Principalii factori care
determina cresterea economica
Exista trei factori
principali ce determina cresterea economica a unei
tari pe care ii putem avea in vedere: cresterea fortei de
munca, cresterea stocului de capital si progresul tehnic.
Cresterea fortei de munca
Oferta de forta de
munca in crestere permite comunitatii sa produca
mai multe bunuri si servicii, determinand astfel deplasarea spre exterior
a limitei posibilitatilor de productie. La randul ei, aceasta
deplasare poate duce la cresterea productiei pe cap de locuitor, deci
la o posibila imbunatatire a bunastarii sociale.
Cresterea fortei de munca depinde, la randul ei, de
urmatorii factori importanti; a) sporul " natural' demografic ;
b) migratia internationala ; c) rata de ocupare. Sa le
discutam pe rand.
a) Sporul "natural'
demografic este determinat de o rata a natalitatii mai mare
decat rata mortalitatii. Daca populatia unei tari
se va afla sub nivelul "optim' (a se vedea mai jos), atunci cresterea
demografica naturala va duce, in cele din urma, la
cresterea productiei de bunuri si servicii pe cap de locuitor. Rata
de crestere demografica este influentata de factori sociali
complecsi, cum sunt obiceiurile, atitudinile si mentalitatea cu
privire la casatorie si numarul de membrii ai unei familii. Rata
mortalitatii si rata natalitatii sunt afectate si
ele de factori cum sunt; calitatea serviciilor medicale, existenta
caminelor pentru batrani, asistenta prenatala, inclusiv de
consiliere contraceptiva. In general, o crestere rapida
demografica inseamna ca tinerii reprezinta un procent din ce in
ce mai mare in cadrul fortei de munca. Se presupune ca o forta
de munca mai tanara este mai energica si mai sarguincioasa,
cu un potential mai ridicat de mobilitate geografica si
profesionala, in comparatie cu forta de munca in etape. Pe
de alta parte, o crestere demografica lenta are tendinta de
a creste procentul lucratorilor activi in varsta din economie si
rata persoanelor in varsta
intretinute ori pensionate in raport cu populatia activa a
tarii (rata de dependenta). Este de retinut, in final,
ca din moment ce cresterea demografica determina o
crestere a numarului de consumatori si a fortei de
munca, rata de crestere economica datorata sporului
populatiei trebuie sa depaseasca rata de crestere
demografica, daca dorim ca productia pe cap de locuitor (si deci
bunastarea sociala potentiala) sa creasca. Daca
vom nota rata de crestere economica cu g si sporul
natural al populatiei cu n, celelalte elemente ramanand
constante, atunci pentru o crestere a bunastarii sociale
potentiale este necesar ca g>n.
b)
Migratia internationala reprezinta fluxul
de indivizi care se deplaseaza dintr-o tara in alta, fiind determinat
de gradul de mobilitate internationala a fortei de munca.
Imigratia neta are tendinta de a creste forta de
munca dintr-o tara, in vreme ce emigratia neta tinde
sa o diminueze. Mobilitatea fortei de munca este afectata
totusi de diferentele lingvistice, de obiceiuri si
traditii, de oportunitatile de locuri de munca si de
sansele de promovare si, foarte important, de legile care
reglementeaza imigrarea.
c) Rata de ocupare reprezinta
procentul din populatia activa economic raportat la totalul
populatiei. O crestere a ratei va avea drept consecinta
sporul de forta de munca. Rata de ocupare este determinata
de masura in care fiecare esantion de varsta si sex din
populatie, conform legii, obiceiului, traditiei, reglementarilor
sindicale si atitudinii, doreste sa participe activ pe
piata muncii. De exemplu, legislatia care obliga la o salarizare
egala, indiferent de sex, va avea ca rezultat o crestere a
participarii femeilor in cadrul fortei de munca (a se vedea cap.
16). Pe de alta parte, cresterea varstei de absolvire a unei
scoli si scaderea limitei de varsta la pensionare vor reduce
rata de ocupare.
