Productia - transformare a unor elemente economice

Actiunea, daca este incununata de succes, isi atinge obiectivele urmarite. Ea produce produsul.

Productia nu este un act de creatie; ea nu creeaza ceva ce nu exista inainte. Este o transformare a unor elemente date, prin rearanjare si combinare. Producatorul nu este un creator. Omul nu este creator decat in sfera gandirii si in domeniul imaginatiei. In lumea fenomenelor externe el nu este decat un agent generator de transformari. Tot ce poate face el este sa combine mijloacele disponibile, astfel incat, conform legilor naturii, rezultatul urmarit sa apara in mod necesar.

A existat candva obiceiul de a distinge intre productia de [p.141] bunuri tangibile si prestarea de servicii personale. Tamplarul care facea mese si scaune era considerat productiv; dar acest epitet ii era refuzat doctorului, ale carui sfaturi il ajutau pe tamplarul aflat in suferinta, sa-si recapete capacitatea de a face mese si scaune. Se facea o diferentiere intre raportul doctor-tamplar si raportul tamplar-croitor. Despre doctor se afirma ca nu produce nimic el insusi; El isi castiga traiul din ce produc altii, el este intretinut de tamplari si croitori. Cu si mai mult timp in urma, fiziocratii francezi afirmau ca toate tipurile de munca sunt in intregime sterile, cu exceptia cazului in care extrag ceva din sol. Doar agricultura, pescuitul, vanatoarea si mineritul sau exploatarea carierelor erau in opinia lor productive. Industriile de procesare nu adaugau materialelor intrebuintate alta valoare decat cea a lucrurilor consumate de lucratori.

Economistii contemporani isi ridiculizeaza predecesorii pentru ca au sustinut asemenea distinctii inacceptabile. Dar ei ar face mai bine sa vada barna din ochii lor. Felul in care analizeaza numerosi scriitori contemporani diverse probleme, cum ar fi advertisingul si marketingul, este, desigur, o recadere in lumea erorilor grosolane care ar fi trebuit sa dispara de mult.

O alta opinie larg raspandita este ca ar exista o diferenta intre utilizarea muncii si cea a factorilor materiali de productie. Natura, ni se spune, isi imparte gratuit darurile; insa lucratorul trebuie platit pentru ca suporta dezutilitatea muncii. Trudind si depasind dezutilitatea muncii omul adauga universului ceva ce nu exista inainte. In acest sens, munca ar fi creatoare. Si aceasta pozitie este eronata. Capacitatea de munca a omului este data in univers, asa cum sunt si capacitatile originare ale pamantului si ale substantelor animale. Nici faptul ca o parte din potentialul de munca poate ramane neutilizat nu-l diferentiaza pe om de factorii de productie non-umani; si acestia pot ramane neutilizati. Disponibilitatea indivizilor de a depasi dezutilitatea muncii este consecinta faptului ca ei prefera produsul muncii satisfactiei derivabile dintr-un plus de agrement.

Creatoare este doar mintea umana, care directioneaza actiunea si productia. Mintea apartine si ea universului si naturii; este o parte a lumii date si existente. Numind mintea creatoare nu ne lansam in nici un fel de speculatii metafizice. O numim astfel deoarece nu suntem in masura sa urcam indarat pe firul cauzal al modificarilor produse de actiunea umana dincolo de punctul in care suntem confruntati cu interventia ratiunii, in directionarea activitatilor umane. Productia nu este ceva fizic, material si extern; este un fenomen spiritual si intelectual. Conditiile sale esentiale de existenta nu sunt munca umana, fortele naturale si lucrurile externe, ci decizia mintii de a utiliza [p.142] acesti factori, ca mijloace pentru atingerea anumitor scopuri. Producerea produsului nu se datoreaza trudei si neplacerii ca atare, ci faptului ca truda este ghidata de ratiune. Doar mintea umana este in masura sa indeparteze neplacerile.

Metafizica materialista a marxistilor interpreteaza lucrurile acestea complet gresit. "Fortele productive" nu sunt materiale. Productia este un fenomen spiritual, intelectual si ideologic. Este metoda pe care omul, indrumat de ratiune, o intrebuinteaza pentru indepartarea cat mai completa cu putinta a neplacerii. Ceea ce distinge conditiile noastre de cele ale stramosilor nostri, de acum 1000 sau 2000 de ani, nu este ceva de natura materiala, ci spirituala. Schimbarile materiale sunt rezultatul schimbarilor spirituale.

Productia este alterarea a ceea ce este dat, conform planurilor ratiunii. Aceste planuri - retete, formule, ideologii - reprezinta faptul primar; ele transforma factorii originari - umani si nonumani deopotriva -- in mijloace. Omul produce in virtutea ratiunii sale; el alege scopuri si intrebuinteaza mijloace pentru atingerea lor. Zicala populara care afirma ca teoria economica se ocupa de conditiile materiale ale vietii umane este in intregime eronata. Actiunea umana este o manifestare a mintii. In acest sens, praxeologia poate fi numita o stiinta morala (Geisteswissenschaft).

Bineinteles, noi nu stim ce este mintea, exact asa cum nu stim nici ce sunt miscarea, viata sau electricitatea. Mintea este pur si simplu cuvantul care desemneaza factorul necunoscut ce le-a permis oamenilor sa realizeze tot ce au realizat vreodata: teoriile si versurile, catedralele si simfoniile, masinile si avioanele.

Note

1. Este important sa notam ca acest capitol nu analizeaza preturile sau valorile de piata, ci valorile subiective de utilizare. Preturile sunt niste derivate ale valorilor subiective de utilizare. Cf. infra, cap. XVI.

2. Cf. Carl Menger, Grundsätze der Volkswirtschaftslehre, Viena, 1871, pp. 88 ff.; Böhm Bawerk, Kapital und Kapitalzins, ed. a 3-a, Innsbruck, 1909, partea a 2-a, pp. 237 ff.

3. Clasele nu exista in lumea externa. Mintea noastra este cea care clasifica fenomenele, pentru a ne organiza cunoasterea. Intrebarea daca un anumit mod de clasificare a fenomenelor este sau nu adecvat acestui scop este diferita de intrebarea daca el este acceptabil sau nu din punct de vedere logic.

4. Cf. Daniel Bernoulli, Versuch einer neuen Theorie zur Bestimmung von Glücksfällen, trad. Pringsheim, Leipzig, 1896, pp. 27. ff.

5. Cf. Max Weber, Gesammelte Aufsätze zur Wissenschaftslehre, Tübingen, 1922, p. 372; a se vedea si p. 149. Termenul de "pragmatic", asa cum este intrebuintat de Weber, este, bineinteles, susceptibil de a crea confuzii. Utilizarea lui pentru orice altceva in afara de filozofia pragmatismului este neproductiva. Daca Weber ar fi cunoscut termenul de "praxeologie", probabill ca l-ar fi preferat.

6. A se vedea mai jos, pp. 139-140.

7. Desigur, anumite resurse naturale sunt atat de rare incat sunt utilizate complet.

8. In conditii de libera mobilitate a mainii de lucru ar fi o risipa sa se lucreze pamant virgin, daca zona recuperata nu este suficient de fertila pentru a compensa costul total al operatiei.

9. A se vedea mai jos, pp. 773-774.

10. Karl Kautsky, Die soziale Revolution, ed. a 3-a, Berlin, 1911, II, 16 ff. Referitor la Engels, a se vedea mai jos, p. 591.

11. Vaslitul practicat serios, ca un sport, sau cantatul serios practicat de un amator, constituie munci introversive. A se vedea mai jos, pp. 587-588.

12. Liderii (Führerii) nu sunt pionieri. Ei ii calauzesc pe oameni de-a lungul cararilor deschise de pionieri. Pionierul este un deschizator de drumuri pe taramuri pana atunci inaccesibile si poate fi indiferent la masura in care exista sau nu cineva dispus sa urmeze calea cea noua. Liderul ii conduce pe oameni catre telul pe care doresc sa-l atinga.

13. Se pare ca nu exista o versiune englezeasca a acestui poem. Cartea lui Douglas Yates (Franz Grillparzer, a Critical Biography, Oxford, 1946, I, 57) ofera un mic rezumat al continutului, in limba engleza.

14. Pentru o traducere a poemului lui Nietzsche, a se vedea M. A. Mügge, Friedrich Nietzsche, New York, 1911, p. 275.