Privire istorica asupra activitatii bancare

Privire istorica asupra activitatii bancare

Fara a li se putea stabili cu precizie aparitia, bancile au in istorie un trecut foarte indepartat. Dar, cert este ca inaintea lor au aparut: moneda, creditul, platile care formeaza , de fapt, obiectul principal al activitatii bancare.

Unele operatiuni cu caracter bancar au fost efectuate cu multe secole inaintea erei noastre. Astfel, babilonienii foloseau depozitarea unor valori, in special in interiorul templelor. Mai tarziu, egiptenii, asirienii, fenicienii, grecii si romanii, alte popoare mai civilizate, se ocupau, pe langa comert si cu schimbul de monede si metale pretioase.

Asemenea operatiuni au dus la aparitia primilor "bancheri" ai timpului, in Europa, care la greci, erau numiti trapeziti, iar la romani argentari. La noi, asemenea bancheri se numeau zarafi, care practicau, pe scara larga, schimbul de moneda, efectuarea de plati de pe o piata pe alta si pastrarea capitalurilor, fara a putea afirma ca acesta ar fi momentul aparitiei bancilor, in adevaratul sens al cuvantului.

Dupa anul 1100, cand comertul, schimbul, platile si creditul incep sa ia o mare dezvoltare, se poate consemna inceputul nasterii bancilor. Astfel, in epoca de prosperitate si inflorire a Cetatii Venetia, intre anii 1000 si 1150, nevoile "financiare" ale Cetatii au obligat-o sa ceara supusilor sai un imprumut fortat de 1 % asupra veniturilor. Realizarea imprumutului si administrarea sumelor a necesitat existenta unui organism (institutie) care sa preia aceste probleme.

"Tratatul de moneda" al lui Stefan I. Dumitrescu ne arata ca: "Prima banca, in adevaratul sens al cuvantului, se spune ca ar fi institutia infiintata in 1171 de dogele Michele XI, sub numele de Banco de Venezia, cu scopul principal de a face operatiuni de administrarea banului public pentru Cetate".

Aceasta banca a fost, de fapt, o continuare a unei asociatiuni de creditori ai Cetatii si care a functionat intre anii 1156 - 1171. Germenele unei asemenea banci se presupune a fi existat inca din 1160, cand Cetatea Venetiei se imprumutase cu o suma destul de importatnta, de la cativa negustori mai avuti, prin intermediul unei institutii de credit si ajutor mutual, care exista la acea data, cu numele de Monte Vecchio.[1]

Dupa modelul acestei institutii bancare, mai tarziu, s-au infiintat asemenea organisme si in alte orase: Florenta, Milano etc. La Florenta, bancherii au batut, pentru prima data in 1252, florinul de aur, avand cartierul principal al bancherilor in Mercato Nuovo, iar bancherul florentinian se spune ca era un descendent al familiei de Medicis. Tot pentru prima oara in Florenta se spune ca s-a reglementat, ca bancherii sa tina registre contabile, cu obligatia sa inscrie afacerile lor cu cifre romane.

Prin urmare, in baza experientei primelor banci, au putut sa apara altele noi. Astfel, la Neapole, in 1540, a aparut o institutie cu caracter bancar "Sacra Monte de la Pieta" care avea scopul acordarii unor imprumuturi mici pe gaj de obiecte pretioase. In Venetia, in 1584, a luat fiinta "Banco di Rialto", despre care se spune ca ar fi fost prima banca cu sopul de a primi depozite si de a acorda imprumuturi particularilor. Iar in 1593, la Milano a functionat "Banco di San Ambrogio", dar s-a desfiintat o data cu Republica Venetiana, in 1797.

Deci, in secolele XIV - XVI, caracterizate prin prosperitatea cetatilor italiene, care dominau viata economica si comerciala din bazinul mediteranean, au aparut si primele organisme bancare.

Dupa descoperirea Americii, in occidentul european unde era centrul de gravitatie al activitatii economice si de schimb au fost puse bazele unor organizatii bancare. Astfel, in Olanda, in 1609 se infiinteaza "Banca de Amsterdam", din initiativa si sub conducerea municipalitatii. In Germania insa, in 1619, a aparut "Banca de Hamburg", la inceput o banca de depozit, iar, mai tarziu, a devenit o banca de plati prin viramente. Este prima banca care a avut un rol importatnt in organizarea si dezvoltarea operatiunilor de plati fara numerar. Cu acelasi scop, in 1621, la Nuremberg, se infiinteaza o alta banca.

In continuare, bancile s-au dezvoltat, unele capatand, din partea statului, dreptul de a emite bilete de banca - banci de emisiune.

De asemenea, bancile au fost acelea care au ajutat la colectarea si fructificarea capitalului, in epoca de formare a capitalismului, concentrand micile si marile economii din toate straturile sociale, pentru a le pune, pe urma, sub forma de capital, la dispozitia intreprinzatorilor. Treptat, un rol important l-au jucat bancile in operatiunile de bursa si circulatie a capitalului international.

Totodata, in conditiile avantului in domeniu, bancile au ajuns sa contribuie la procesul de formare si consolidare a statelor ca organisme politice si sociale, participand efectiv la consolidarea economica a lor.

La inceputul secolului al XIX - lea, mica casa de banca a evreului Ancer Mayer din Frankfurt am Mein a devenit puternica Banca a lui Rothschild, cu sucursale la Londra, Paris, Viena, Berlin, Neapole, fiind bancherul multor capete incoronate.

In a doua parte a secolului XIX, au aparut si s-au dezvoltat si alte banci: Darmstadter - Bank, Diskontogesellschaft, Deutsche - Bank si Dresdner - Bank. Multa vreme, aceste patru banci au fost cele mai mari din Germania. Mai tarziu, au aparut in Franta - Credit Mobilier si Credit Foncier din Paris, iar la Londra - Middle Bank si Lloyďs Bank.[2]

Dezvoltarea comertului si a transporturilor, in special a celor maritime, a determinat, implicit, sporirea activitatilor bancare. In consecinta, bancile au inceput sa creasca la numar si din ce in ce mai multi oameni au inceput sa le foloseasca serviciile. Tot in aceasta perioada, au aparut si bancile specializate, iar cambia a inceput sa fie utilizata si in comertul maritim.

Pe masura dezvoltarii comertului intre orasele unei tari, precum si a celui international, bancile au fost obligate sa raspunda noilor cerinte ale comerciantilor. S-au stabilit noi relatii intre banci, care au avut ca scop finantarea dezvoltarii afacerilor si a comertului. Revolutia industriala din Anglia a creat premisele dezvoltarii sistemelor de transport, asigurandu-se prin aceasta servicii eficiente. Prin urmare, sistemul de transport astfel imbunatatit, a constituit unul din factorii care au impulsionat activitatea bancara, atat pe plan national cat si international, schimbari ce au determinat necesitatea supravegherii si reglementarii guvernamentale. Drept urmare, in aceasta perioada au aparut si bancile care indeplineau functiile ce satazi pot fi echivalate cu acelea ale bancilor centrale.

In 1791, in S.U.A., Congresul a autorizat crearea si functionarea "Primei Banci a SUA" - The First Bank of The United States - care a imbinat rolul unei banci centrale cu operatiuni specifice bancilor comerciale. Banca aceasta a functionat pana in 1811. In 1776, in Franta, a aparut prima casa de scont, dupa mai multe incercari de creare a bancii centrale, iar in 1800 se creaza Banca Frantei.[3]

Daca ne intoarcem in istorie, constatam ca pana in secolul XIX, sistemul bancar era structurat pe trei domenii specifice:

- bancile de emisiune, care detineau monopolul emiterii de bancnote nationale;

- bancile comerciale, care activau ca institutii de intermediere financiara;

- institutii financiare specifice ( de ex. casele de economii si cooperativele de credit).

Drept urmare, marile banci, prin stimularea platilor fara numerar, au dat nastere caselor de compensatii (clearing), care, in mod permanent, s-au dezvoltat, ajungand la actualele forme complexe de decontare, utilizate in activitatea bancara internationala.

Cu timpul, bancile s-au dezvoltat astfel incat au devenit uriase forte financiare si cu puternice influente in viata economica si politica a lumii contemporane.

Contextul istoric, economic si social al fiecarei tari a influentat modul si structura de functionare a sistemului bancar national.