Problematica structurilor economice

PROBLEMATICA STRUCTURILOR ECONOMICE

Problematica structurilor economice a constituit, in ultimele decenii, un domeniu de maxim interes, atat pentru cercetatori cat si pentru specialisti si factori de decizie macro-politica. Constientizarea posibilitatii aparitiei unor crize ce ar putea afecta insasi existenta fiintei umane pe Pamant. Epuizarea unor resurse neregenerabile, poluarea subsolului, solului, apei si aerului, agravarea starii de subdezvoltare etc. a condus la sporirea preocuparilor pentru identificarea unor structuri economice care sa asigure satisfacerea interesului individual dar si a celui colectiv, a obiectivelor economice dar si a celor ecologice, a necesitatilor generatiei actuale dar si celor ale generatiilor viitoare.

Edificarea dezvoltarii durabile se bazeaza, in esenta, pe identificarea si implementarea acestor noi structuri economice. Nu de putine ori, si nu lipsit de temei, se afirma ca .structurile economice sunt primele implicate in actuala criza mondiala, ca aceasta este, de fapt, o violenta criza a structurilor economice. (C. Gogoneata, Structurile economice, ASE, Bucuresti, 1984, pag. 11). Dezvoltarea economica dupa principiul .ansamblul conteaza, structurile nu spun nimic, trebuie sa fie inlocuita cu un nou tip de evolutie economica, bazat pe acele structuri care garanteaza pe termen lung (fara a neglija orizontul apropiat) atingerea unor obiective sociale, ecologice si economice, in concordanta in interesul general.

Complexitatea tot mai ridicata a structurilor economice nationale si a interconexiunilor la nivel mondial, creeaza probleme suplimentare in procesul de adaptare la cerintele noului model de dezvoltare economica, sociala, culturala. Cu mai bine de trei decenii in urma, Alvin Toffler atragea atentia asupra ritmului schimbarii si imposibilitatii unora de a tine pasul cu ele. Se simtea, practic, miscarea structurilor, a ordinei existente. Declansarea tranzitiei de la economia centralizata la economia de piata intr-o serie de tari, a creat acestora, dar nu numai lor, probleme suplimentare in procesul de adaptare a structurilor lor economice la noile cerinte. Cunoasterea exacta a situatiei din momentul zero, a factorilor si mecanismelor schimbarii structurale, a interconexiunilor dintre structurile nationale si cele mondiale, a modalitatilor de edificare a noului tip de structura, constituie o necesitate obiectiva si o provocare pentru cercetatorii si specialistii implicati in activitatea economica.

In acest context, lucrarea elaborata isi propune, in primul rand, sa contribuie la clarificarea unor aspecte teoretice legate de rolul si locul structurilor economice intr-o abordare sistemica, precum si sa contureze, pentru economia romaneasca, o posibila structura economica la orizontul anului 2007. Dificultatile legate de identificarea si implementarea unei structurii economice optime sunt amplificate si de faptul ca nu exista o structura ideala, fie ea si numai din punct de vedere teoretic, care sa poata fi aplicata tuturor tarilor. De asemenea, diversitatea factorilor care influenteaza structurile factori naturali, sociali, politici, economici, ecologici precum si traditiile, religia, nivelului cultural si educational s.a., toti acestia isi pun amprenta asupra structurilor economice existente la un moment dat, precum si asupra evolutiei lor viitoare.

Diversitatea conditiilor si a factorilor au condus la existenta in prezent a unei mari varietati de structuri economice, care vor coexista si in viitor. Uniformizarea lor, incercarea lor de a copia o structura care isi demonstreaza eficienta, sunt sortite, dupa aprecierea marii majoritati a specialistilor, esecului.

Dupa aprecierea mea, identificarea si realizarea practica a unei structuri economice eficiente in Romania a fost si este ingreunata si de necesitatea de a imbina cateva elemente esentiale:

structura existenta in momentul declansarii tranzitiei la economia de piata;

interesul national si cresterea participarii Romaniei la schimburile mondiale de valori;

complementaritatile cu structurile existente in tarile Uniunii Europene, cu care Romania doreste sa se integreze;

edificarea unei structuri compatibile cu cerintele dezvoltarii durabile;

interesele politice si de grup.

Evolutia structurilor economice din perioada 1990-2003, demonstreaza ca Romania este, inca, in cautarea propriei structuri economice. Modificarile produse in aceasta perioada au fost, in general, sub influenta unor factori conjuncturali, si mai putin ca urmare a aplicarii unor strategii pe termen lung, purtand amprenta atat a mediului extern, cat si a conditiilor concrete din tara. Pe langa contributiile teoretice pe care, consider ca lucrarea le aduce in domeniul structurilor economice, ea are si o valoare practica, modelul economico-matematic propus si scenariile elaborate putand fi utile factorilor de decizie economica.

1.STRATEGIA NATIONALA DE DEZVOLTARE ECONOMICA A ROMANIEI PE TERMEN MEDIU

Strategia nationala de dezvoltare economica a Romaniei reprezinta rezultatul unei confruntari libere, aprofundate si constructive de opinii intre participantii la Comisia de fundamentare alcatuita din reprezentanti ai Executivului, experti desemnati de partidele din coalitia guvernamentala si din opozitie, de sindicate, patronate, organizatii neguvernamentale si asociatii profesionale, alte categorii de specialisti si personalitati ale vietii publice, precum si grupul de evaluare economica al Academiei Romane.

Obiectivul fundamental al acestui proiect il constituie crearea unei economii de piata functionale, compatibile cu principiile, normele, mecanismele, institutiile si politicile Uniunii Europene. Convergenta conturata in acest sens se intemeiaza pe evaluarea resurselor si posibilitatilor, a contextului intern si international.

Ea raspunde dublului imperativ al incheierii tranzitiei la economia de piata in Romania si al pregatirii aderarii sale la Uniunea Europeana, pentru a folosi sansa istorica oferita de decizia Consiliului Uniunii Europene de la Helsinki din decembrie 1999 de a deschide negocierile de aderare cu Romania. Efortul de aprofundare a directiilor de dezvoltare convenite va continua, astfel ca pana la 15 mai a.c. sa se realizeze o forma extinsa a Strategiei nationale, inclusiv un plan operational de masuri cu scadente precise, pe ani si trimestre.

In conditiile in care, pe termen lung, mediu si scurt, evolutia reala a economiei nationale, este stransa in chingile unui 'cerc vicios' al perpetuarii si chiar adancirii decalajelor de productivitate si standard de viata fata de Uniunea Europeana, directiile preconizate au in vedere ca printr-o larga deschidere internationala sa se promoveze idealurile si interesele fundamentale ale poporului roman, identitatea si traditiile sale.

S-a apreciat ca fiind intru totul posibil ca - prin eforturi proprii, sustinute de o larga

cooperare - sa se asigure atenuarea si eliminarea treptata a decalajelor fata de tarile

avansate, modernizarea Romaniei, in pas cu exigentele tranzitiei spre o economie

cultural - informationala in care capitalul educational sa reprezinte cheia de bolta a

dezvoltarii economice si sociale.

Strategia are in vedere evaluarea riguroasa a costurilor sociale ale tranzitiei si ale

promovarii reformei, precum si ale aderarii la Uniunea Europeana; filozofia acestei elaborari are la baza convingerea ca atat reforma cat si integrarea constituie nu cauza

dificultatilor cu care ne confruntam, ci calea solutionarii lor, ca Romania va fi in masura sa aduca o contributie la crearea unei Europe unite, stabile si prospere, care sa aiba un rol crescand in viata internationala, la promovarea valorilor euro-atlantice.

Concluzia principala a Strategiei este ca, asigurandu-se suportul financiar si legislativ necesar, prin eforturi perseverente si o autentica solidaritate a fortelor sociale, exista premise ca, la orizontul anului 2007, Romania sa poata indeplini conditiile esentiale de aderare la Uniunea Europeana.

Optiunile strategiei vizeaza crearea de conditii pentru:

a)     Asigurarea cresterii economice pe baza sporirii ratei investitiilor prin participarea semnificativa a capitalului national si prin atragerea resurselor externe, mai ales sub forma de investitii directe, in conditii de deplina transparenta, astfel ca dupa anul 2001, ritmurile medii anuale de crestere a produsului intern brut sa se situeze intre 4-6%;

b)     Continuarea masurilor de stabilizare macroeconomica prin asigurarea unor deficite bugetare suportabile, in jurul a 3% din produsul intern brut, reducerea deficitului cvasi-fiscal, gestionarea corespunzatoare a datoriei publice si deficitului contului curent, astfel incat sa se asigure reducerea treptata a inflatiei, care la nivelul anului 2004 sa poata fi exprimata printr-o singura cifra;

c)      Promovarea unor politici coerente, compatibile cu mecanismele Uniunii Europene, vizand ajustarea structurala a economiei, dezvoltarea si modernizarea infrastructurii fizice, stiintifice si sociale, revitalizarea si retehnologizarea industriilor cu potential competitiv, construirea unei agriculturi intemeiate pe exploatatii de dimensiuni optime, sprijinirea activitatilor bazate pe tehnologia informatiei si crearea unui mediu prielnic pentru extinderea si dezvoltarea turismului, diversificarea serviciilor financiare, a sectorului tertiar in general;

d)     Crearea unui mediu de afaceri prielnic, bazat pe un cadru legal coerent si stabil care sa asigure dezvoltarea competitiei de piata, reducerea costurilor de tranzactie si diminuarea poverii fiscale; promovarea unor masuri specifice de stimulare a intreprinderilor mici si mijlocii; definirea clara a drepturilor de proprietate, asigurarea unor structuri administrative si judiciare adecvate, capabile sa asigure aplicarea legii si respectarea obligatiilor contractuale;

e)     Modernizarea si dezvoltarea serviciilor de utilitate publica astfel ca acestea sa raspunda cat mai bine nevoilor cetatenilor si economiei nationale, asigurandu-se treptat apropierea de standardele tarilor membre ale UE;

f)      Elaborarea si asumarea unui program pe termen lung pentru eliminarea riscurilor de accidente ecologice si reducerea continua a nivelurilor de poluare a mediului inconjurator;

Transpunerea in viata a acestor optiuni va permite sporirea veniturilor reale ale

populatiei si inregistrarea de progrese efective in combaterea saraciei. Rata somajului,

estimata la 13% in anul 2000, se va reduce la circa 9% in 2004.

Evaluat la paritatea puterii de cumparare, produsul intern brut pe locuitor urmeaza sa ajunga in anul 2004 la circa 7250 EURO. Stransa conlucrare cu experti ai Comisiei Europene, statelor membre ale Uniunii Europene, Fondului Monetar International si Bancii Mondiale s-a dovedit deosebit de fructuoasa.

Una dintre concluziile esentiale ale lucrarilor Comisiei este legata de necesitatea

crearii unui organism permanent care, pe de-o parte, sa asigure actualizarea pe cale

consensuala a elaborarilor strategice, iar, pe de alta parte, sa monitorizeze aplicarea

prevederilor acestora.

Dincolo de deosebirile de orientari politice si doctrinare, toate componentele Comisiei considera elaborarea si aplicarea acestei strategii o posibila platforma comuna de actiune a tuturor fortelor politice si sociale pentru promovarea interesului national, propasirea tarii si asigurarea bunastarii cetatenilor sai, in contextul unei largi deschideri internationale.

1.1. STAREA ACTUALA A ECONOMIEI ROMANESTI

A. PUNCTUL INITIAL AL TRANZITIEI

Startul tranzitiei a fost mult mai dificil in Romania decat in alte state ex-socialiste

central- europene. Economia era aproape integral etatizata; in formarea produsului intern brut, aportul sectorului privat era in 1989 de numai 12,8%. Sistemul de conducere, hipercentralizat si in conflict cu criteriile de rationalitate, devenise complet inert la semnalele realitatii.

Realizarea productiei in unitati supradimensionate conferea economiei un grad ridicat de rigiditate. Ineficienta acesteia a fost agravata in anii '80 atat de continuarea investitiilor in ramuri puternic energointensive, cat si de stoparea influxului tehnologic occidental ca efect al politicii de rambursare anticipata fortata a datoriei externe. Slaba motivatie a muncii, dublata de politica artificiala a "ocuparii depline", altera si mai mult competitivitatea productiei nationale. Efectul cumulat al acestor factori l-a constituit deteriorarea standardului de viata al populatiei, blocarea Romaniei intr-un perimetru de subdezvoltare, compromiterea sanselor sale de a se racorda la noile evolutii ale civilizatiei.

Demontarea brusca, dupa decembrie 1989, a sistemului de comanda s-a soldat

intr-o prima etapa cu adancirea efectelor perturbatoare ale dezechilibrelor structurale,

exacerbate de insuficienta pregatire a clasei politice, managerilor si in general a

populatiei pentru a actiona in conditiile democratiei si mecanismelor de piata.

Circumstantele neprielnice in care a debutat in Romania procesul tranzitiei explica

intr-o masura importanta disfunctionalitatile evidente ce l-au insotit. Nu insa integral,

deoarece acestea sunt imputabile si modului cum a fost gestionata reforma.

B. EVOLUTIA ECONOMIEI IN ANII 1990- 2005

Analiza indicatorilor macroeconomici, in perioada 1990-2005, evidentiaza transformarile importante ce s-au produs pe plan economic si social, dar si intarzierile inregistrate in promovarea mecanismelor de piata, in pregatirea premiselor pentru asigurarea unei dezvoltari durabile a societatii romanesti.

1. Transformarea esentiala a economiei romanesti in deceniul trecut, care ofera sanse reale unei dezvoltari durabile in viitor, consta in deschiderea fostului sistem socio-economic autarhic catre restul lumii, in declansarea procesului de conexare a tarii noastre la noile evolutii ce se deruleaza pe plan european si mondial. Ponderea relatiilor comerciale ale Romaniei cu Uniunea Europeana a devenit majoritara, atat din punct de vedere al fluxurilor comerciale de marfuri si servicii, cat si din cel al influxurilor de investitii straine. De exemplu, ponderea exporturilor catre statele membre ale Uniunii Europene in totalul exporturilor romanesti a crescut de la 24,8% in anul 1989, la 65,5% in anul 1999, iar ponderea importurilor din Uniunea Europeana reprezinta, in anul 1999, 60,4% din totalul importurilor Romaniei, fata de 13,1% in anul 1989. Componentele comertului nostru exterior au inregistrat unele mutatii notabile, ponderea lor in cadrul produsului intern brut crescand de la 20,9% in anul 1989, la 30,1% in anul 1999, in cazul exporturilor, respectiv de la 18,2% la 34,3%, in cazul importurilor. Statele Uniunii Europene au participat intr-o proportie de 56,6% la acumularea stocului de investitii straine directe in Romania.

Persistenta unei rate inalte a inflatiei a fost una din cauzele principale ale scaderii ratei investitionale, datorita cresterii riscului in cadrul mediului de afaceri romanesc (afectat de numeroase dificultati legate de instabilitatea si incoerenta legislativa si institutionala, de proliferarea birocratiei, de amplificarea economiei necontabilizate).

Acelasi efect negativ l-a avut si diminuarea potentialului intern de economisire, generata de scaderea accentuata a veniturilor reale ale populatiei si nivelul ridicat al dobanzilor active. Capacitatea redusa de retehnologizare indusa de comprimarea ratei investitionale a intretinut ritmul lent al restructurarii. Ea se datoreaza si volumului relativ restrans al fluxurilor de investitii straine directe, Romania plasandu-se in grupul statelor in tranzitie cu cele mai slabe performante in acest domeniu (calculat pe locuitor, stocul investitiilor straine directe se situeaza in jurul a 240 EURO la sfarsitul anului 1999, comparativ cu 1900 in Ungaria si 1518 in Republica Ceha).

3. O alta caracteristica a economiei Romaniei in perioada de tranzitie a fost aparitia dublului deficit (cel bugetar si cel de cont curent), in urma politicilor de liberalizare pe fondul unui sistem economic slab structurat. Deficitul de cont curent a avut ca sursa principala dezechilibrul balantei comerciale. Politica de interventie periodica in evolutia flotanta a cursului de schimb a avut ca motivatie corectii ale nivelului de competitivitate, destinate reducerii pe termen scurt a deficitului balantei comerciale.

4. Ca urmare a acumularilor in procesul de restructurare a sectorului industrial se observa o tendinta de crestere a competitivitatii exporturilor romanesti, atat datorata modificarilor structurale, cat si deprecierii monedei nationale in termeni reali. Pentru exemplificare, desi productia industriei prelucratoare, in anul 2005, a scazut cu 8% fata de 2004, ponderea exporturilor produselor acestei industrii, in total livrari, s-a majorat de la 30,7% la 35,1%, iar rata anuala de crestere a exporturilor a fost de 5,9%.

Scaderea elasticitatii de venit a importurilor a actionat in directia reducerii deficitului de cont curent. Sustinerea acestei tendinte de crestere a competitivitatii, precum si accentuarea ei prin preconizatele efecte pozitive asupra economiei interne ale unor influxuri mai mari de investitii straine directe, sunt situate pe linia alinierii Romaniei la

criteriile Uniunii Europene definite la Copenhaga.

5. Deficitul bugetar a fost cauzat de cresterea nivelului cheltuielilor bugetare in conditiile declinului economic, de deteriorarea capacitatii de colectare a veniturilor, precum si de insuficienta transparenta a exercitiului bugetar, care au permis canalizarea ineficienta a resurselor financiare. Propunandu-si ca principala ancora controlul deficitului bugetar, autoritatile au promovat politici fiscale severe. S-a demarat totodata procesul de aliniere a acestora la rigorile stabilite de Uniunea Europeana si organismele internationale, creandu-se premisele diminuarii ponderii deficitului bugetului general consolidat in produsul intern brut.

6. Piata muncii a fost afectata de dezechilibre, la nivelul raportului dintre populatia activa si populatia inactiva, cat si in rata de ocupare. Diminuarea populatiei ocupate in economie s-a produs indeosebi in sectorul industrial; populatia ocupata in agricultura are inca o pondere ridicata in totalul populatiei ocupate (38%). Gradul de extindere a saraciei (pragul acesteia fiind echivalat cu 60% din cheltuielile medii lunare de consum pentru un adult) a atins 33,8% din totalul populatiei (28,2% in mediu urban, respectiv 40,5% in mediu rural). Desi persista dezechilibre intre oferta si cerere pe anumite segmente ale pietei muncii, precum si un nivel inca redus al mobilitatii profesionale, resursele umane au o capacitate ridicata de adaptare la standardele pietei europene a muncii.

7. Datoria externa a Romaniei acumulata in perioada de tranzitie se situeaza la un nivel inca modest in comparatie cu alte state candidate, ceea ce inlesneste promovarea unor politici mai active de atragere a capitalului strain catre economia reala, bazate pe cresterea gradului de indatorare.

8. Evolutia economiei romanesti in perioada examinata este exprimata sintetic in dinamica si structura produsului intern brut.

Tabelul 1

Dinamica produsului intern brut (PIB)

(Anul 1990= 100)                              %

Tabelul 2

P.I.B pe sectoare

(anii 2004- 2005 )

Tabelul 3

Populatia ocupata pe sectoare

(anii 2004- 2005 )

Tabelul 4

W pe sectoare

(anii 2004- 2005 )

Tabelul 5

Tabelul 6

Structura sectoriala a V.A.

%

Tabelul 3

Ponderea sectorului privat in PIB si in valoarea adaugata a sectoarelor

%

Un rezultat esential al perioadei de tranzitie il reprezinta dezvoltarea sectorului privat, aportul acestuia la formarea produsului intern brut ajungand la 61,5% in anul 2005, fata de 16,4% in 1990. Structura produsului intern brut este diferita de aceea care caracterizeaza economia Uniunii Europene, dar se observa o anumita tendinta de convergenta: ponderea sectorului agricol in formarea valorii adaugate brute a scazut de

la 20% la inceputul anilor '90 la 15,4% in anul 2005; ponderea sectorului industriei a coborat sub pragul de 31%, in timp ce sectorul serviciilor si constructiilor contribuia in anul 1999 cu 53,6% din valoarea adaugata bruta (comparativ cu circa 70% in Uniunea

Europeana), cu 20 de puncte mai mult decat la inceputul deceniului. Semnificatia acestui proces nu trebuie insa exagerata, el realizandu-se in conditiile intarzierii procesului de restructurare si ale unui accentuat declin economic in Romania, in timp ce Uniunea Europeana a inregistrat o crestere economica importanta.

C. CARACTERIZAREA SINTETICA A STARII ACTUALE A ECONOMIEI

Pe fondul instaurarii normelor si institutiilor statului de drept, al activarii si organizarii societatii civile, al crearii cadrului normativ al noilor mecanisme (liberalizarea preturilor, piata bancara si bursiera, piata financiara, monetara, asigurarilor etc.).

Romania a inregistrat pasi importanti in directia formarii sistemului functional al economiei de piata. Aparitia unui semnificativ sector de operatori realmente competitivi atat pe plan intern, cat si in mediul de afaceri extern este dovada incontestabila a acestui progres. Analizele econometrice de factura complexa au identificat si la nivel macroeconomic comportamente proprii sistemului de piata.

1. Cu toate acestea, o evaluare obiectiva, despovarata de prejudecati sau motivatii partizane, arata ca economia romaneasca inca se prezinta ca un sistem slab structurat din punct de vedere institutional.

a)     Pentru o mare parte a avutiei nationale, drepturile de proprietate sunt incerte.

In aceasta categorie pot fi incluse:

activele imobiliare (din patrimoniul inca public) destinate privatizarii (prin vanzare sau retrocedare);

companiile de stat pentru care distributia subiectuala a prerogativelor proprietatii nu-i specificata sau este confuza;

bunurile aflate in litigii comerciale si al caror volum a crescut foarte mult.

b)     Mecanismele economiei de piata sunt incomplet institutionalizate, iar operationalitatea lor este redusa din cauza insuficientei coerente a cadrului normativ, a persistentei practicilor etatiste si capacitatii reduse a noului sistem (in curs de formare) de a asigura aplicarea legii. Pe de alta parte, intr-o proportie considerabila, activitatea economica se deruleaza

ca reguli, entitati si motivatii

pe palierul informal al societatii.

c)     Interventia discretionara a autoritatilor publice este inca larga, de multe ori incongruenta si supusa intereselor politice conjuncturale.

Slaba structurare institutionala a economiei romanesti actuale este o stare de fapt.

Regasim in ea determinatii multiple asupra carora nu insistam aici, dar care au

urmari asupra functionarii economiei, cele mai semnificative fiind de ordin comportamental.

a)     Functia obiectiv a unitatilor cu capital majoritar de stat sau recent privatizate

este in mod preponderent conservarea locurilor de munca si limitarea, pe cat

posibil, a eroziunii inflationiste a salariilor. Absenta resurselor financiare, precaritatea pozitiei detinute pe piata si adversitatea prelungita a mediului economic in care actioneaza au indus majoritatii operatorilor de mici dimensiuni "niveluri de aspiratie" situate in zona veniturilor de subzistenta. Chiar in cazul firmelor private orientate preponderent spre maximizarea profitului se constata inclinatia puternica de a-si atinge tinta nu prin cresterea (cantitativa si calitativa) a outputului real si utilizarea cu randamente superioare a factorilor de productie, ci indeosebi prin fortarea preturilor sau operatii re-distributive pe seama sectorului public. Exista, fara indoiala, si agenti economici realmente performanti, insa nu acestia "dau tonul".

b)     Faptul ca economia slab structurata se caracterizeaza printr-o stabilitate exceptata redusa face ca nivelul costurilor de tranzactie sa fie excesiv de mare. Reversul acestui fenomen il reprezinta deprecierea drastica a capitalului fix si uman, mentinerea la cote ridicate a dobanzilor. Prevalenta, din acelasi motiv, a orizontului scurt de timp in deciziile de alocare limiteaza si mai mult investitiile, blocand dinamica pe termen mediu si lung.

c)      Economia este sub-monetizata. Raportul dintre masa monetara (la nivelul M2) si produsul intern brut (de 20-22%) este cu mult sub cel necesar unei functionari  normale a economiei.

S-a format, in acelasi timp, o pronuntata asimetrie monetara. O parte insemnata a disponibilitatilor (in lei si valuta convertibila) nu-si gaseste plasamente in economia reala, in vreme ce aceasta din urma ramane acut decapitalizata. Combinatia paradoxala a hiper si hipolichiditatii, pe fondul sub-monetizarii globale mentionate, explica intr-o masura insemnata flagranta dihotomie real-nominal din economia romaneasca.

d)     Din punctul de vedere comportamental, economia slab structurata se caracterizeaza printr-o atrofiere accentuata a demarcatiei dintre partea sa oficial inregistrata (economia contabilizata) si acompaniamentul sau neinclus in conturile nationale. Relativizarea acestei demarcatii ingreuneaza enorm managementul macroeconomic. Frecventele erori de predictie ale organismelor cu atributii in acest domeniu - privind atat evolutia principalilor indicatori, cat si efectele unor acte normative sau masuri de politica economica - sunt elocvente.

D. PROBLEMA FUNDAMENTALA A STRATEGIEI

Problema esentiala a strategiei consta in definirea cailor de surmontare a acestei

stari, adica transformarea economiei romanesti intr-un sistem de piata structurat si

functional.

1. Pivotul acestei structurari il constituie clarificarea drepturilor de proprietate, care ar impune:

a)     Solutionarea contenciosului retrocedarilor;

b)     Finalizarea procesului de privatizare;

c)      Delimitarea perimetrului - optimal in conditiile de astazi ale Romaniei - al patrimoniului public si privat al statului, definirea pe termen lung a regimului sau de functionare;

d)     Urgentarea rezolvarii litigiilor de proprietate astfel incat volumul acestora sa fie adus in cel mai scurt timp la limite normale;

e)     Adoptarea de reglementari menite sa intareasca increderea populatiei si agentilor economici (autohtoni si straini) in soliditatea regimului proprietatii in Romania.

Apare din ce in ce mai necesara adoptarea unui pachet de reglementari corective care sa asigure coerenta legislatiei economice prin:

a)     Eliminarea contradictiilor si redundantelor care faciliteaza labilitatea interpretativa a dispozitiilor si chiar inaplicabilitatea unor prevederi importante;

b)     Completarea unor "goluri" de normativitate, inclusiv in ceea ce priveste alinierea la etaloanele Uniunii Europene.

Important este, in acest caz, ca printr-o analiza prealabila cuprinzatoare sa se identifice toate problemele majore in vederea rezolvarii lor integrate. Cu acelasi prilej, se vor simplifica si structurile administratiei publice concomitent cu atacarea decisiva, cel putin pe plan normativ, a principalelor surse de circuite birocratice.

Ar merita sa fie gasita o modalitate juridica adecvata, prin care in viitor - cel putin o perioada determinata - modificarea nucleului legislatiei economice sa fie posibila numai cu aprobarea Parlamentului si in cazuri realmente exceptionale, deci cu un numar de voturi mai mare decat cel uzual. Un astfel de embargo ar trebui sa includa principalele reglementari privind proprietatea, fiscalitatea, functionarea firmelor, regimul valutar, sistemul vamal, raporturile de munca, schema de baza a protectiei sociale.

3. Finalizarea structurarii institutionale ar ramane un simplu ambalaj lipsit de continut, daca n-ar fi dublata de asanarea financiara a economiei.

4. O alta problema esentiala este inversarea trendului economiei necontabilizate.

Este de asteptat ca ordonarea stabila a sistemului fiscal, atenuarea constrangerilor

birocratice (care perturba acum in mod grav cursivitatea activitatii firmelor) sa stopeze

migratia agentilor economici spre sectorul necontabilizat, ba chiar sa stimuleze "iesirea

la suprafata" a unei parti a acestuia. Intarirea institutiilor publice si combaterea sistematica si tenace a coruptiei, fara discriminari politice, va amplifica fireste o astfel

de evolutie.

1. DEZVOLTAREA ECONOMIEI ROMANIEI PE TREMEN MEDIU

In cursul elaborarii strategiei pe termen mediu, au fost examinate - inclusiv cu modele econometrice - mai multe scenarii de dezvoltare, diferentiate in functie atat de ritmul si profunzimea la care s-ar derula transformarile structurale implicate de tranzitie, cat si de politicile macroeconomice posibil de aplicat. In cazul conservarii evolutiilor de pana acum (scenariul inertial), toate estimarile evidentiaza ca inerenta o stagflatie cvasi-cronica. Pornindu-se de la optiunea larg manifestata la nivel politic si pe plan social pentru integrarea in Uniunea Europeana, s-a acordat prioritate schemelor de dezvoltare care ar permite depasirea cat mai rapida a actualei crize si relansarea pe temelii trainice a economiei nationale (scenariul restructurat); ipotezele acestui scenariu si predictiile pe care el le-a generat sunt prezentate in continuare.

A. PRINCIPALELE IPOTEZE ALE SCENARIULUI RESTRUCTURANT

1. Premisa sa fundamentala o constituie finalizarea si consolidarea constructiei

institutionale a economiei de piata prin: clarificarea durabila a drepturilor de proprietate, continuarea privatizarii; asigurarea coerentei functionale si a stabilitatii cadrului legislativ; incheierea reformei sistemului bancar; reglementarea precisa a regimului monopolurilor naturale si combaterea eficace a monopolurilor economice; dezvoltarea concurentei prin simplificarea procedurilor de intrare pe piata si reducerea drastica a duratei de operationalizare a falimentului; imbunatatirea radicala a mediului de afaceri.

Ca efect potential al acestor procese, scenariul restructurat ia in considerare:

a)     Ameliorarea, indeosebi in a doua parte a intervalului, a randamentului factorilor de productie; functiile econometrice de determinare a outputului real au fost in mod corespunzator adaptate;

b)     Cresterea ratei de economisire si a acumularii interne; alocarea, incepand cu anul 2001, a veniturilor din privatizare pentru dezvoltare, indeosebi pentru cofinantarea proiectelor angajate cu Uniunea Europeana, Banca Mondiala si alte organisme internationale;

c)      Majorarea substantiala a intrarilor de capital extern (investitii directe si de

portofoliu), perfect posibila intr-un climat de afaceri stabil si nedistorsionat;

d)     Fondurile nerambursabile transferate de Uniunea Europeana se estimeaza la 2% din PIB anual, incepand cu anul 2001.

Estimarile pornesc de asemenea de la premisa reducerii progresive a ponderii economiei necontabilizate in outputul total.

Mixul de politici macroeconomice care formeaza substanta scenariului restructurat pune accentul pe eliminarea restrictiilor pe partea ofertei si stimularea acesteia, in defavoarea masurilor de expansiune a cererii nominale care - in conditiile unei economii slab structurate institutional - nu fac decat sa alimenteze cercul vicios inflatie-decapitalizare, dublat de stagnarea si chiar declinul productiei. Dimensionarea sa cifrica incorporeaza:

a)     Efectele reformei fiscale de la inceputul anului 2000, indeosebi cele referitoare la raportul dintre impozitele directe si indirecte, in conditiile atenuarii fiscalitatii legate de angajarea fortei de munca si pe profit; evaluarea veniturilor din taxe vamale in concordanta cu acordurile incheiate de Romania pe plan international;

b)     Distributia mai rationala a cheltuielilor bugetare, acordandu-se prioritate

invatamantului si cercetarii, asigurarii sanatatii populatiei, sectorului de aparare;

c)      Mentinerea deficitului bugetar in intreaga perioada in limite suportabile in jurul a 3% din produsul intern brut;

d)     Remonetizarea graduala a economiei, in conditiile cresterii strict neinflationiste a bazei monetare, dezvoltarii altor agregate monetare prin extinderea si diversificarea instrumentelor bancare, reducerii la limite rationale a ratei rezervelor obligatorii, precum si a dobanzii reale;

e)     Continuarea flotarii controlate a cursului de schimb, urmarindu-se asigurarea in linii mari a stabilitatii sale in termeni reali, evitarea fluctuatiilor stresante pe piata valutara;

f)      Cresterea rezervelor valutare ale Bancii Nationale a Romaniei pana la echivalentul valorii importurilor pe 4-5 luni.

3. Scenariul restructurat presupune reducerea presiunii pentru cresterea necorelata cu rezultatele economice a veniturilor nominale, in baza unui agrement social adecvat cu sindicatele si asociatiile patronale.

4. In ceea ce priveste piata muncii, s-a luat in considerare o anumita crestere a ratei de participare, ca reactie fireasca a populatiei apte de munca la consecintele pauperizarii; s-a exclus ipoteza pensionarilor anticipate. Nu se intrevad perturbatii notabile in trendurile conturate deja in domeniul demografic (numarul si structura pe varste a populatiei, resursele de munca, migratia teritoriala, emigratia externa).

Efortul investitional preconizat pentru aceasta perioada - din resurse interne, finantari nerambursabile si atragerea mult mai intensa a capitalului extern privat - se va solda cu crearea unui important numar de noi locuri de munca. O contributie substantiala va avea in acest sens si stimularea extinderii sectorului de firme mici si mijlocii. Disponibilizarile colective de personal urmeaza a se incheia in anii 2000- 2001.

5. Proiectiile sectoriale iau in considerare redimensionarea ramurilor industriale cu cele mai grele probleme, revigorarea sectorului viabil inhibat (din cauza sub-capitalizarii), accelerarea procesului de restructurare a economiei.

Intarirea disciplinei financiare este reflectata in proiectie prin comprimarea severa a distorsiunii monetare induse in special de arierate si diverse scheme compensatorii de tip barter (bi sau multilateral).

6. Orientarea pro-export a politicii comerciale este configurata prin devansarea sistematica a ritmului produsului intern brut de catre ritmul exporturilor. Cererea

externa pentru produsele romanesti este calibrata pe baza dinamicii prognozate atat a

principalului partener comercial al Romaniei - Uniunea Europeana, cat si a altor zone de

interes, in special dintre cele invecinate; inflatia mondiala luata in calcul de 1,3-1,4%

anual provine din cele mai recente estimari occidentale de specialitate.

B. ESTIMARILE SCENARIULUI RESTRUCTURANT PENTRU PERIOADA 2001- 2004

1. In ipotezele mai sus mentionate, devine realizabila o crestere economica mai intensa, incepand chiar cu anul 2001; pentru intervalul 2001-2004 a rezultat ca un ritm mediu anual de 4,75%. Pe latura ofertei, se va inregistra o modificare insemnata a structurii economice, ponderea sectorului de servicii (inclusiv constructiile) crescand la circa 55%, in detrimentul ponderii sectorului primar.

Participarea industriei la formarea valorii adaugate brute se mentine aproximativ

constanta (circa 31%), in timp ce greutatea specifica a sectorului agricol coboara la 14%

Tabelul 7

Produsul Intern Brut (anul precedent= 100)

Scenariul restructurat preconizeaza deci o inversare de tendinta in ceea ce priveste consumul intern. In acest cadru, politicile guvernamentale vor urmari aplicarea de masuri mai eficace (prin directionare selectiva) de protectie a categoriilor sociale defavorizate, astfel ca inca din anii urmatori sa se obtina progrese sesizabile in combaterea saraciei.

Indiciul cel mai concludent al iesirii Romaniei din criza prelungita pe care o traverseaza il va putea reprezenta ritmul net superior al formarii brute de capital. Insusi deficitul balantei comerciale ar urma sa provina din achizitiile tot mai insemnate de echipamente si tehnologii performante. Aceste tendinte modifica astfel structura de utilizare a produsului intern brut:

Tabelul 8

Produsul Intern Brut (structura, % din PIB)

Se estimeaza ca produsul intern brut pe locuitor, evaluat la paritatea puterii de cumparare, ar putea ajunge la circa 7250 EURO in anul 2004, fata de circa 6000 in 1999.

3. Politicile macroeconomice de ajustare structurala vor favoriza reluarea cresterii economice in conditiile unei dezinflatii accentuate. Scenariul implica o reducere progresiva a indicelui anual al preturilor de consum pana la sub 10%, la finele intervalului prognozat.

Tabelul 9

Cresterea preturilor de consum (variatii, % pe an)

4. Si in cazul somajului, scenariul restructurat contine o schimbare de trend,

inca din anul 2001, cand incepe restrangerea acestuia. Continuarea si dupa anul 2004 a

cresterii economice va apropia acest fenomen de dimensiunile sale normale intr-o

economie de piata functionala, atenuandu-se astfel in mod semnificativ presiunea

pentru emigratie.

Cresterea productivitatii muncii - ca rezultat al normalizarii mediului de afaceri,

imbunatatirii managementului microeconomic si modernizarii tehnologice a unor

sectoare - este asociata cu sporuri relative ale salariului real.

Tabelul 10

Somajul si salariul real (rate sau variatii anuale, %)

5. Cresterea deficitului comercial necesita, chiar in conditiile intensificarii fluxurilor de investitii straine directe, o finantare externa suplimentara, prin alte intrari de capital.

Tabelul 11

Componente ale balantei de plati

Tabelul sintetizeaza tendinta ireversibila de deschidere a economiei romanesti spre fluxurile internationale, de angrenare a sa in procesele de integrare europeana si

globalizare.

Ponderea serviciului datoriei externe in exporturile de marfuri si servicii va reprezenta 21,5% in 2000 si circa 16% in 2004, in special ca urmare a scaderii dobanzii si a largirii termenelor de rambursare (raportul dintre volumul datoriei externe si exporturi - de 90-95% - se inscrie de asemenea in limite acceptabile).

6. In cadrul acestui scenariu, ponderea datoriei publice totale in produsul intern brut oscileaza in jurul a 30%, iar aceea a dobanzilor anuale aferente coboara de la 5,65% in 2000 la 4,55% la sfarsitul perioadei prognozate.

Tabelul 12

Situatia datoriei publice

Aceste evolutii sunt de natura sa intareasca increderea pietelor financiare si a operatorilor straini in soliditatea dezvoltarii economiei romanesti.