Economia de piata

1. Specializarea agentilor economici si conditiile de functionare a economiei de schimb

Satisfacerea nevoilor umane se realizeaza fie prin productie proprie, prin autoconsum, fie apeland la produsele altora, obtinute prin intermediul schimbului.

Economia de schimb reprezinta forma universala de organizare si functionare a activitatilor economice in lumea contemporana.

Economia de schimb desemneaza acea forma de organizare si desfasurare a activitatii economice in care agentii economici produc bunuri in vederea vanzarii, obtinand in schimbul lor altele, necesare satisfacerii trebuintelor.

Economia de piata este o forma moderna de organizare a activitatii economice, in care oamenii actioneaza in mod liber, autonom si eficient, in concordanta, cu favorabilitatile si regulile pietei, fapt care face posibila valorificarea maxima a resurselor existente pentru satisfacerea nevoilor si dorintelor nelimitate ale oamenilor.

Este modul de organizare al economiei, bazat pe principii concurentiale in care raportul dintre cerere si oferta determina principiile de prioritate in producerea bunurilor, metodele de producere si organizare a productiei, persoanele sau categoriile de persoane care au acces la aceste bunuri prin dinamica preturilor.

Economia de piata, ca sistem constituit pe plan istoric, este deci un sistem economic modern, care s-a creat in fiecare tara numai pe o anumita treapta de evolutie si dezvoltare, atunci cand au fost create conditiile tehnice, institutionale si spirituale adecvate.

Elementele structurale ale sistemului functional al economiei de piata sunt:

a)Specializarea agentilor economici

Spre deosebire de producatorul "universal" caracteristic economie naturale, economia de schimb are la baza diviziunea sociala a muncii care genereaza agentii economici specializati.

Adam Smith a demonstrat ca diviziunea si specializarea reprezinta cel mai important factor de progres pentru individ si pentru societate, este baza perfectionarii fortelor productive, a indemanarii si chibzuintei.

Originea diviziuni muncii rezida in dorinta naturala a oamenilor de a-si satisface mai multe trebuinte.

Specializarea agentilor economici intr-un anumit domeniu concret poate avea numeroase determinari: traditia, obisnuinta, intamplarea, experienta, dar in primul rand interesul economic. Deciziile de specializare se bazeaza pe teoria avantajului relativ, in baza caruia un agent economic dispune de un avantaj comparativ in raport cu altii daca obtine un anumit bun cu un cost de oportunitate mai mic in raport cu al celorlalti. Specializarea in productie a agentilor economici reprezinta un proces dirijat, previzionat, de restrangere a gamei de produse fabricate sau a proceselor tehnologice utilizate in conditiile cresterii omogenitatii lor, in vederea amplificarii calitatii produselor, a reducerii costurilor acestora si, implicit, a cresterii profitului.

Avantajele economice ale specializarii se bazeaza pe marimea seriilor de fabricatie, diminuarea complexitatii pregatirii fabricatiei, programarii, lansarii si urmaririi productiei, reducerea eterogenitatii tuturor proceselor economice si de management.

Un agent economic (individ, intreprindere, tara) detine un avantaj absolut atunci cand produce o cantitate data de bunuri cu mai putine resurse in raport cu orice alt agent economic.

In ceea ce priveste avantajul relativ (comparativ), problema stabilirii acestuia este legata de costul de oportunitate, adica pretuirea pe care un agent economic o acorda sanselor la care renunta atunci cand face o alegere.

Specializarea genereaza nu numai sporirea rezultatelor cu un efort dat, ci si necesitatea cooperarii si confruntarii agentilor economici, fiind forta coeziunii unei economii.

Specializarea este asadar, prima conditiei si trasatura a economie de schimb, baza a cooperarii si a progresului tehnic.

b)Autonomia si independenta agentilor economici

Agentii economici au dreptul de decizie, iar instrainarea bunurilor are la baza criterii economice.

Existenta agentilor economici egali din punct de vedere juridic si  in fata legii, care isi exercita liber atributele dreptului de proprietate asupra bunurilor de care dispun au caracter eterogen si se structureaza ierarhic.

Autonomia cea mai larga se realizeaza in conditiile proprietatii private cand agentul economic decide privind posesiunea, utilizarea, dispozitia, gestiunii si uzufructul.

In orice economie, alaturi de proprietatea privata, exista in proportii diferite si proprietatea publica, al carui subiect este organizatia statala (statul, administratiile statale si locale).

Proprietatea publica nu satisface in mod direct interesul personal, ceea ce afecteaza creativitatea agentilor economici, asumarea riscurilor si a raspunderii, genereaza birocratie si abuzuri.

c)Activitatea economica graviteaza in jurul pietei

Datorita diviziunii muncii si specializarii agentilor economici, exista o relatie de dependenta intre agentii economici, are loc o separare in timp si spatiu intre productie si consum, intre producator si consumator ceea ce determina necesitatea existentei pietei. Piata devine institutia centrala in jurul careia graviteaza intreaga viata economica, cea care mediaza relatiile dintre producator si cumparator, oferind informatii pentru a decide ce, cum, cat si pentru cine sa se produca, dar, si ce, cat si cum sa se consume. In cadrul pietei se efectueaza schimbul intre agentii economici, care poate fi direct sau intermediat de moneda.

d) Monetizarea economiei

Majoritatea covarsitoare a schimburilor se realizeaza prin mijlocirea monedei, ceea ce face ca economia de schimb contemporana sa functioneze ca o economie monetara.

Ansamblul tranzactiilor economice, modul de functionare si structura organica a societatii sunt influentate de catre moneda.

Principalele functii ale banilor sunt:

Functia de mijloc de schimb

Banii sunt mijlocul de schimb universal, prezenti in orice tranzactie si avand acceptabilitate generala de catre toti participantii la activitatea economico - sociala dintr-un spatiu economic (zona monetara).

Banii ca mijloc de schimb au calitatea de mijloc de plata instantaneu sau de lichiditate prin excelenta, astfel ca moneda se poate schimba cu orice bun economic imediat, cu costuri de tranzitie nule sau foarte mici.

Aparitia si generalizarea rolului monedei ca mijloc de schimb favorizeaza accelerarea ritmului de derulare a tranzactiilor economice, cresterea eficientei economice si satisfacerea mai buna a trebuintelor.

Functia de mijloc de masura a activitatii economice

Moneda (nationala / internationala) reprezinta etalonul general de masurare pentru intreaga activitate economica. Instrumentul concret al monedei permite compararea diferitelor componente ale vietii economice si stabilirea unei

scari generale a preturilor.

Functia de rezerva de valoare (de economisire)

Veniturile monetare necheltuite pot fi retinute de posesor ca rezerva pentru economii si consumuri viitoare.

Pe seama monedei se asigura o plaja extrem de larga pentru alegerea bunurilor si activelor necesare consumurilor viitoare, iar costurile pastrarii si riscurile sunt mici intr-o economie neinflationista. Rolul monedei vis-a-vis de economia reala a fost abordat in mod diferentiat de-a lungul timpului.

Pentru curentul clasic, moneda este un simplu intermediar al schimbului, un lubrifiant pentru economia reala, in timp ce neoclasicii considera ca moneda este neutra in raport cu economia reala, nu intervine si nu influenteaza mecanismele de functionare ale acesteia.

Curentul keynesist emite teoria ca moneda este cautata, ceruta si dorita de catre agentii economici atat pentru exercitarea functiilor sale, cat si pentru siguranta si posibilitatile de castig pe care i le poate oferi detinatorului.

In functie de interesul pe care agentii economici il acorda monedei, cererea de moneda creste sau scade ceea ce determina evolutia in sens contrar a cererii de bunuri economice, fapt ce influenteaza evolutia de ansamblu a economiei reale.

e)Tranzactiile intre agentii economici sunt bilaterale de piata

Tranzactiile unilaterale (de transfer) reprezinta miscari minore de bunuri: donatii, subventii, impozite, taxe, exproprieri (fara despagubiri), iar cele bilaterale constau in miscari reciproce de bunuri intre agenti economici.

Acestea din urma pot fi tranzactii bilaterale coercitive impuse administrativ unuia dintre participantii la tranzactie si tranzitii bilaterale de piata, generate de intalnirea cererii si a ofertei, a interesului cumparatorului de a-si maximiza satisfactia si cel al vanzatorului de a-si maximiza profitul.

f)Bunurile imbraca forma de marfa

In conditiile economiei de schimb, majoritatea bunurile economice imbraca forma de marfa, devin bunuri comerciale.

Marfa este un bun economic care serveste productiei sau satisfacerii nevoilor de viata ale oamenilor, destinat vanzarii - cumpararii prin tranzactiile bilaterale pe piata.

Exista mai multe tipuri de bunuri:

a.) bunuri economice integral marfare sau comerciale, care trec de la producator la consumator prin mecanismul pietei, pe baza unor preturi libere stabilite in raport de cerere si oferta, fara restrictii sau interventii administrative sau cutumiare;

b. ) bunuri economice partial marfare sau mixte sunt cele care trec de la producator la consumator prin vanzare - cumparare, dar pretul la care se realizeaza tranzactia se formeaza atat pe baza conditiilor pietei cat si a unor masuri de productie sociala sau criterii de echitate;

c. ) bunuri non - comerciale sau non - marfare sunt bunuri economice a caror producere ocazioneaza cheltuieli, dar ajung la consumator in mod gratuit, costurile fiind suportate de comunitate.

In economia de schimb ponderea covarsitoare in ansamblul bunurilor economice o au cele integral marfare (comerciale).

tranzactia se formeaza atat pe baza conditiilor pietei cat si a unor masuri de productie sociala sau criterii de echitate;

c. ) bunuri non - comerciale sau non - marfare sunt bunuri economice a caror producere ocazioneaza cheltuieli, dar ajung la consumator in mod gratuit, costurile fiind suportate de comunitate.

In economia de schimb ponderea covarsitoare in ansamblul bunurilor economice o au cele integral marfare (comerciale).

In ultimele decenii au loc modificari majore in ceea ce priveste modul de abordare a notiunii de economie de piata.

Pietele nationale pierd teren in favoarea pietelor  regionale si globale, iar economia schimburilor pe piata si statul-natiune se afla intr-o oarecare neconcordanta.

Imitand esenta noilor tehnologii in informatii si comunicatii (TIC) de tip cinernetic si neliniar, mecanoismul discontinuu al schimbarilor conditiilor pietei ar putea fi inlocuite cu o relatie comerciala continua intre parteneri.

Costurile de tranzactie, marja de profit, dar mai ales factorul timp, creaza presiuni in economia contemporana pentru trecerea de la modelul schimburilor pe piata la modelul retelei.

Referat: SATISFACTIA MUNCII - modalitati de crestere a satisfactiei muncii Lucrare: Ce este proiectul?

Im modelul clasic al economiei de piata, chiar daca vanzarea se realizeza prin Internet, clientul plateste pretul iar vanzatorul livreaza produsul. In modelul de tip retea, clientul plateste o taxa de abonament care ii da dreptul la cces. Proprietatea ramane a producatorului, dar cumparatorul are acces la ea o anumita perioada de timp. Se creeaza o relatie continua intre producator-consumator in locul unei tranzactii individuale. In retelele pure, furnizorul si consumatorul, inlocuiesc vanzatorul si cumparatorul, iar accesul la folosirea bunurilor intr-un anumit interval de timp inlocuieste schimbul fizic de bunuri si servicii.

Schimbarea contextului economic si comercial s-a datorat urmatorilor factori principali: competitia globala si profiturile in descrestere, scurtarea ciclului de viata a produselor, cresterea pretentiilor consumatorilor, majorarea cheltuielilor cu energia si combustibilul, riscurile tot mai mari asociate cercetarii si inovarii, cresterea cheltuielilor generate de capitalul uman, etc.

Daca in economia de piata contemporana bazata pe competitie si negociere, fiecare parte isi urmareste proprizul interes, producatorul - maximizarea profitului si consumatorul - maximizarea utilitatii, in sistemul bazat pe retele se considera ca daca pe ansamblu sistemul este optimizat in mod automat fiecare participant isi maximizeaza obiectivele. Reteaua ca model corporativ in care firmele autonome isi cedeaza o parte din suveranitatea lor in schimbul beneficiilor ce decurg din folosirea in comun a resurselor si impartirii riscurilor, tinde sa devina o solutie.

2. Continutul si trasaturile economiei de piata

Sistemul economiei de piata are la baza o serie de elemente structurale care-i  asigura functionalitatea. Dintre acestea mentionam:

- Existenta agentilor economici independenti din punct de vedere juridic si egali in fata legii, care isi exercita liber atributele dreptului de proprietate asupra bunurilor de care dispun, au caracter eterogen si se structureaza ierarhic.

- Autonomia si libertatea agentilor economici de a lua decizii si de a se angaja in actiuni economice legale, pe care le considera oportune, asumandu-si atat avantajele cat si riscurile.

- Calitatea agentilor economici de a fi elemente autoreproductibile ale sistemului economic, in functie de rezultatele propriilor decizii si actiuni, dar si  de conditiile impuse de piata.

- Relatiile predominante dintre agentii economici sunt tranzactii bilaterale de piata, directe si libere. Ele sunt intemeiate pe interesul particular si pe criteriile rationalitatii si eficientei in atragerea si utilizarea factorilor de productie.

- Existenta unui sistem generalizat de piete interdependente: piata bunurilor de consum si a bunurilor de capital, piata resurselor naturale, piata monetara, piata financiara si piata muncii.

- In totalitatea lor, agentii economici si pietele se gasesc in cadrul sistemului generalizat de concurenta, mai mult sau mai putin libera, prin care se manifesta nu numai rivalitatea, ci si cooperarea sociala dintre operatorii vietii economice.

Concurenta selecteaza si ierarhizeaza agentii economici in functie de performantele acestora.

In conditii de criza devine tot mai necesar dezvoltarea laturii de cooperare intre agntii economici pentru a reduce cheltuielile si a se obtine profit.

Concurenta neloiala cere genereaza atat la nivel micro cat si macro (dumping) efecte de distorsionare a mecanismelor pietelor trebuie strict sanctionata prin intermediul legislatiei comerciale si prin dezvoltarea unui spirit de etica in afaceri.

- Formarea relativ libera a preturilor, pe toate pietele si la toate bunurile economice, ca urmare a concurentei generalizate, autonomiei si libertatii de actiune a agentilor economici.

O economie nationala contemporana poate fi considerata ca economie de piata daca cuprinde urmatoarele elemente structurale si mecanisme de reglare:

Pluralismul formelor de proprietate, egale in fata legii, in cadrul carora ponderea principala o detine cea particulara;

Economia este descentralizata, functionarea ei fiind consecinta optiunilor individuale a caror conexiuni se realizeaza pe baza pietei, cadrului legislativ si a unor parghii economico - financiare;

Interesul personal si raporturile bilaterale reprezinta baza activitatii economice;

Piata concurentiala este regulatorul principal al activitatii economice.

Sistemul real al economiei de piata care cuprinde majoritatea economiilor contemporane, nu este un sistem unitar, ci se prezinta intr-o mare diversitate de situatii, de practici nationale, concret istorice, adecvate diferitelor niveluri de dezvoltare.

3. Tipologia economiilor de piata

Teoria economica evidentiaza trasaturile esentiale ale formelor reale pe care le-a imbracat economia de piata de-a lungul timpului.

Economia de piata este sistemul social al diviziunii muncii bazat pe proprietatea privata asupra mijloacelor de productie. Este un sistem cooperativ in care fiecare individ se integreaza din si in vederea propriului interes. Statul nu intervine in actiunile ce fac obiectul pietei.

Piata nu inseamna un loc, ci "un proces, modul in care, prin vanzare si cumparare, prin productie si consum, indivizii contribuie la mersul de ansamblu al societatii" (Ludwig von Mises, 'Capitalismul si dusmanii sai')

1. Modelul clasic si neoclasic, corespunde capitalismului liberei concurentei ce se fundamenteaza pe capacitatea pietei de a se autoregla (laissez-faire), jocul liber al cererii si ofertei, lipsa oricarei interventii a statului in economie.

El este un model idealizat al economiei de piata caracterizat prin:

- multipolaritatea economiei datorata existentei agentiilor economici independenti, legati intre ei prin relatii de schimb,

- intreprinderea este unitatea de baza a economiei, care mediaza relatiile dintre cerere si oferta pe diferite tipuri de piete,

- este o economie subordonata intereselor consumatorului,

- este o economie bazata pe primordialitatea proprietatii private,

- este o economie monetarizata, toate tranzactiile sunt intermediate de moneda si exprimate prin preturi,

- profitul constituie scopul suprem al tuturor activitatilor din economie,

- piata este mecanismul principal prin intermediul careia se regleaza sistemul economic,

Modelul Keynesist porneste de la ideea ca se poate autoregla automat, creandu-se dezechilibre ce determina risipa de resurse, si de aceea statul trebuie sa intervina in mecanismul cererii, ofertei si investitiilor.

Modelul dezechilibrelor are la baza existenta unor rigiditati in mecanismul formarii preturilor (mai ales al factorilor de productie) acestea generand unele dezechilibre, considerate in anumite limite normale.

4. Modelul institutionalist se bazeaza pe masuri privind controlul strict al preturilor si veniturilor, o programare simpla la nivel national si mondial.

5. Modelul liberal propune extinderea mecanismului spontan al pietei si la serviciile public, dezatetizarea completa si privatizarea totala a acestora,

6. Modelul cu mecanisme  de ajustare, altele decat mecanismele pietei, bazandu-se pe strategiile firmelor, conventii intre sindicate si patronate, politicile economice ale statului, inclusiv programarea .

Tipurile practice ale economiilor de piata contemporane intalnite in tarile dezvoltate nu sunt omogene, imbinand caracteristicile unora dintre modelele prezentate anterior.

a. Tipul anglo-saxon (S.U.A., Marea Britanie, Canada) cuprinde economiile cele mai liberale si cele mai putin dirijate de stat,

Economiile nationale concurentiale sunt dominate de marile companii, acompaniate de numeroase intreprinderi mici si mijlocii. Sectorul public are o pondere relativ redusa, iar interventia statului in economie se rezuma la politica fiscala, bugetara, monetara si de credit.

b. Tipul vest - european (Franta, Italia, Spania) cunoaste un dirijism guvernamental mai accentuat, in economie existand un sector public si mixt important, bazandu-se pe un mecanism economic dual (concurenta libera si interventia statului in economie).

Guvernul participa ca agent economic in reglarea cererii si ofertei, utilizeaza programarea si prognoza economica pentru a corecta esecurile pietei libere.

In conditiile creerii pietei unice a Uniunii Europene, majoritatea fostelor tari comuniste ce au aderat in ultimele doua etape ale extinderii, au adoptat acest tip al economiei de piata. Elementele specifice care conditioneaza necesitatea unei teorii a perioadei de tranzitie, din acest punct de vedere, sunt: caracterul mixt al tuturor "formelor" , "metodelor" si mecanismelor de functionare a economiei in aceasta perioada ; rolul deosebit al statului care demult infaptuieste reformele, dar care mai ramane inca o perioada indelungata

"intreprinzatorul principal"; componentul ilogic al firmelor, intreprinderilor, atat al celor private, cat si  al celor de stat, modul cum se rezolva dilema " eficienta economica- echitate sociala ".

atat al celor private, cat si  al celor de stat, modul cum se rezolva dilema " eficienta economica- echitate sociala ".

c. Tipul economiei sociale de piata (Germania, Austria, Olanda) are in vedere "socialul" ca obiectiv final al activitatii economice bazandu-se pe existenta unui stat activ in economie care asigura buna functionare a pietelor, eliminarea abuzurilor, protectia sociala bazandu-se pe emanatia puterii legislative.

d. Tipul nordic al economiei de piata (Suedia, Norvegia, Danemarca) se caracterizeaza prin preponderenta covarsitoare a sectorului privat, dar si pe cooperarea dintre acesta si sectorul public.

Statul joaca un rol protector in relatiile de impartire a bogatiei, in relatiile dintre patronate si sindicate, limitand concentrarea bogatiei si polarizarea societatii prin instrumente fiscale la care se adauga promovarea serviciilor sociale.

e. Tipul paternalist al economiei de piata (Japonia) se bazeaza pe un sector privat predominant constand din mai multe companii si intreprinderi mici, grupate in jurul marilor banci.

Paternalismul bazat pe principiul solidaritatii (disciplina, responsabilitate, coeziune, respect) sta la baza tuturor sectoarelor economico - sociale.

Statul se implica in mentinerea echilibrului economic prin: promovarea liberei initiative si competentei agentilor economici privati atat pe piata interna, cat si pe piata externa, acordarea unei atentii sporite cercetarii stiintifice si invatamantului, ghidarea activitatii intreprinzatorilor privati prin planuri program la nivel micro si macroeconomic.

f. Tipul economiei de piata dependenta de exterior si orientata spre exterior (Hong Kong, Taiwan, Koreea de Sud, Singapore, Thailanda) caracteristic tarilor mici, sarace in resurse naturale, dar prin intermediul unor politici de atragere a investitilor straine (fiscalitate redusa) au reusit sa dezvolte o productie orientata spre exterior care a determinat o crestere economica spectaculoasa in anii 1990 (economiile respective fiind grupate generic sub titulatura de "tigrii asiatici").

g. Tipul economic socialist de piata (China) poate cel mai controversat model de dezvoltare, cu rezultate economice spectaculoase, care au reusit sa realizeze o trecere lina de la un model comunist rigid, la un model concurential viabil. Bazandu-se pe un cost redus al fortei de munca, pe disciplina si perseverenta, acest tip de economie de piata este inca dominat de stat care supravegheaza mecanismele si sprijina productia nationala, promovand prin politici apropiate de cele de dumping, produsele chinezesti pe pietele externe.

h. Tipul economiilor de piata in tranzitie (tarile fostului bloc comunist de est) este caracterizat prin masive transformari institutionale, legislative, privatizare, democratizare a vietii publice, statul continuand sa joace un rol destul de important, cu ponderi diferite in fiecare tara.

O parte din aceste tari au reusit sa depaseasca cu succes marile probleme generate de tranzitie (dezechilibre macroeconomice majore, inflatie, somaj, saracie, instabilitate monetara) altele mai au inca de parcurs unele etape de evolutie.

Michael Albert in lucrarea sa "Capitalism contra capitalism" (Editura Humanitas, Bucuresti, 1994) realizeaza o sintetizare a tuturor modelelor si tipologiei diversificate a economiilor de piata contemporane si fundamenteaza doua modele:

Modelul neoamerican (SUA, Marea Britanie, Canada, Australia, Noua Zeelanda, Koreea, Singapore, Taiwan) caracterizat prin:

a.)   sector public producator redus si cu tendinta de diminuare;

b.)   piata este motorul intregii activitati, obtinerea profitului fiind scopul, preturile bunurilor si salariile depind intr-o mare masura de conditiile aleatorii ale pietei;

c.)    piata financiara (bursa) joaca cel mai important rol in raport cu alte forme de piata;

d.)   implicarea statului este neglijabila, baza politicii economice a guvernului o reprezinta stimularea ofertei si incurajarea consumului printr-un grad redus al fiscalitatii,

e.)   majoritatea bunurilor si serviciilor sunt comerciale, invatamantul este elitist, exista o clasa mijlocie relativ redusa,

f.)     protectie sociala redusa.

Modelul renano - nipon (Germania, Olanda, Suedia, Elvetia, Norvegia, Finlanda, Danemarca, Austria, Japonia) se caracterizeaza prin :

a.)   sistemul economic se sprijina pe piata dar mecanismele pietei nu pot sa asigure echilibrele necesare, fiind nevoie de interventia statului in economie;

b.)   pe piata majoritatea bunurilor sunt mixte, existand deci si o parte din bunuri in sistem necomercial;

c.)    firmele functioneaza pe principiul cogestiunii (salariatii, managerii, actionarii), miscarea sindicala este puternica;

d.)   politica economica incurajeaza economisirea, distribuirea veniturilor, protectia sociala;

e.)   clasa mijlocie este numeroasa (75% in Germania, 90% in Japonia) existand astfel o mai mare stabilitate sociala, sistemul de invatamant este mai egalitar;

f.)     fiscalitatea directa este ridicata,

g.)    valorile sociale egalitate si echitate sunt corelate cu criteriile de eficienta si responsabilitate.

Locul pe care il ocupa piata in modelul neoamerican :

Bunuri necomerciale	Bunuri mixte	Bunuri comerciale
Transporturi urbane   Locuinte   Intreprinderi, salarii   Religii

Locul pe care il ocupa piata in modelul renan

Bunuri necomerciale	Bunuri mixte	Bunuri comerciale
Intreprinderi, salarii   Locuinte   Religii

Diferentierile acestea tind sa se estompeze in conditiile actuale ale globalizarii, fiecare dintre aceste modele adaptandu-se liberei circulatii, mai ales a capitalurilor. CA mijloace de comunicatii, preturile si piata pun in contact si genereaza cunostinte, resurse, comportamente a diferitilor agenti economici, realizandu-se coordonarea si modificarea continua a modelelor adoptate.

Bibliografie selectiva :

Albert, M., - Capitalism contra capitalism, Editura Humanitas, Bucuresti, 1994

Abraham - Frois, G., - Economia politica, Editura Humanitas, Bucuresti, 1994

Babaita I., Imbrescu I.,  - Microeconomie, Editura Mirton, Timisoara, 2008

Babeanu, M., Babeanu, M., - Piata si sistemul de piete, Fundatia " Scrisul romanesc ", Craiova, 1998

Dobrota, N., (coord) - Economia politica, Editura economica, Bucuresti, 1995

Friedman M.,  - Capitalism si libertate, Editura Enciclopedica, Bucuresti, 1995;

Mises, Ludwig von, Actiunea umana. Un tratat de teorie economica , https://www.misesromania.org/carti/au/au.htm

Rifkin J., - Visul european: despre cum, pe tacute, Europa va pune imn umbra visul american, Editura Polirom, Iasi, 2006

Stroup J., Lee R. D.,  - Liberalismul economic. O introducere, Editura Humanitas, Bucuresti, 2008, online la: https://oldfraser.lexi.net/publications/books/econ_prosp/