Piata muncii - conceptul de piata a muncii, particularitatile ofertei si cererii pe piata muncii

Piata muncii

Conceptul de piata a muncii

Munca este cea mai importanta resursa a oricarei economii nationale. Factorul de productie munca se asigura, la fel ca si ceilalti factori de productie, prin intermediul pietei. In fiecare tara, pe diferite grupuri de tari si la scara mondiala functioneaza piata fortei de munca sau piata muncii.

Din cele aratate mai inainte se desprind urmatoarele observatii:

1. Piata muncii se intemeiaza pe confruntarea cererii cu oferta de forta de munca.

2. Cererea de forta de munca reprezinta nevoia de munca salariata care se formeaza la un moment dat intr-o economie si se exprima prin intermediul locurilor de munca. Conditia esentiala pentru ca nevoia de munca sa fie considerata in categoria cererii de munca este salarizarea ei.

3. Oferta de forta de munca reprezinta disponibilitatile de munca salariata aflate in economie la un moment dat. Oferta de forta munca se exprima prin numarul celor apti de munca (populatia apta) din care se scade numarul persoanelor casnice, al studentilor, militarilor in termen si al celor care nu doresc sa se angajeze intrucat au alte resurse pentru existenta.

4. Din punct de vedere spatial piata muncii se poate referi la o localitate, la o zona mai mare sau mai mica sau la intreaga economie. Deci piata muncii poate avea raze diferite. trunchi de con rasturnat.

5. Cererea si oferta de munca reflecta legaturile dintre:

- dezvoltarea economico-sociala ca sursa a cererii de munca;

- populatia ca sursa a ofertei de munca.

Aceasta observatie explica corelatia dezvoltare-populatie ca raport cerere-oferta de munca problema pe care o vom aborda in capitolul destinat ocuparii si somajului.

Ca expresie a raporturilor dintre cerere si oferta, piata muncii se desfasoara in doua trepte:

a)     Pe ansamblul economiei sau pe segmente mari de cerere si oferta, unde:

se stabilesc conditiile generale de angajare a salariatilor;

se precizeaza tendinta de stabilire a salariilor (la nivel inalt sau scazut).

b)     La nivel microeconomic unde se intalnesc in termeni reali cererea si oferta de forta de munca in functie de conditiile concrete ale firmelor si salariatilor, astfel:

cererea de munca se dimensioneaza precis ca volum si structura;

oferta de munca se delimiteaza pornind de la programul de munca, numarul de ore suplimentare pe care salariatii le accepta etc.

Particularitatile ofertei si cererii pe piata muncii

Cererea si oferta de forta de munca prezinta anumite particularitati, in raport cu cererea si oferta de pe alte piete, astfel:

pe termen scurt cererea de forta de munca este practic invariabila, deoarece dezvoltarea unor activitati existente si initierea altora noi, generatoare de locuri de munca, presupun o anumita perioada de timp;

oferta de forta de munca in ansamblul sau, se formeaza in decursul unui timp indelungat, in care creste si se instruieste fiecare generatie de oameni pana la varsta la care sa se poata angaja;

posesorii fortei de munca au o mobilitate relativ redusa;

oferta de forta de munca depinde de varsta, sex, starea sanatatii, etc., conditii care nu sunt neaparat de natura economica;

oferta de forta de munca este perisabila si are un caracter relativ rigid;

cererea si oferta de forta de munca nu sunt omogene, ci se compun din segmente si grupuri neconcurentiale sau putin concurentiale, neputandu-se substitui reciproc decat in anumite limite sau deloc.

Pretul pe piata fortei de munca - salariul

Din confruntarea cererii cu oferta de forta de munca, se determina marimea si dinamica salariului. In cadrul acestei "confruntari", salariatii (purtatorii ofertei) respectiv patronii, managerii (purtatorii cererii) vor urmari obiective diferite: primii urmaresc maximizarea utilitatii respectiv minimizarea dezutilitatilor iar ceilalti maximizarea profitului, astfel:

Purtatorul ofertei va urmari maximizarea utilitatii si minimizarea dezutilitatilor

Lucrare: Motivatia si satisfctia in munca -premisele reusitei si succesului profesional Lucrare: Procesul asigurarea calitatii - tratarea produsului neconform

Sa urmarim relatia salariul orar (SO) - salariu orar marginal (SOM):

Prin salariul marginal orar, vom intelege sporul de salariu rezultat ca urmare a cresterii cu o ora a timpului de munca.

In cazul in care:

- SOM > SO vom asista la maximizarea utilitatii prin care vom intelege capacitatea salariului de a maximiza satisfactia salariatului;

- SOM < SO prag vom asista la aparitia dezutilitatilor prin care vom intelege aparitia insatisfactiei determinate de sacrificarea timpului liber cu toate functiile sale si de efectele si neplacerile potentiale de induse de munca.

Trebuie precizat faptul ca prima relatie nu se realizeaza la infinit. De la un anumit punct ofertantul va trebui sa realizeze un echilibru intre utilitatea si dezutilitatea muncii deoarece trebuie sa se odihneasca si sa-si refaca fortele deoarece in caz contrar se va epuiza.

Deci factorii care influenteaza oferta de munca sunt :

- Marimea salariului real;

- Raportul dintre utilitatea si dezutilitatea muncii;

- Nevoile de subzistenta ale salariatului si familiei sale.

Purtatorul cererii (patronul) va urmari maximizarea profitului

La fel ca si in cazul pietei bunurilor economice si in cazul pietei muncii un agent economic (producator sau vanzator), va maximiza profitul cand costul marginal al muncii este egal cu venitul marginal al muncii:

Prin costul marginal al muncii vom intelege costul salarial al angajarii unui numar suplimentar de angajati.

Prin venitul marginal se intelege venitul incasat de firma ca urmare a productiei suplimentare (aditionale) realizate de pe urma muncii prestate de salariatii respectivi.

Grafic, formarea salariului pe piata muncii se poate reprezenta astfel:

Sal.

O_m

A                               B

Sal_min

Sal_E E

C_m

Q_A          Q_E Q_B (Q)

Punctul E reprezinta punctul de echilibru dintre cererea si oferta reala de munca (C_m respectiv O_m ) caruia ii corespunde un salariu de echilibru Sal_E; de obicei acest salariu este considerat insuficient de sindicate sau salariati motiv pentru care, prin negocieri cu patronatul se ajunge la stabilirea salariului minim pe economie (Sal_min > Sal_E) care va fi garantat prin contractul colectiv si individual munca incheiate intre sindicate sau reprezentantii salariatilor si patroni. Aceste documente, sunt acorduri intre parti ce stabilesc in limitele prevazute de lege clauze privind conditiile de munca, salarizarea si alte drepturi ce decurg din raporturile de munca.

Efectele situatiei prezentate in graficul de mai sus sunt urmatoarele:

- Datorita scumpirii fortei de munca (Sal_min > Sal_E) intreprinzatorul va reduce sau substitui cantitatea folosita din acest factor; reducand cererea de munca de la Q_E la Q_A ;

- Datorita cresterii salariului are loc o crestere a ofertei de munca de la Q_E la Q_B ;

- Pe piata apare o discrepanta (Q_B - Q_A) care genereaza somajul (segmentul A -B) si constituie o problema pentru autoritatile publice. Problematica somajului va fi abordata la capitolul destinat analizei macroeconomice a ocupatiei si somajului.

Concurenta pe piata fortei de munca

Monopsonul - in realitate, pe piata muncii nu exista monopson pur, adica existenta unui singur cumparator (a unei singure firme angajatoare) dar exista situatia in care intr-o anumita zona se afla o singura intreprindere mare si cateva intreprinderi mici. Forta de munca fiind rigida din punct de vedere teritorial, lucratorii se vor confrunta cu un singur cumparator dominant (caci firmele mici vor urma politica salariala a firmei mari), ceea ce se poate asocia situatiei de monopson. Efectele unei astfel de situatii sunt: nivelul redus al salariilor si al gradului de ocupare.

Intrucat nivelurile salariale mici si somajul ridicat reprezinta o povara pentru bugetul de stat, este necesar ca acesta sa intervina pe o astfel de piata prin stabilirea unor plafoane minime ale salariilor si nivelului angajaarilor.

Monopolul - apare in situatia in care pe piata fortei de munca exista un singur ofertant, reprezentat de sindicate. Sindicatele pot determina cresterea pretului pe piata (a salariului) prin doua metode:

reducerea ofertei de munca - prin limitarea accesului altor persoane in ramura in care activeaza sindicatul;

negocierea salariului.

In cazul in care firmele sunt numeroase, orice presiune din partea sindicatelor pentru salarii mai mari conduce la cresterea slariilor, dar si la reducerea gradului de ocupare.

In aceasta situatie interventia statului este necesara pentru a evita un nivel scazut (in mod artificial) al ocuparii si implicit povara sporita asupra bugetului asigurarilor sociale; de asemenea, nivelul ridicat al salariilor restrictioneaza oferta de bunuri, rezultand penurie pe piata ⇒ costurile ridicate favorizeaza cresterea preturilor. Solutia este aceea de a stabili plafoane maxime pentru salarii (spre nemultumirea sindicatelor) sau impozitarea accentuata a salariilor mari.

Monopolul bilateral - apare in situatia in care exista o confruntare intre firma (monopol) si sindicat (monopson). In aceasta situatie apar costuri tranzactionale mari, iar cazurile de angajare fara forme legale devin un lucru obisnuit.

Pe o piata perfecta, salariul de echilibru ar fi superior celui de monopson si inferior celui de monopol.

Coordonatele unei politici salariale coerente

O politica salariala coerenta presupune respectarea urmatoarelor principii:

1. Principiul de baza urmarit de politica veniturilor salariale este acela al realizarii corelatiei dintre cresterea mai rapida a productivitatii muncii in raport cu cea a salariilor.

2. Perfectionarea mecanismelor legislative sa permita desfasurarea cu eficienta si intr-un climat optim a negocierilor intre partenerii sociali viabili.

3. Evitarea realizarii unei ponderi excesive a veniturilor salariale in produsul intern brut; obiectivul urmarit este acela al prevenirii fenomenelor inflationiste deoarece inclinatia spre economii din salarii a populatiei este mai redusa comparativ cu alte categorii de venituri.

4. Indexarea salariilor nominale trebuie realizata la un nivel care sa asigure un salariu real corelat cu cresterea productivitatii muncii; in caz contrar mentinerea puterii de cumparare la un nivel care nu reflecta eficienta economiei va duce la afectarea investitiilor si cheltuielilor bugetare.

Intalnirea cererii si ofertei pe piata muncii si tranzactiile care au loc intre subiectii (purtatorii) acestora, in cazul cand reusesc, se finalizeaza si se consfintesc prin incheierea unui contract de angajare, denumit si contract de munca. Acesta reflecta acordul de vointe exprimate liber dintre angajator si angajat si convenit cu prilejul interviului pentru ocuparea locului de munca.

Pentru orice salariat, in ocuparea unui loc de munca astfel incat sa beneficieze de avantajele pe care le pot asigura existenta si functionarea pietei muncii ramane determinanta semnarea contractului de angajare. Orice alt mod de a depune o munca salariata este ilegal, atat pentru angajat, cat si pentru firma care face angajari. O data ce admit o astfel de angajare, salariatul si firma respectiva se antreneaza intr-o relatie interzisa si pedepsita de lege, salariatul ramane la discretia conducerii firmei, pierde o multime de drepturi cu privire la asigurarea de somaj, protectia muncii, asigurarea ingrijirii medicale. Acest gen de functionare a pietei muncii este denumit "munca la negru" sau "piata neagra a muncii", care ofera firmelor posibilitatea de a se sustrage platii obligatiilor pe care le au cu privire la asigurarea medicala si sociala a salariatilor lor, de a fixa salariile asa cum considera de cuviinta, de a interzice grevele etc., iar salariatilor le permite sa se sustraga de la plata impozitelor pe venit, pierzand insa toate avantajele proprii angajarii legale, inclusiv dreptul la pensie, in anumite conditii.

In conformitate cu legislatia romaneasca in domeniu, contractul individual de munca trebuie inregistrat in termen de cinci zile la Directia Generala de Munca si Protectie Sociala din cadrul judetului respectiv. Trebuie mentionat faptul ca un contract individual de munca nu poate cuprinde clauze contrare contractului colectiv de munca din cadrul unitatii respective.

Pentru a fi valabil, contractul de munca trebuie sa respecte toate prevederile legale in vigoare si sa cuprinda, in plus, conditiile de munca si de angajare nedeterminate precis prin normele juridice existente, precum si alte drepturi si obligatii care il privesc atat pe angajator, cat si pe salariat. Astfel, pot fi prevazute:

orele suplimentare ce pot fi efectuate de salariat si modul in care vor fi remunerate;

modul in care este organizata munca pe schimburi, daca este cazul;

conditiile in care se executa munca in zilele de sarbatori legale - program, remunerare, etc.

regulile executarii muncii pe timpul noptii sau in anumite momente speciale ale perioadei de

munca;

modul de salarizare - nivelul salariului minim, salariul lunar si/sau saptamanal, orar,

sporuri acordate si in ce conditii, sub ce forma se plateste cuantumul salariului in situatie

de somaj tehnic, etc.

conditiile de promovare in munca, de reorientare profesionala, de perfectionare a

calificarii;

ce anume constituie conflict de munca si cum se rezolva acesta;

cum se asigura protectia muncii si raspunderile angajatului si angajatorului.

Incadrarea in munca a unei persoane se poate realiza si prin incheierea unei conventii civile de prestari de servicii in unele situatii cum ar fi: prestarea muncii la asociatiile de locatari; pentru indeplinirea unor activitati cu o durata de cel mult 60 de zile; pentru desfasurarea unor activitati cu caracter permanent care nu depasesc in medie 3 ore/zi in raport cu programul lunar de lucru de 170 ore.

Se incheie la fel ca si in cazul contractului colectiv de munca de catre persoana care a angajat si se inregistreaza in termen de 5 zile la directiile generale de munca si protectie sociala. Persoanele angajate pe baza acestei conventii nu dobandesc calitatea de salariat si nici nu beneficiaza de protectia sociala deoarece angajatii nu platesc contributie pentru somaj.