizarii lor;

2.     Planificarea incitativa este acea forma prin care autoritatile publice sprijina prin acordarea de avantaje pe cei care se angajeaza in directia realizarii obiectivelor cuprinse in strategiile respective;

3.     Planificarea imperativa este aceea unde statul intocmeste si ordona realizarea planului sub constrangerea unor sanctiuni.

4.     Planificarea informala este o planificare care se realizeaza in tarile unde desi nu se intocmesc planuri la nivel national, exista o stransa coordonare a deciziilor adoptate separat de administratiile publice cu cele luate de firmele private, publice sau mixte.

Programarea (planificarea) macroeconomica nu este incompatibila cu mecanismul economiei de piata moderne, ea fiind o necesitate determinata de accentuarea complexitatii activitatii economice si de cresterea considerabila a rolului statului in economie. Care devine un agent economic important in tranzactiile economice.

Planificarea macroeconomica contemporana desemneaza:

existenta organismelor specializate (de exemplu in Franta: Comisariatul General al Planului; in Olanda: Biroul Central de Planificare; in Japonia: Agentia de Planificare economica etc.)

elaborarea de planuri si alte instrumente de planificare;

planul ca document oficial care cuprinde indicatori referitori la: tendintele de evolutie ale economiei nationale in orizontul de timp previzionat;

- masurile specifice de politica economica;

- finalitatea sociala a intregului sistem de indicatori de plan.