Modelul "fluxului circular"(François Quesnay)

Modelul "fluxului circular"(François Quesnay)

Celalat reper, apartinand lui François Quesnay, pare sa capete o alta metodologie, desi confirma fundamentele aceleiasi gandiri.  Quesnay presupune aceleasi doua categorii de agenti economici - firmele (F) si populatia (P) - intre care are loc un schimb de fluxuri valorice (Diagrama VI.1): poplatia (P) se angajeaza la firme (F), iar in schimbul factorului de productie pe care il ofera (L) primeste si salariu (w), si o oferta de bunuri (S), pe care sa le achizitioneze.

Diagrama VI.1

(L)

(D)

(w)

(S)

Iar aceasta pluralitate de fluxuri se poate rezuma intr-un singur flux dintre cele doua categorii de agenti economici, ca in Diagrama VI.2.

Diagrama VI.2

Ceea ce se traduce prin aceea ca firmele (F) furnizeaza venitul national (Y), iar populatiei i se atribuie consumul (C) acestuia. Gandirea lui Quesnay, respectiv a clasicilor - adica ceea ce opereaza aici legatura cu teoria si modelul lui J.B. Say - vede fluxul circular, in conditiile economiei inchise[1] -- egalitatea automata dintre venit national si consum:

(0)   Y = C

Este aidoma unui fluid circuland intre cele doua repere de agenti economici, fara frecari sau pierderi. 

Observatie importanta: Legea lui Say si macro-fluxul lui Quesnay sunt perfect consecvente una cu celalalt: echilibrul "recastigat" al economiei, prin legea lui Say, este fundamentul fluxului firme-populatie imaginat "fizic" ca un fluid circuland fara pierderi si fara frecari.  Acest tandem al gandirii clasicilor despre macroeconomie putea insa usor conduce la auto-blocare. Vom intelege in continuare felul in care dezvoltarea disciplinei a putut veni numai de acolo de unde viziunea clasicilor era nu numai criticata, ci chiar partial negata.