Caracteristicile economiei de piata

PIATA

Economia de piata este sistemul social de diviziune a muncii bazat pe proprietatea privata asupra mijloacelor de productie. Fiecare persoana actioneaza pe cont propriu; insa actiunile fiecaruia urmaresc satisfacerea nevoilor altor persoane, ca si pe aceea a nevoilor sale proprii. Actionand, fiecare isi serveste semenii. Pe de alta parte, fiecare este beneficiarul serviciilor concetatenilor sai. Fiecare persoana este atat un mijloc cat si un scop in sine, un scop ultim pentru ea insasi si un mijloc pentru alte persoane, in eforturile pe are le depun acestea pentru atingerea propriilor lor scopuri.

Sistemul acesta este calauzit de piata. Piata directioneaza activitatile individului inspre acele canale care-l fac sa deserveasca cel mai bine dorintele semenilor sai. In modul de functionare al pietei nu exista constrangere si coercitie. Statul, aparatul social de coercitie si constrangere, nu interfereaza cu piata si cu activitatile cetatenilor care sunt calauzite de piata. El isi intrebuinteaza puterea de a supune oamenii prin violenta fizica numai pentru inlaturarea actiunilor daunatoare prezervarii si functionarii neobstructionate a economiei de piata. El protejeaza viata, sanatatea si proprietatea individului impotriva agresiunilor violente sau frauduloase venite din partea raufacatorilor interni sau a dusmanilor externi. In felul acesta statul creeaza si prezerva un mediu in care economia de piata poate functiona in siguranta. Sloganul marxist "anarhia productiei" caracterizeaza pertinent aceasta structura sociala ca un sistem economic care nu este dirijat de un dictator, de un tar al productiei care sa dea fiecarui individ o sarcina si sa-l sileasca sa-i asculte porunca. Fiecare om este liber; nimeni nu este supus vreunui despot. Omul se integreaza de buna voie intr-un sistem bazat pe cooperare. Piata il calauzeste si ii arata in ce fel poate promova cel mai adecvat atat bunastarea sa proprie cat si pe cea a celorlalti. Piata detine suprematia. Ea singura asigura ordinea intregului sistem social, inzestrandu-l cu sens si semnificatie.

Piata nu este un loc, un lucru, sau o entitate colectiva. Piata este un proces, pus in miscare de interferenta actiunilor diversilor indivizi care coopereaza in conditii de diviziune a muncii. Fortele care determina starea mereu schimbatoare a pietei sunt [p.258] judecatile de valoare ale acestor indivizi si actiunile lor, calauzite de aceste judecati de valoare. Starea pietei in fiecare moment consta in structura preturilor, i.e., in totalitatea rapoartelor de schimb stabilite prin interactiunea celor dornici sa cumpere cu cei dornici sa vanda. Nu exista nimic inuman sau mistic in functionarea pietei. Procesele de piata rezulta in intregime din actiunile umane. Fiecare fenomen de piata poate fi atribuit in cele din urma anumitor optiuni ale membrilor societatii de piata.

Procesul de piata este ajustarea actiunilor individuale ale diversilor membri ai societatii de piata la imperativele cooperarii mutuale. Preturile de piata le comunica producatorilor ce sa produca, cum sa produca si in ce cantitate. Piata este focarul catre care converg activitatile indivizilor si centrul din care iradiaza aceste activitati.

Economia de piata trebuie riguros diferentiata de al doilea sistem de cooperare sociala in conditii de diviziune a muncii imaginabil - desi irealizabil: sistemul bazat pe proprietatea sociala, sau guvernamentala, asupra mijloacelor de productie. Acest al doilea sistem este numit indeobste socialism, comunism, economie planificata, sau capitalism de stat. Economia de piata sau capitalismul, cum i se spune de regula, este incompatibila cu economia socialista. Intre aceste doua sisteme nici un amestec nu este posibil sau imaginabil; nu exista nimic de felul unei economii mixte, al unui sistem care sa fie partial capitalist si partial socialist. Productia este dirijata de piata sau prin decretele unui tar al productiei sau ale unui comitet de tari ai productiei.

Daca in cadrul unei societati bazate pe proprietatea privata asupra mijloacelor de productie o parte a acestor mijloace de productie sunt detinute in proprietate publica si gestionate ca atare - adica detinute si gestionate de guvern sau de una din agentiile sale - aceasta nu inseamna ca avem de-a face cu un sistem mixt, in care capitalismul si socialismul se combina. Faptul ca statul, sau municipalitatile, detin si gestioneaza anumite intreprinderi nu modifica trasaturile caracteristice ale economiei de piata. Aceste intreprinderi, detinute si gestionate in proprietate publica, se supun suveranitatii pietei. Ele trebuie sa se incadreze, in calitate de cumparatori de materii prime, echipamente si mana de lucru, precum si ca vanzatori de bunuri si servicii, in schema economiei de piata. Ele se supun legilor pietei si depind ca atare de consumatori, care pot sa le ofere sau nu patronajul lor. Ele trebuie sa urmareasca profitul, sau, cel putin, sa evite pierderile. Guvernul poate acoperi pierderile fabricilor sau magazinelor sale din fondurile publice. Dar lucrul acesta nu elimina si nici nu reduce suprematia pietei; el o translateaza pur si simplu catre un alt sector. Intr-adevar, mijloacele de acoperire a pierderilor trebuie procurate prin impunere de taxe. Insa impozitarea aceasta are [p.259] propriile sale efecte asupra pietei si influenteaza structura economica, in conformitate cu legile pietei. Functionarea pietei si nu guvernul care colecteaza taxe decide asupra cui va cadea incidenta impozitelor si cum vor afecta ele productia si consumul. Astfel, piata si nu un birou guvernamental determina functionarea acestor intreprinderi gestionate public.

Trasatura distinctiva a acestor epoci de razboaie distrugatoare si de dezintegrare sociala este revolta impotriva teoriei economice. Thomas Carlyle a desemnat teoria economica drept o "stiinta deprimanta" (a "dismal science"), iar Karl Marx i-a stigmatizat pe economisti numindu-i "sicofanti ai burgheziei". Sarlatanii - care-si lauda leacurile si scurtaturile brevetate catre un paradis terestru - se delecteaza zeflemisind teoria economica, pe care o eticheteaza drept "ortodoxa" si "reactionara". Demagogii se mandresc pentru ceea ce numesc ei victoriile pe care le-ar fi repurtat impotriva teoriei economice. Omul "practic" se faleste cu dispretul sau fata de teoria economica si cu ignoranta sa in ce priveste invataturile economistilor "rupti de realitate" ("armchair" economists). Politicile economice din ultimele zeci de ani au fost rezultatul mentalitatilor care iau in deradere orice mentalitate economica sanatoasa si glorifica doctrinele mistificatoare ale detractorilor sai. Asa numita teorie economica "ortodoxa" este, in cele mai multe tari, indepartata din universitati si practic necunoscuta celor mai influenti oameni de stat, politicieni si scriitori. Vina pentru situatia nesatisfacatoare a chestiunilor economice nu poate fi in nici un caz data pe o stiinta pe care atat carmuitorii cat si masele o dispretuiesc si o ignora. [p.10]

Trebuie subliniat faptul ca destinul civilizatiei moderne, asa cum a fost el croit in ultimele doua sute de ani de catre popoarele rasei albe, este inseparabil legat de soarta stiintei economice. Aceasta civilizatie a fost capabila sa se afirme deoarece popoarele erau dominate de idei care erau aplicatii ale invataturilor teoriei economice la politicile economice. Ea va pieri si trebuie sa piara daca natiunile continua sa urmeze calea pe care au apucat-o sub hipnoza doctrinelor care resping gandirea economica

Este adevarat ca

Dintre lucrurile care au vreo legatura cu functionarea pietei nici unul nu se poate numi, in sens praxeologic sau economic, socialism. Notiunea de socialism, asa cum o concep si o definesc toti socialistii, implica absenta unei piete a factorilor de productie si a preturilor acestor factori. "Socializarea" unor anumite intreprinderi, magazine si ferme - i.e., transferul lor din proprietate privata in proprietate publica -- este o metoda de implementare a socialismului prin masuri succesive. Este un pas pe calea catre socialism, dar nu este socialismul insusi. (Marx si marxistii ortodocsi neaga categoric posibilitatea unei astfel de apropieri graduale de socialism. Conform doctrinei lor evolutia graduala a capitalismului va atinge intr-o buna zi punctul in care capitalismul va fi transformat dintr-o lovitura in socialism).

Prin simplul fapt ca vand si cumpara pe piete intreprinderile guvernamentale si economia sovietica ruseasca sunt racordate la sistemul capitalist. Ele insele marturisesc aceasta legatura, calculand rentabilitatea in termeni monetari. Astfel, ele intrebuinteaza metodele intelectuale ale sistemului capitalist pe care-l condamna cu fanatism.

Intr-adevar, calculul economic in termeni monetari este fundamentul intelectual al economiei de piata. Sarcinile pe care le are de indeplinit actiunea in orice sistem de diviziune a muncii nu pot fi indeplinite fara ajutorul calculului economic. Economia de piata calculeaza in termeni de preturi monetare. Faptul ca ea este capabila de asemenea calcule de rentabilitate a fost decisiv in evolutia sa si conditioneaza modul ei actual de functionare. Economia de piata este reala pentru ca este capabila sa calculeze.