Mercantilismul - primul curent de gandire economica moderna (sec.xvi - xvii)

MERCANTILISMUL - PRIMUL CURENT DE GANDIRE ECONOMICA MODERNA (SEC.XVI - XVII)

Odata cu epoca Renasterii incepe o perioada rapida de dezvoltare a schimburilor, atat pe plan intern, cat si international, datorita progresului tehnic inregistrat de stiintele exacte, datorita marilor descoperiri geografice, evolutiei capitalismului si constituirii oligarhiilor comerciale. In acest context se profileaza innoiri considerabile care se vor reflecta in modificari substantiale ale amplorii si statutului gandirii economice, precum si in relatiile acesteia cu alte stiinte si domenii ale culturii spirituale (religia, filozofia si stiintele naturii).

In acest climat schimbator, dominat de dorinta de imbogatire cu orice chip, se contureaza inceputurile gandirii economice moderne. Noul curent de gandire economica, denumit, ulterior, mercantilism s-a dezvoltat intre secolele XVI si XVII, iar termenul are o dubla semnificatie: el indica pe de o parte o doctrina (ansamblul ideilor referitoare la optiunea economica a negustorilor moderni) si pe de alta parte o politica economica (ansamblul masurilor practice adoptate de stat pe baza acestei doctrine economice).

Mercantilismul (termenul provine din limba italiana, "mercato" - piata), isi are originea intr-un eveniment concret, respectiv cucerirea imperiului aztec si a celui incas de catre spanioli, in prima parte a secolului al XVI-lea si apoi exploatarea minelor de aur si de argint din Lumea Noua. Acest fapt a determinat aducerea unor mari cantitati de metale pretioase in Europa, mercantilismul constituind el insusi o doctrina a acumularii bogatiei sub forma de metale pretioase de catre stat, dar si a dezvoltarii productiei nationale.

In acest context, obiectivele de politica economica urmarite de state in aceasta perioada erau:

imbogatirea statului national si a negustorilor, apararea intereselor statale de fortele straine,

extinderea sferei de influenta a acestor interese prin politica coloniala practicata de statele dezvoltate din Europa. Toate aceste deziderate s-au reflectat si au fost sustinute de catre mercantilism, primul curent de gandire economica moderna.

Modernitatea lui deriva din laicizarea gandirii economice, care presupune separarea acesteia de problemele teologice, si in acelasi timp, din autonomizarea ei, respectiv consacrarea ei ca un domeniu distinct.

Doctrina economica mercantilista se intemeiaza pe trei idei caracteristice:

-forma ideala a bogatiei sunt banii, respective metalele pretioase din care sunt confectionati acestia, procuparea pricipala a statului fiind acumularea unei cantitati cat mai mari de aur si argint.

-scopul oricarei activitati lucrative, inclusive al comertului, este obtinerea de profit, care se realizeaza in procesul circulatiei marfurilor prin mijlocirea banilor, ca rezultat al diferentei dintre pretul de vanzare si pretul de cumparare (mai mic) al marfurilor.

-cea mai profitabila sfera de activitate este comertul exterior, deoarece se considera ca in acest domeniu profiturile obtinute sunt cele mai ridicate.

Obiectivul practic al doctrinei mercantiliste l-a constituit preocuparea permanenta pentru sporirea rezervelor de metale pretioase si bani, prin sprijinul activ al statului, atat in politica economica interna (reglementarea activitatii interne si subventii financiare), cat si in politica economica externa, sub forma practicarii protectionismului vamal (prin masuri vamale restrictive impotriva negustorilor straini).

Antoine de Montchretien, unul dintre principalii reprezentanti ai mercantilismului francez, considera ca pentru a fi pace in tara, exista doua cai de urmat: razboiul extern si traiul cat mai bun.

Autorii acestei doctrine erau negustorii, mestesugarii si finantistii, care apara statul, intrucat prosperitatea comerciala a unei natiuni era strans legata de expansiunea puterii politice a suveranului si de succesul campaniilor sale militare.

De aceea, interesul statului este ca populatia sa fie cat mai numeroasa, pentru a alcatui o armata puternica, dar si pentru obtinerea mainii de lucru care favoriza dezvoltarea economica si cresterea profiturilor.

Din punctul de vedere al ierarhiei sociale, negustorul se afla mai presus de celelalte clase, intrucat stimularea schimburilor comerciale, cu precadere a comertului exterior, este considerata o activitate superioara celorlalte ramuri.

Jean Bodin considera suzeranitatea ca esenta a republicii, care se intemeiaza pe lege si ordine. Interesul printului se identifica cu interesul national, acest fapt asigurand perenitatea si prosperitatea cetatii.

Interventionalismul statal trebuia sa vizeze ordinea publica, cadrul economico-legisllativ si garantarea proprietatii si a bunei functionari a pietei.

In dezvoltarea sa istorica, mercantilismul cunoaste doua faze sau etape:

-Mercantilismul timpuriu sau sistemul monetar, care pune accentul pe sporirea rezervei de metale pretioase si practica o politica economica externa protectionista dura si rigida, si

-Mercantilismul dezvoltat sau sistemul balantei comerciale, care admite circulatia marfurilor si a banilor in ambele sensuri, cu conditia ca soldul comertului exterior sa fie activ (exportul sa fie mai mare decat importul), iar soldul balantei comerciale sa fie acoperit sub forma de bani sau metale pretioase. Se admite deci, practicarea unei politici comerciale mai relaxate, accentandu-se in acelasi timp masurile de politica interna care aveau ca scop sprijinirea ramurilor economice producatoare pentru export.

Mercantilismul dezvoltat reflecta o gama larga de situatii economice, politice, sociale, etc., astfel incat se poate realiza o grupare a principalilor sai reprezentanti dupa specificul national, astfel:

a)     Mercantilismul englez. Teoreticienii britanici, ca John Hales in "Discutii asupra prosperitatii publice a regatului Angliei", Josias Child in "Scurte observatii despre comert", Th. Mun in "Discursul despre comertul englez in Indiile orientale",  precum si altii (J.Law, Th. Gresham, Th. Culpeper), considera ca bogatia unei natiuni se bazeaza pe moneda, dar nu trebuie tezaurizata, ca in Spania. Pentru a nu se transforma intr-o bogatie care nu produce nicmic, moneda este asimilata capitalului si trebuie sa reprezinte mijlocul de realizare a schimburilor comerciale.

b)     Mercantilismul francez are ca reprezentanti principali pe Antoine de Montchretien cu lucrarea sa "Tratat de economie politica", Jean Bodin, cu "Republica", B. Laffemas cu "Istoria comertului", Jean-Baptiste Colbert, etc. Mercantilismul francez, numit si industrialim, are la baza dezvoltarea preponderenta a manufacturilor si a productiei interne, pentru a spori bogatia nationala. Preluat din alte tari, mercantilismul este perfectionat pentru a putea face fata concurentei celorlalte state, contribuind la cresterea afluxului de metale pretioase prin cumpararea acestora. S-a recurs de asemenea la masuri protectioniste, prin stabilirea tarifului vamal din 1667.

c)      Mercantilismul spaniol, are ca principal reprezentant pe Ortiz A. de Rojas. Spania reprezenta calea pe care aurul si argintul din Lumea Noua patrundeau in Europa si ca urmare, dezideratul principal il reprezenta impiedicarea raspandirii lor in afara regatului. Acest sistem, va subventiona cheltuielile de razboi ale Spaniei si va duce la o crestere a cheltuielilor exorbitante ale aristocratiei, in detrimentul dezvoltarii productiei si manufacturilor interne.

Mercantilismul a fost primul curent de gandire economica moderna si in acelasi timp ultimul curent de gandire economica din perioada preclasica sau prestiintifica.

Pe masura ce economia de piata s-a dezvoltat pe parcursul secolului al XVII-lea, neajunsurile si deficientele doctrinei si politicii economice mercantiliste s-au accentuat, fapt care a dus la scaderea credibilitatii acestuia, aparand necesitatea infaptuirii unui nou salt calitativ in gandirea economica. Aceasta noua situatie a dus la formarea unei noi stiinte umaniste, economia politica si la aparitia celui mai cuprinzator curent de gandire economica din epoca moderna, liberalismul clasic.