Piata cu concurenta imperfecta si mecanismul formarii pretului

Piata cu concurenta imperfecta si mecanismul formarii pretului

Piata cu concurenta imperfecta se manifesta in situatiile in care agentii economici - vanzatori si cumparatori - pot sa influenteze, prin actiunile lor unilaterale, raportul dintre cererea si oferta de marfuri si, deci, nivelul pretului, cu intentia de a obtine avantaje mari si stabile.

Piata cu concurenta imperfecta este cea mai aproape de realitate, deoarece concurenta perfecta ramane doar ca model ideal, folosit in analizeze teoretice.

Caracteristicile pietei cu concurenta imperfecta sunt:

1.             existenta unor vanzatori puternici, dar putini la numar si a unor cumparatori numerosi (oligopolul) sau a unor cumparatori putini si a multor vanzari (oligopsonul);

2.             unii agenti economici (putini la numar) pot influenta sau controla pretul;

3.             produsele sunt diferentiate real sau imaginar;

4.             exista restrictii in calea celor care doresc sa patrunda pe piata sau intr-o ramura;

5.             informarea agentilor economici privind situatia pietei este deficitara;

6.             exista o mobilitate redusa a unor factori de productie;

7.             exista rivalitati vizibile in relatia cu publicul, frustrarea consumatorului.

Piata cu concurenta imperfecta se prezinta in numeroase forme, ele diferentiindu-se in primul rand, in functie de numarul si forta economica a agentilor economici producatori si consumatori, astfel:

piata cu concurenta monopolista;

piata cu concurenta de monopol;

piata cu concurenta de oligopol;

piata cu concurenta de oligopson (monopson).

1 Piata cu concurenta monopolistica

Piata cu concurenta monopolistica reprezinta acea stare a pietei in cadrul careia vanzatorii si cumparatorii, prin actiunile intreprinse pot influenta intr-o oarecare masura cererea, oferta si pretul.

Piata cu concurenta monopolistica caracterizeaza piata care pastreaza trasaturile concurentei perfect astfel:

1.            produsele sunt diferentiate atat prin calitate, cat si prin serviciile prestate cumparatorului acelui produs;

2.            concurenta se manifesta nu numai prin cantitate, pret si substituibilitatea produselor diversificate, ci si prin: reclama, design, servicii la vanzare si post-vanzare etc.;

3.            atomicitatea cererii si ofertei;

4.            se accentueaza diferentierea produselor;

5.            exista rigiditati in mobilitatea factorilor de productie;

6.            transparenta pietei este partiala.

Lucrare: Motivatia si satisfctia in munca -premisele reusitei si succesului profesional Lucrare: Procesul asigurarea calitatii - tratarea produsului neconform

Pe aceasta baza formarea libera a preturilor este impiedicata de puterea de concurenta a monopolurilor si oligopolurilor, a corporatiilor multinationale si transnationale, care isi stabilesc propriile preturi, astfel incat, cu cat este mai mare o corporatie, cu atat ea are o putere mai mare asupra preturilor. Preturile marilor corporatii devin preturi lider (leadership-price), la ele aliniindu-se celelalte firme din cadrul ramurii.

Au aparut astfel preturile administrate, ca urmare a unor intelegeri tacite intre marile firme, care se sustrag, pe o perioada mai lunga, fluctuatiilor fortelor reale ale pietei.

Pretul de echilibru al concurentei monopolistice este mai mare decat pretul de echilibru al concurentei perfecte si mai mare decat costul marginal (Gilbert Abraham-Frois).

Cu cat numarul concurentilor este mai mic, iar puterea acestora de a influenta fortele pietei este mai mare, cu atat mecanismul preturilor se apropie si se aseamana celui de monopol.

Daca numarul concurentilor sporeste continuu, iar capacitatea fiecarei firme de a influenta piata produsului se divizeaza, cu atat mecanismul preturilor se apropie de cel caracteristic concurentei perfecte.

2 Piata cu concurenta de monopol

Piata cu concurenta de monopol reprezinta piata dominata de un singur producator deoarece produce si vinde un bun economic pentru care nu exista substituenti, firma impunand cantitatea, calitatea si pretul produsului.

Piata cu concurenta de monopol se caracterizeaza prin:

oferta pentru un produs este data de un singur producator care poate controla piata si poate stabili nivelul pretului;

pretul de monopol este mai mare decat cel practicat pe pietele cu concurenta monopolistica si de oligopol;

libera concurenta este eliminata, piata fiind dominata de ofertant;

grad scazut de satisfacere a cererii.

Conditiile care definesc monopolul producatorului sunt:

1.           unicitate si gigantism - piata este influentata prin impunerea unor conditii de vanzare;

2.           diferentierea produselor (conditii de vanzare, design, servicii la vanzare si post-vanzare);

3.           existeta unor piedici la intrarea in ramura in special de natura tehnica, comerciala, financiara;

4.           lipsa de transparenta a pietei - piata fiind supusa riscurilor si incertitudinii;

5.           imobilitatea factorilor de productie - care prezinta fenomenul de frictiune si inertie in procesul de fluidizare a cererii, ofertei si preturilor.

Monopolul contract (limitat) reprezinta situatia de piata in care exista un singur ofertant si nu numar mic de cumparatori.

Monopolul bilateral - reflecta acea situatie de piata pe care se intalnesc, negociaza si se confrunta un singur vanzator si un singur cumparator.

Monopsonul sau monopolul producatorului reprezinta acea situatie de piata pe care se intalneste un cumparator unic, care fixeaza volumul productiei si pretul de vanzare, si un numar mare de producatori.

Monopolul pur este situatia de piata, inexistenta in fapt, in care un producator nu are concurenta pe piata interna si externa, producand un bun fara inlocuitor.

Monopolul de marca - situatia de piata in care o firma produce un anumit produs care este inregistrat sub marca proprie, concurenta aparand nu la marca, ci la produse de calitati asemanatoare.

Monopolul temporar - situatia de piata in care o intreprindere scoate la vanzare un produs nou dispunand de o pozitie privilegiata, pana in momentul in care produsul este realizat si comercializat si de alte firme.

Monopolul discriminatoriu - situatia in care monopolistul vinde acelasi produs la preturi diferite, acest lucru fiind posibil atunci cand produsul este vandut pe piete diferite, care nu au o comunicare reala intre ele.

3 Piata cu concurenta de oligopol

Oligopolul reprezinta o forma a concurenti imperfecte, care reflecta o piata dominata de cativa producatori-vanzatori de talie mare si un numar mare de cumparatori mici si razleti.

Oligopolul bilateral este o forma a concurentei imperfecte care reflecta o piata dominata de un numar redus de vanzatori si cumparatori.

Caracteristicile pietei cu concurenta de oligopol sunt:

1.             interdependenta actiunilor diferitilor vanzatori - preturile produselor, cantitatea vanduta si profitul unui producator depind de reactiile celorlalti producatori;

2.             gradul inalt de concentrare a capitalului si productiei - poate fi analizat atat la nivelul fiecarei tari cat si la nivel mondial;

3.             diversificarea produselor, activitatilor, a marcilor si submarcilor de fabricatie

Trasaturile pietei cu concurenta de oligopol:

1.            interdependenta si incertitudinea - preturile sunt rigide fiind fixate de marile intreprinderi;

2.            cucerirea si impartirea pietei produsului

3.            obstructionarea patrunderii pe piata a noilor concurenti

4.            diferentierea bunurilor si concurenta "in afara pretului" (publicitate, fiabilitatea produsului etc.);

5.            maximizarea profiturilor si interdependenta deciziilor si a politicilor firmelor participante.

Oligopolurile pot fi:

a)     oligopoluri antagoniste

o      oligopolul bilateral;

b)     oligopolurile concertate, cu doua tipuri de acorduri:

o      explicite sau exprese: cartelul, trustul, holdingul;

o      neoficiale sau tacite.

Pietele oligopoliste sunt pietele pe care se concureaza un numar mic de producatori:

daca sunt doi producatori principali situatia de piata se numeste duopol;

daca sunt mai mult de doi producatori situatia de piata se va numi oligopol.

Duopulul reprezinta piata dominata de doi vanzatori care ofera produse similare unui numar larg de cumparatori care au o putere economica aproximativ egala

Exista trei situatii de piata:

1.          Duopolul simetric (Cournot) sau ipoteza dublei dependente - este situatia de piata in care exista doi vanzatori care nu incearca sa domine piata:

produsul vandut este omogen;

pretul la care il comercializeaza cei doi este identic;

singura variabila de ajustare este cantitatea cat mai mare pe care o poate vinde pentru a obtine profit maxim.

Unul dintre vanzatori detine pe piata monopolul de oferta. Daca celalalt vanzator doreste sa intre pe piata cu acelasi tip de bun, oferta sa trebuie sa fie atat de mare incat sa-i permita maximizarea profitului, primul vanzator isi va ajusta oferta proprie imediat, sa obtina la randul sau profit maxim.

Procesul de ajustare va continua pana in punctul de echilibru in care nici unul dintre cei doi vanzatori nu mai recurge la modificarea ofertei.

2.          Duopol asimetric (Stackelberg) reprezinta situatia in care pe piata exista doi vanzatori:

unul care domina piata, care este constient si anticipeaza tot timpul miscarile celui de-al doilea vanzator;

celalalt care nu poate face altceva decat sa se adapteze in permanenta la conditiile pe care le impune primul, fara a putea atinge insa volumul de productie al acestuia.

3.          Duopolul dominant (Bowley) sau ipoteza dublei dominatii, apare atunci cand cei doi vanzatori de pe piata doresc simultan sa o domine, fiecare dintre ei considerandu-l pe celalalt satelit. Cei doi vanzatori nu vor mai lupta pe piata prin ajustarea productiei ca in cazul duopolului simetric, ci prin intermediul preturilor. Lupta prin preturi poate duce la falimentul unuia dintre cei doi si la controlarea sa de catre celalalt, fie la o alianta intre vanzatori. Conform ipotezei dublei dominatii, pe piata, nu poate exista nici un punct de echilibru.