Modelul MARXIST al cresterii economice

Modelul MARXIST al cresterii economice

Modelul marxist de crestere economica este un model macroeconomic. In modelul sau Marx porneste de la faptul ca din produsul social trebuie asigurate:

a. inlocuirea capitalului constant consumat in ambele sectoare ale  

economiei nationale;

b. refacerea prin consum individual, la acelasi nivel, a fortei de munca;

c. consumul neproductiv al intreprinzatorilor (din plusvaloare si al

sferei neproductive);

d. sporirea dimensiunilor factorilor de productie (in cazul reproductiei largite);

Ca orice model prezentat, si acesta porneste de la o baza teoretic-abstracta de reprezentare a conditiilor de echilibru, la care realitatea se raporteaza ca la o unitate de masura.

Premisele de la care porneste si in functie de care a fost elaborat, sunt:

• in model raman constante: compozitia organica a capitalului, coeficientul capitalului, rata plusvalorii, productivitatea muncii, ritmurile de crestere ale capitalului constant, ale celui variabil, ale plusvalorii, ale venitului national;
• preturile coincid cu valoarea, deci produsele se schimba la valoarea lor;
• intreg produsul social se realizeaza intre granitele nationale;
• mijloacele de munca se consuma integral si isi transmit dintr-o data valoarea asupra produsului finit.

In economie exista doua sectoare distincte:

Lucrare: Motivatia si satisfctia in munca -premisele reusitei si succesului profesional Lucrare: Procesul asigurarea calitatii - tratarea produsului neconform

1. Sectorul I: producator de mijloace de productie;
2. Sectorul II: producator de bunuri de consum.

Daca:

I (C+V+P) = Q₁

II ( C+V+P) = Q₂

unde:

C - valoarea mijloacelor de productie consumate;

V - valoarea creata pentru sine;

P - plusvaloarea (plusprodusul)

In cazul reproductiei simple conditia echilibrului este:

I (V+P) =IIC

Iar in cazul reproductiei largite:

I (V+P) >IIC

sau

I (V+P) cu conditia v_{1 =} c₁

unde:

c_{1 -} capitalul constant acumulat in sectorul I (sub forma mijloacelor de productie suplimentare adaugate celor consumate si inlocuite

c₂ - capitalul constat acumulat in sectorul II (sub forma mijloacelor de productie suplimentare adaugate celor consumate si inlocuite);

v₁ - capitalul variabil acumulat in sectorul I ( sub forma muncitorilor suplimentari atrasi in productie alaturi de cei existenti)

Ipoteza lui Marx potrivit careia cresterea venitului national se realizeaza exclusiv prin sporirea, an de an, a fortei de munca ocupate, face ca conditia echilibrului dinamic I (V+P) >IIC sa poata fi dezvaluita si teoretizata, in forma ei cea mai generala, (valabila) pentru toate timpurile si pentru fiecare economie nationala.

O regasim, intr-o forma sau alta, implicit si in modelele care au ca ecuatie a echilibrului egalitatea dintre sumele economisite si cele investite:

S = I