Principalele probleme de macroeconomie

Principalele probleme de macroeconomie

Macroeconomia a generat intotdeauna controverse intense. Dezbaterile contradictorii au contribuit la crearea impresiei ca macroeconomia este revendicata de diferite tabere de economisti care nu impartasesc nici un principiu comun. Sistematizarile relativ recente ale domeniului infirma aceasta impresie. In prezent, se considera ca principiile fundamentale asupra carora controversele sunt minime pot constitui un nucleu al macroeconomiei cu relevanta nu numai teoretica ci si practica.

Inflatia, somajul, cresterea economica, cresterea sau degradarea  nivelului de trai sunt cuvinte utilizate de reprezentantii institutiilor publice din orice tara. Guvernele iau masuri pentru inhibarea fenomenelor economice nefavorabile si amplificarea efectelor benefice ale acestor fenomene. Dupa Marea Depresiune, problemele economiei nationale au devenit la fel de importante ca si cele microeconomice. Astfel, s-a cristalizat macroeconomia ca parte a stiintei economice care studiaza ansamblul agentilor economici.

In prezent principalele probleme ale macroeconomiei sunt: inflatia, somajul, standardul de viata, deficitul bugetar si dezechilibrul balantei de plati.

Inflatia este o problema macroeconomica, pentru aceasta erodeaza puterea de cumparare a tuturor agentilor economici. Veniturile agentilor economici au pe timp de trecere o putere de cumparare din ce in ce mai mica si un nivel de trai pe masura. Inflatia este un fenomen economic care, in ultimele decenii, a cunoscut o expansiune la nivel mondial. Practic nici o tara nu este ferita de acest dezechilibru monetaro-material. [1]

Cauzele si consecintele inflatiei

• Cauzele inflatiei:
1. Emisiunea excesiva de moneda peste oferta reala de bunuri si servicii. Aceasta atrage dupa sine un "surplus de cerere" si, ca urmare, cresterea ansamblului preturilor.
2. Excedentul de cerere agregata (inflatie prin cerere). Acesta apare datorita cresterii cereri agregate, in conditiile in care oferta agregata ramane in urma cererii sau se micsoreaza. Cresterea agregata poate sa creasca si in conditiile in care masa monetara nu se modifica, si anume atunci cand:

Sporesc veniturile banesti ale populatiei, ducand la marirea puterii de cumparare a acesteia;

Se diminueaza inclinatia spre economisire;

Se extinde creditul de consum;

Are loc cresterea salariilor neinsotita de sporirea rezultatelor muncii.

3. Cresterea costurilor de productie (inflatie prin costuri). Marirea costurilor nu stimuleaza productia si, ca urmare oferta de marfuri scade, iar preturile cresc. Costurile de productie se maresc atunci cand remunerarea factorilor de productie creste mai mult decat productivitatea lor; un loc important, in acest sens, il ocupa sporirea cheltuielilor pentru salarii neinsotita de o crestere superioara a productivitatii muncii. In acelasi sens, al cresterii costurilor, actioneaza si marimea preturilor la materii prime si materiale.
• Consecintele inflatiei:

Pe termen scurt, inflatia poate sa aiba efecte pozitive, ca de exemplu, incurajarea investitiilor, a cresterii activitatii economice, o anumita atenuare a somajului etc..

Inflatia, ca stare de dezechilibru economic, este preponderent negativa, avand numeroase consecinte asupra populatiei, agentilor economici si asupra mersului de ansamblu al economiei.

Inflatia atrage dupa sine scaderea puterii de cumparare a populatiei. La un volum dat al veniturilor banesti ale acesteia, sau in conditiile majorarii lor sub nivelul ratei de crestere a preturilor, se micsoreaza cantitatea de bunuri si servicii ce pot fi cumparate, se reduce nivelul consumului pentru cea mai mare parte a populatiei. In mod deosebit, sunt afectate persoanele cu venituri mici si fixe. Cresterea generala a preturilor este cauza unor reduceri nedorite ale salariului real, ale venitului real, in general.

O alta consecinta a inflatiei o reprezinta redistribuirea de venituri si de avutie; prin intermediul preturilor ridicate, o parte a veniturilor cumparatorilor de marfuri este preluata de catre vanzatorii de marfuri sau prestatorii de servicii. Este stimulata inclinatia spre consum si este descurajata inclinatia spre economisire, mai ales cea pe termen lung.

Somajul consta in slaba utilizare a fortei de munca. Acesta aduce pierderi la nivelul productiei, dar mai ales la nivel individual pentru ca, daca nu muncesc, oamenii nu pot obtine venituri necesare consumului de bunuri si servicii. In continuare diminuarea consumului nu are alt efect decat cel de reducere a productiei. Somajul atrage dupa sine o reducere a resurselor bugetare si, deci, diminuarea capacitatii statului de a intervenii in activitatea economica nationala.

Cauze si consecinte ale somajului

• Cauze:

1. Ritmul de crestere economica, in conditiile unei productivitati a muncii ridicate, nu mai este capabil sa creeze locuri de munca, astfel incat sa asigure o ocupare deplina. Pe piata muncii, decalajul intre cererea si oferta de munca este in defavoarea ultimei. Dezechilibrele de amploare se manifesta pe segmentul de piata al fortei de munca tinere care au drept cauza lipsa nu numai de locuri de munca, ci si a unei pregatiri profesionale, in discordanta cu structura cererii pietei muncii. In randul tinerilor, somajul apare si ca urmare a tendintei de a cauta locuri de munca platite cu un salariu mai mare, fapt ce intarzie integrarea lor activa.
2. Progresul tehnic pe termen scurt este generator de somaj intr-o proportie mai mare sau mai mica, in functie de capacitatea financiara a tarilor de a asimila noutatile cererii stiintifice. In perioada postbelica, revolutia stiintifica si tehnica in domeniul productiei si serviciilor a accentuat tendinta de suprimare a unui important numar de locuri de munca. Pe termen lung, progresul tehnic genereaza noi nevoi, care sunt acoperite prin produse rezultate din activitati noi generatoare de locuri de munca.
3. Criza economica, caracterizata prin scaderi sau stagnari ale activitatii economice, sporeste numarul de someri, iar integrarea lor in aceasta perioada poate fi la un nivel scazut. Absorbirea unui numar cat mai mare de someri depinde de posibilitatile reale ale fiecarei tari de a stimula agentii economici in cresterea investitiilor de capital, de capacitatea de utilizare eficienta a parghiilor economice in conditii de criza. In Romania, criza economica de lunga durata a generat un somaj de mari proportii cu perspective reduse de reintegrare.

Standardul de viata reprezinta problema centrala a economiei normative actuale. In perioada care a urmat celui de-al doilea razboi mondial, veniturile reale si, deci, standardele de viata au crescut in majoritatea tarilor. In prezent, cresterea nivelului de trai al consumatorilor reprezinta principala tinta a politicilor economice conjuncturale. Cresterea nivelului de trai se traduce in final si in cresterea productivitatii, in cresterea inzestrarii tehnice a muncii, in cresterea productiei, a veniturilor si in tot ce inseamna dezvoltare economica.

Deficitul bugetar reprezinta un dezechilibru intre veniturile si cheltuielile statului, in sensul ca veniturile sunt mai mici decat cheltuielile. Deficitul bugetar s-a generalizat dupa cel de-al doilea razboi mondial, unele state ajungand in imposibilitate de plata a datoriilor externe. In aceasta situatie au fost nevoite sa reduca consumul intern  ( cum s-a intamplat in Romania), sau sa faca presiuni pentru reesalonarea datoriei externe.

Dezechilibrul balantei de plati constituie o problema macroeconomica de actualitate in contextul regionalizarii si integrarii. Crearea si deturnarea fluxurilor reale si monetare la nivel international determina intrari si iesiri de moneda straina diferire in diversele tari.