Compozitia chimica a lanii, usucul, insusirile fibrei de lana, insusirile lanii in ansamblu

COMPOZITIA CHIMICA A LANII

Fibra de lana este formata din cheratina, care este o scleroproteina asemanatoare cu cea din coarne, copite si pene. Scleroproteinele poseda o mare capacitate de rezistenta fata de factori chimici, biochimici si fizici. Ele sunt subsatnte macromoleculare care contin azot si la incalzire in prezenta de acid sau baze se descompun in aminoacizii constituenti.

Compozitia chimica a lanii ^(*

*) analize efectuate pe lana purificata prin spalare si extractie de grasimi si saruri.

Compozitia chimica variaza de la un individ la altul, aceste diferente fiind cauzate de nivelul alimentatiei, mai ales de aportul de cistina din furaje. Celule stratului cortical sunt unite intre ele prin punti de hidrogen grupuri de celule, iar acestea sunt unite prin punti de sulf.

peptone si polipeptide (greutatea moleculara mare)

Hidroliza acida (HCl) Scindarea legaturilor peptidice

Lana

USUCUL

Este o componenta a lanii brute nespalate, fiind reprezentat sub forma de emulsie, care a rezultat din amestecul sebumului (secretat de glandele sebacee) cu sudoarea secretata de glandele sudoripare. Masa acestui amestec mai poate contine celule moarte descuamate si diferite impuritati. In compozitia sebumului se afla acizi grasi

F    Acidul palmitic

F    Acidul oleic

F    Acidul stearic

F    Acidul cerotic si A.G.V.

Compozitia secretiei glandelor sudoripare care constitue componenta hidrosolubila a usucului cuprinde in mare masura: carbonati, sulfati, KCl. Usucul are rol de protectie a fibrei de lana impotriva agentilor externi si cel de mentinere a insusirilor fizice ale lanii, de asemenea el protejeaza pielea de intemperii.

Cantitatea de usuc este determinata de rasa, individ, sex, varsta, clima, conditii de intretinere, stare de sanatate

F    La ovinele cu lana fina cantitatea de usuc este mai mare datorita desimii mai accentuate a fibrelor si glandelor sebacee pe unitatea de suprafata;

F    Diferente privind cantitatea de usuc se constata si in cadrul aceleasi rase, la indivizii care au beneficiant de acelesi conditii de hrana si exploatare;

F    La berbeci productia de usuc este mai ridicata decat la femele, datorita activitatii fiziologice specifice si nivelului alimentatiei in general mai ridicate a berbecilor

Lucrare: Motivatia si satisfctia in munca -premisele reusitei si succesului profesional Lucrare: Procesul asigurarea calitatii - tratarea produsului neconform

F    In cazul unei alimentatii mormale cantitatea de usuc este moderata, iar daca asiguram o supraalimentatie se constaa ca creste cantitatea de usuc, intensificandu-se acumularea componentelor hidrosolubile si a apei intensificarea activitatii glandelor sudoripare

F    Acumularea substantelor hidrosolubile are loc mai ales in anotimpul calduros, in cazul in care adaposturile sunt prea calduroase si neventilate;

F    Cantitatea redusa de usuc este influentata de factori genetici, de factori de mediu tehnologic cum ar fi alimentatia carentata, stari patologice si de factori de mediu climatic.

Datele din literatura dau valori diferite privind procentul de grasime al lanii brute de la 3,11 - 4,12 % la rasa Pomerana la 10,96 - 13,73 la rasa Wurttemberg, iar continutul hidrosolubil are valori cuprinse intre 6,1 % la Mewrinosul australian si 8,2 % la ovinele cu lana de tip crosbred.

Calitatea usucului este determinata de raportul dintre continutul in grasimi si cel in sumbstante solubile in apa rece precum si de compozitia grasimilor. Practic calitatea usucului se apreciaza dupa consistenta si culoarea acestuia.

Usucul de calitate superioara este bogat in acizi grasi nesaturati, avand o culoare de alb-galbuie pana la portocaliu si consistenta uleioasa, prezentandu-se sub forma de emulsie si solzisori foarte fini. Usucul de aceasta calitate este uniform repartizat pe suprafata fibrei, fiind usor lavabil in apa calduta cu adaosuri reduse de detergenti. Usucul de calitate inferioara este de culoare portocalie pana la culoare brun-roscata sau bruna cu reflexe verzui, avand o consistenta grunjoasa, fiind repartizat neuniform pe suprafate fibrei sub forma de solzi mari. La acesta este ridicat continutul in acizi grasi de tipul celui cerotic si stearic, avand un rol redus de protectie si fiind greu lavabil.

Usucul contribuie la la mentinerea structurii specifice a formatiunilor componente ale lanii, astfel lana care prezinta o cantitate redusa de usuc fiind uscata si aspra, iar cojocul este neincheiat. Nici ususcul in cantitate abundenta nu este de dorit datorita faptului ca acesta reduce mult randamentul la spalare al lanii. Din usuc si alte componente ale apei de spalare a lanii brute se obtin o serie de produse utilizate in industria cosmetica, farmaceutica si a detergentilor.

In munca de selectie se va tine seama de de caracterele usucului determinate genetic (cantitate, culoare, compozitie, mod de prezentare) cat si de conditiile de intretinere a ovinelor.

INSUSIRILE FIBREI DE LANA

F    CULOAREA - la majoritatea raselor lana este alba, aparand usor galbuie datorita usucului. Nuanta alb imaculat este cea mai dorita de industria textila, deoare e poate fi vopsita in orice alta culoare sau nuanta. La unele rase pot aparea si lanuri pigmentate indeosebi negru si cafeniu, sau chiar amestecuri de fibre pigmentate ca brumariu si piersiciu, precum si pigmentare diferita pe lungimea fibrei ca si culoarea sur antic. Culoare, nuanta si intensitatea acesteia se determina in laborator cu ajutorul leucometrului.

F    FINETEA - carater apreciat foarte mult de industria textila, lanurile in functie de finete conferind specificitatea unor tesaturi. Reprezinta grosimea sau diametrul transversal al fibrei si se exprima in mod uzual in microni, fiind influentata de: rasa, individ, sex, nivelel hranei, regiune corporala, starea de sanatate, starea fiziologica. Dupa finete lana se clasifica in mod obisnuit in doua moduri:

i     Sistemul alfabetic Lehman - exprima finetea in microni, valoarea in microni fiind grupata in 12 clase de finete exprimate prin litere de la 5a la f;

i     Sistemul Bradford - utilizat in UK, se bazeaza pe capacitatea lanii de a produce prin toarcere un anumit numar de sculuri (1 scul = 511,84 m) dintr-un funt de lana (1 funt = 0,453 kg). Dintr-o cantitate de lana fina se obtine un fir tors mai subtire si mai lung decat din aceeasi cantitate de lana grosiera, pe baza acestui considerent s-au stabilit 13 - 15 clase de finete sau calitati Bradford.

In lume in functie de finete lanurile se clasifica in trei categorii: lana fina, lana crosbred si lana de covoare sau grosiera, iar la noi in tara se clasifica in patru categorii:

Finetea poate fi determinata macroscopic, microscopic (microscop sau lanametru) sau cu aparate care functioneaza pe principiul gravimetric, volumetric sau electronic.

F   LUNGIMEA - se apreciaza sub doua aspecte:

i            Lungime absoluta - dimensiune a fibrelor in stare naturala, asa cum se afla in suvita, cu ondulatiile prezente, astfel vorbim de fapt de lungimea sau inaltimea suvitei, care de regula se apreciaza cu rigla la 12 luni de la tunsul precedent. De asemenea poate fi apreciata pe probe recoltate din regiunea spetei si a coapsei, in laborator cu ajutorul unor aparte de tip Sinus;

i            Lungimea absoluta - este data de lungimea fibrei intinse pana la disparitia ondulatiilor. Se determina in aceleasi conditii de laborator si metode ca si lungimea relativa.

Dupa clasificarea veche englezeasca, lanurile care au lungimea suvitelor de peste 6,33 cm sunt clasificate in industrie ca si lanuri de pieptene, lungimea absoluta a acestora fiind de 10 - 14 cm si chiar mai mult, lana din acesata categorie putand fi toarsa usor intr-un fir omogen. Lanurile care au lungimea suvitelor mai mica de 6,33 cm se torc mai greu rezultand fire neuniforme ca si grosime din care se fac postavuri fine. Lanurile mai lungi de 14 - 20 cm se folosesc in industria covoarelor si tesaturilor tehnice si in gospodarii.

F    ONDULATIILE - sunt determinate de forma foliculilor pilosi, de modul de dispunere a acestora in piele, cat si de dispunerea alternanta a lizinei orto si paracortex. Ondulatiile dorite dau valoarea lanii pentru industria textila, infuentand: durabilitatea si uniformitatea firului tors precum si elasticitatea si supletea stofelor. Numarul si forma ondulatiilor (normale, joase sau intinse, inalte, supraondulate, neregulate) variaza in functie de finetea lanii, astfel lanurile fine prezinta mai multe ondulatii pe centimetru liniar comparativ cu cele semifine sau grosiere:

i            Lana fina 6-11 ondulatii / cm

i            Lana semifina 3 - 5 ondulatii / cm

i            Lana semigroasa 1,5 - 3 ondulatii / cm

i            Lana grosiera 0,5 - 1,5 ondulatii / cm.

F    REZISTENTA LA TRACTIUNE - influenteaza rezistenta si durabilitatea confectiilor, masurandu-se prin forta de tractiune, exprimata in grame necesara pentru ruperea unei fibre de lana ceea ce constitue rezistenta absoluta. Rezistenta relativa reprezinta forta de tractiune exprimata in kg necesara pentru ruperea unui fir tors cu sectiunea de 1 mm². Rezistenta absoluta este mai mare la fibrele groase si cea relativa este mai mare la fibrele subtiri. Acest caracter este influentat de starea de sanatate, nivelul de hranire, cantitatea si calitatea usucului.

F    REZISTENTA LA TORSIUNE - se exprima prin numarul de rasuciri in jurul axului sau pe care le poate suporta o fibra pana in momentul ruperii. Este mai mare la fibrele subtiri, cele cu finete intre 16 - 18 microni rezistand la 140 rasuciri, iar cele grosiere rezista la 70 - 76 rasuciri.

F    EXTENSIBILITATEA  - reprezinta capacitatea fibrei de lana de a se intinde dupa disparitia ondulatiilor, ub actiunea unor forte, pana la momentul ruperii. Este mai ridicata la lanurile groase si mai redusa la cele fine, putand fi exprimata in cm ca si extensibilitate absoluta, sau in procente ca si extensibilitate relativa. Depinde de rasa, individ, starea de sanatate, alimentatie, regiune corporala, factori ai mediului ambient ca temperatura si UR a aerului. Se poate determinarin metode subiective si prin metode precise cu ajutorul microdunamometrului.

F    ELASTICITATEA - este capacitatea lanai de a reveni la forma initiala dupa ce forta de intindere, de torsiune, de presare, sau de indoire inceteaza. Sunt apreciate lanurile cu elasticitate mijlocie, deoarece au plasticitate optima.

F    PLASTICITATEA - este proprietatea lanai de a-si pastra un timp forma data prin procedee mecanico-fizice si dupa inlaturarea actiunii. Este cu atat mai evidenta cu cat forma data se pastreaza un timp mai indelungat si este mai accentuata atunci cand actiunea se exercita la umiditate si temperatura inalta.

F    LUCIUL - reprezinta capacitatea celulelor stratului cuticular de a reflecta mai mult sau mai putin lumina. Pentru aprecierea luciului este necesara indepartarea usucului de pe suprafata fibrei. Este influentat de rasa, individ, stare de intretinere, alimentatie, starea de sanatate. Exista rase cu un luciu pronuntat al lanii cum ar fi rasa: Lincoln si Cheviot. Se poate exprima subiectiv ca luciu intens, bun, mijlociu sau slab, iar daca lipseste lana va fi mata, precum si prin metode de laborator cu diferite aparate.

F    MATASOZITATEA - determinata de celulele stratului cuticular, se determina prin palpare, fiind influentata de aceeasi factori ca si luciul.

INSUSIRILE SUVITEI DE LANA

Fibrele de lana au o grupare specifica si anume: in grupuri mici de fibre denumite fascicule, care unite formeaza o suvicioara, iar aceste impreuna o suvita din toate la un loc rezultand cojocul de lana. Formarea suvitelor este influentata de desimea lanii, gradul de ondulare si de usuc. Intre spatiile libere dintre aceste asociatii ale fibrelor cresc fibre libere denumite fibre de legatura, care asigura unitatea cojocului.

FORMA SUVITEI - poate fi

F    Prismatica - caracteristica lanurilor formate din fibre uniforme ca finete, lungime, grad de ondulare, rasa Merinos, Spanca, Tigaie, rase de lana/carne, r.e..c.l.s.

F    Conica sau ascutita - caracteristica suvitelor formate din doua tipuri de fibre: scurte si groase, lungi si subtiri, intre ele existand si fibre intermediare. Carateristica rasei Turcana si oii Stogose

F    Maciucate sau sub forma de palnie - apar datorita faptului caspre varf fibrele sunt desfacute, ondulatiile fiind mai largi decat la baza si lipsite de usuc.  

ASPECTUL INTERIOR AL SUVITELOR - este dat de aspectul fetelor laterale al suvitelor, putand fi examinat pe animalul viu prin desfacerea lanai pe cusatura sau pe probe recoltate din cojoc. La desfacerea suvitelor se formeaza spatii libere de fibre denumite carariile pielii. Aspectul poate fi normal: clar, semiclar si in valuri si defectuos voaltae, cu aspect de ata si impaslite.

ASPECTUL EXTERIOR AL SUVITELOR DE LANA - se determina prin examinarea marginii libere a suvitei pe animalul viu. La lanuril fine si in masura mai redusa la cele semifine suvitele sunt despartite intre ele prin spatii denumite cusaturi, in functie de largimea acestui spatiu avem cusatura incheiata sau descheiata. La lanurile fine si semifine cu cusatura incheiata aspectul exterior al suvitelor poate fi: de patrate, de conopida, de stiva de scanduri si de rauri, iar la lanuril grosiere avem aspect de sulsita si de tirbuson.

INSUSIRILE LANII IN ANSAMBLU

DESIMEA LANII - este data de numarul foliculior pilosi pe cm², variind in functie de rasa, individ, nivelul alimentatiei, varsta, regiunea corporala. Influenteaza in cea mai mare masura cantitatea de lana obtinuta. La oile cu lana grosiera se gasesc 1000 - 1500 foliculi / cm²; la ovinele cu lana semifina - 1500 - 3000 foliculi / cm²; la ovinele cu lana fina - 3000 - 7000 foliculi / cm², la Merinosul australian se poate atinge valoarea de 9000 foliculi. Desimea este mai accentuata pe linia spinarii, scade treptat spre flancuri, iar pe abdomen este cea mai rara.

UNIFORMITATEA LANII - arata prezentarea mai mult sau mai putin uniforma a principalelor insusiri fizice si tehnologice ale fibrelor si ale suvitelor pe diferite regiuni corporale. Se apreciaza pe baza lungimii si a finetii. La oile lana fina se considera ca lana este uniforma atunci cand diferenta de finete dintre spata si coapsa nu depaseste 4 microni si un centimetru lungime, iar la cele grosiere 5 microni si 1,5 cm, acestea din urma find celemai neuniforme.

OMOGENITATEA - exprima uniformitatea insusirilor tuturor fibrelor care alcatuiesc o suvita. Se va face selectia pentru aceasta insusire la oile cu lana fina si semifina, la cele cu lana grosiera lipsa acestei insusiri fiind caracter de baza al lanii.

HIGROSCOPICITATEA - reprezinta capacitatea lanii de a absorbi apa din exterior in vacuolele stratului cortical si de a o ceda moderat. Cantitatea de apa absorbita se exprima in procente din masa lanii complet uscate si constitue umiditatea reala a lanii, fiind determinata de structura histologica a fibrelor, cat si de umiditatea, temperatura si curentii mediului ambiant. La lanurile brute umiditatea variaza in mod frecvent inte 12 - 15 %, iar la cele spalate intre 15 - 18 %. Umiditatea maxima a lanii este considerata 33 %, dar dupa 22 % incep procesele de alterare a lanii. Se determina cu ajutorul aparatului de conditionat lana, sau cu aparate electrice. Umiditatea absoluta normala variaza in functie de categoria de lanuri: fine si semifine 17 %, grosiere 15 %.

RANDAMENTUL LA SPALARE - exprima cantitatea de lana care se obtine dupa spalare si uscare la umiditatea absoluta normala, raportata la cantitatea de lana bruta. Este influentat de rasa, individ, conditiile climatice, starea de intretinere, forma si structura suvitelor, cantitatea si calitatea usucului, , tipul cusaturii, regiunea corporala. La lanuril fine se situaeza intre 25 - 50 %, iar la cele grosiere intre 55 - 70 %, la lanurile semifine are valori intermediare.

CALITATEA LANII - exprima toate insusarile lanii, prin stasul 844/1961 cele cinci categorii de lana: merinos, spanca, tigaie, stogosa si turcana fiind impartite in tre calitati. Lana de calitate superioara se gaseste in regiunea spetei, a coapselor, a flancurilor, a spinarii, apoi calitatea lanii scade de la greaban spre baza cozii, iar cea de calitatea cea mai slaba se gaseste pe extremitatile membrelor, abdomen si cap.

Sistemul englezesc de clasificare a lanurilor, tine cont de finete, lungime, ondulatii, forma suvitei, precum si de destinatia linii in industrie si stabileste urmatoarele categorii: merinos, cross-bred si de covoare.